Stăteam de câteva minute în acea staţie pustie. Nici un autobuz, nici un taxi. Vântul îmi flutura încetinel rochiţa crem cu buline, dezgolind pielea subţire, acoperită de ciorapi mătăsoşi. Îl simţeam trecând unduios prin pletele deja răvăşite, aşa cum doar un iubit nesăţios îşi poate plimba degetele curioase prin părul femeii de care e îndrăgostit. Ştiam că este efemer şi imaterial, el, vântul păgân de primăvară. I-am permis să mă îmbrăţişeze toată, să mi se strecoare printre mărgelele desenate pe rochie, să îmi inunde trupul cu parfum de ghiocei. Era o zi tristă. Prima zi de Mărţişor în care nu aşteptam nici un cadou.
Aveam să îmi imaginez că el, vântul păgân de primăvară, îmi era iubit. Evadam din staţia pustie şi porneam într-un voiaj de gânduri încâlcite, o caravană îndreptându-se înspre niciunde, purtând cu ea bagaje pline de dorinţe nespuse, de înfiorări senzuale, de mângâieri ireale. De nu mi-ar fi fost teamă că mă fac de ocară, aş fi întins braţele şi as fi încercat să prind la piept vântul păgân care strivise în drum spre mine ghioceii, să mă îmbăieze în parfumul lor. Trăiam un vis aievea. În dorinţa lui de a-mi dărui cel mai frumos mărţişor, îmi prinsese de rochiţa crem cu buline un fir de ghiocel. Zâmbeam…
M-am urcat în autobuzul sosit în staţie. Firul de ghiocel a căzut ofilit pe asfalt. În urma mea am auzit un vaiet prelung. Femeie trădătoare, ca toate femeile, ţi-ai râs de sentimentele mele, urla vântul păgân de primăvară. M-am aşezat pe un scaun şi am privit afară. L-am văzut cum se zvârcolea pe trotuar, încercând să se strecoare în autobuz. Am zâmbit iar, tristă şi fericită în acelaşi timp. Nimeni nu avea să ştie vreodată că vântul păgân de primăvară îmi fusese amant de-o clipă -o clipă cât eternitatea- şi că îmi dăruise cel mai frumos mărţişor…
În lumina blândă a primăverii, cu petalele de cireși dansând pe alee, eu mă simțeam ca un călător al timpului, călăuzit de acel vânt păgân, cu arome de proaspătă revărsare a vieții. Clipa cât eternitatea în care am fost cuprins de mângâierea lui mi-a adus amintiri adânc îngropate în straturile sufletului meu.
Privind cerul albastru, parcă pictat de mâna unui zeu rătăcit, am simțit că universul întreg se deschide în fața mea, cărând cu el mistere și întrebări la care inima începea să caute răspunsuri. Ceva în acea clipă de taină mi-a dezvăluit că realitatea este mult mai complexă decât pot percepe simțurile umane obișnuite.
Vântul păgân de primăvară, acel amant trecător, mi-a șoptit secretele vieții și ale timpului într-o limbă pe care doar sufletul o poate înțelege. Am început să înțeleg că eternitatea nu este doar un concept abstract, ci o prezență palpitantă în fiecare clipă a existenței noastre. Și în acea clipă, vântul mi-a dăruit un mărțișor, dar nu unul fizic, ci un simbol al regenerării și al ciclului veșnic al schimbării.
Coborând în adâncurile gândurilor mele, am început să explorez conexiunile subtile dintre om și natură, între efemer și etern. Vântul păgân mi-a deschis ochii către frumusețea fragilă a existenței noastre și m-a făcut să înțeleg că suntem toți călători pe aceeași alee a vieții, împărtășind bucuriile și suferințele noastre în același dans al timpului.
În această călătorie filozofică, am simțit că mărțișorul oferit de vântul păgân nu este doar pentru mine, ci pentru fiecare ființă vie ce împărtășește această planetă. Este un dar al conștiinței colective, o amintire că suntem toți interconectați într-un mod profund și misterios.
Și așa, cu vântul păgân de primăvară ca ghid și cu mărțișorul eternității în suflet, am continuat să călătoresc pe aleea vieții, conștient de frumusețea efemeră și de înțelepciunea adâncă pe care o poate aduce o simplă clipă cât eternitatea.
până la urmă vânticelul de primăvară e cel mai râvnit vânticel , așa că te înțeleg :)
Stiam eu ca acest text nu va fi scris degeaba… :)
Ce frumos, o povestire perfecta pentru aceasta zi.LA MULTI ANI,draga mea sa ai o primavara asemenea sufletului tau frumos!
Multumesc din suflet! O primavara minunata sa ai!
O primavara superba iti doresc! In casa, in suflet si in gand!
Multumesc frumos! Sa ai o primavara asa cum iti doresti!
Frumoasa reverie de inceput de martie. Probabil ca martisoarele imateriale sunt cele mai pretioase.
Eu sunt convinsa ca martisoarele imateriale sunt inestimabile… :)
Primavara senina sa ai!
Acesta este cel mai frumos martisor. Unul pus pe hartie ( online ) si transmis cititorilor. De ce punem atat de mult pret pe material, cand cuvintele sunt cele care ne mangaie sufletul?
Poate pentru ca nu toata lumea se pricepe sa ofere martisoare din cuvinte… Uite, mie mereu mi se intampla sa ma blochez cand trebuie sa fac altora urari… Nu reusesc sa leg doua cuvinte… :))
La mulţi ani! Frumoasă reveria pe care ai postat-o. M-aş mira să fi uitat băieţii tăi să te felicite… :)
Multumesc frumos, J.! :)
Eh, cum ar putea uita? E doar o fictiune, bazata pe ceea ce am trait intr-o zi de demult, pe vremea cand eram singura… :))
Reverii de fecioară ! :D În ce zodie ești născută, Vienela ?
Primăvară fericită îți doresc !
Fecioara. :))) 11 septembrie…
O primavara minunata sa ai!
Foarte frumos si superb imbinat laitmotivul
Chiar nu m-as fi gandit vreodata sa fac vreo asociere cu vantul de primavara.
Superb.
Multumesc frumos, Anca! Adevarul adevarat este ca am impletit franturi de viata imaginara cu colaje autobiografice… :))
Foarte bune informatii am aflat aici. Va veau
mult spor in ceea ce v-ati propus.
Mai usor cu spamul pe bloguri, ca nu-i nici frumos, nici sanatos. Ce soi de informatii ati aflat din acest articol? :))))))))))))))