Skip to main content

Cel mai bun medicament

Leapşa de astăzi vine tocmaiii de pe meleaguri canadiene, de la Anărkali, căreia îi place să inventeze mereu câte un nou set de întrebări bloggeristice. :-P 

Ce faceţi când…

1. … sunteţi deprimaţi (trişti, necăjiţi) ?

În primul rând aprind un PALL MALL, apoi încerc să dezleg un careu de sudoku, ocupaţie care mă deconectează parţial sau citesc, ceea ce mă rupe total de realitate. :))

2. … sunteţi nervoşi (furioşi, supăraţi nevoie mare, frustraţi) ?

În primul rând aprind un PALL MALL, apoi înjur cu patos, eventual trântesc vreun obiect care îmi stă obraznic în cale, fac reproşuri, povestesc cuiva ce mi s-a întâmplat, după care mă calmez.

tigara pall mall

3. … sunteţi şocaţi, revoltaţi, perplecsi ?

Într-o primă fază rămân fără cuvinte, apoi le regăsesc şi le dau drumul năvalnic, încercând să îmi explic ce s-a întâmplat. De cele mai multe ori chiar încerc să îmi fac dreptate, mie sau celor care au nevoie în acele clipe.

4. … sunteţi dezamăgiţi ?

Depinde cât de mare este dezamăgirea. Dacă sunt dezamăgită că nu a mai găsit Mihai la magazinul din colţ ciocolată cu stafide, stau bosumflată ca un copil până pleacă în căutare pe la alte magazine. Dar dacă aflu că cineva nu şi-a făcut treaba cum trebuia şi din acest motiv alţii au de suferit, iau foc şi mă port ca la punctul 2. Scriind despre ciocolată, mi s-a făcut poftă…

5. …sunteţi fericiţi ?

Încerc să îmi împart fericirea cu cât mai multă lume, să dau un strop de bucurie oricui îmi iese în cale.

6. …nu vă simţiţi bine dpdv fizic (dar nu necesitaţi intervenţie medicală) ?

Dorm. Somnul este cel mai bun medicament din câte cunosc. Mereu îmi revin, mă trezesc de parcă nu aş fi avut niciodată nimic.

7. … sunteţi surprinşi plăcut şi neplăcut ?

Plăcut: Ador surprizele plăcute şi nu contenesc cu mulţumirile. Simt nevoia să îl recompensez pe cel care îmi aduce bucurii, să îi ofer şi eu ceva.

Neplăcut: Devin rece ca gheaţa, nu poţi scoate un cuvânt de la mine în primele secunde, privirea se schimbă, devenind tăioasă, iar în gând umplu frigider după frigider. Dar asta se aplică şi la punctele 2, 3, 4.

8. … sunteţi criticat, judecat, ridiculizat ?

Încerc să îmi dau seama dacă omul care mă critică sau ridiculizează are motive întemeiate sau o face din răutate. Dacă are dreptate, îmi fac mea culpa fără ruşine. Dacă nu are dreptate, îl sfătuiesc de pe acum să se abţină.

9. … vă este frică, aveţi anxietate sau sunteţi îngrijoraţi?

Aici m-ai prins. Nu prea sunt eu fricoasă, nu mă sperie multe pe lumea asta, dar când se întâmplă îmi pierd controlul, devin moale ca o cârpă, tremur şi nu mai gândesc logic. În general, când unul din membrii familiei păţeşte ceva şi la cutremure mi se întâmplă.

10. … sunteţi într-o situaţie neplăcută, în public ?

Ce aş putea să mai fac? Să scot ce este mai bun din acea situaţie sau să fac haz de necaz.

 

Dacă vi se par interesante întrebările, sunteţi liberi să preluaţi leapşa sau să răspundeţi printr-un comentariu aici, pe blog.

 

80 thoughts to “Cel mai bun medicament”

    1. Dar stii cat este de placut? Unde mai pui ca poti scapa cateva minute de stres la serviciu, spunand ca mergi la o tigare. Si vei descoperi ca fumatorii sunt mai veseli. ;)

    1. Dupa ce am citit primele 2 intrebari si eu aveam aceiasi senzatie:)) ca toate raspunsurile o a inceapa astfel :)) Dar este bine ca nu apelezi la tigari in orice situatie [-(

      1. Eu am încercat să mă las timp de 2 ani. Și cu plasturi, și cu gumă cu nicotină, și cu hipnoza, și cu cartea lui Allan Carr, și degeaba.
        Mi-ai dat o idee de articol, imediat ce scap de completat câteva tone de hârtii pentru școală … mă reapuc de scris :)

    1. Cat Winston am fumat si eu!Albastru
      Acum sunt pe Vogue roz care ma tine 3 zile…un pachet. In perioadele in care fumez.Inca mai am impresia ca in Ro fumeaza toata lumea. Stiu ca nu-i asa dar…

  1. Vienela, la intrebarea 8 ar fi trebuit sa spui ca aprinzi un Pall Mal si il dupa ce tragi vreo doua fumuri bune si adanci din el, il stingi pe ala sau aia cu critica si ridiculizarea….you know…in loc de scrumiera. :lol:

  2. Observ ca eu si cu Vienela cred ca ne asemanam mai mult decat ne deosebim, poate cu cea mai mare diferenta fiind reactia la Fericire, fata de care eu personal sunt deosebit de AVAR, si daca dau de un strop din ea, sunt de obicei ffff egoist si o tiu numai pt mine !! Uite, mama mea NU este egoista in ceea ce priveste aceasta Fericire, sincer cred ca si tocmai de aia s-a indragostit si tata profund de ea, in afara de faptul ca este frumoasa si realista, si harnica cu simt deosebit de practic. Nici tata nu e prea egoist cu Fericirea, dar mai mult fata de mine si de mama, pt ca ne iubeste ff mult, dar nu asa fata de societate in general. Zau daca nu am mostenit numai defecte de la parintii mei, nu pot regasi in mine nici o posibila calitate a lor…situatie de care de fapt tot eu sunt raspunzator, ca prea i-am neglijat considerandu-i automat ca erau asa acolo pt nevoile mele de cate ori aveam nevoie de ceva anume, nedandu-mi seama ca erau si ei doar oameni decat cev adestul de prea tarziu…chiar si acum dupa 30 de ani din cand in cand imi zic, “Aaaa ! Avea dreptate tata sau mama sau chiar amandoi cand imi ziceau chestia aia a, b, c, doar doar mi-o intra in cap si mie, si uite ce nesimtit si superficial am fost de nu i-am bagat in seama nici atunci nici macar pe ei !”

    1. Uite, eu ma simt cu musca pe caciul aca nici fata de mama si tata nu am fost generos in ceea ce priveste impartasirea Fericirii, ca probabil de aia acuma tata se chinuie sa imi transmita indatorirea de serviciu sa fiu mai activ in impartasirea ei in jurul meu, nu sa o tin asa secret egoist doar pt mine atunci cand o apuc de un picior, dar ce sa fac daca nu sunt prea talentat dramatic demonstrativ din fire reala, plus am considerat pana si Fericirea ceva total comun accesibil aproape oricui, deci mi-oi fi zis ce conteaza pt altii sa le spun eu ca sunt Fericit ca doar ei ar trebui sa stie ce usor este sa fii Fericit…dar abia acuma vad ca NU este chiar asa de usor cum credeam eu chiar pt toata lumea, dar zau daca am eu vreo motivatie de a deveni educator sau calauzitor pt altii catre acea Fericire, ca doar asemenea activitati cer un grad de efort deosebit de mare + abilitati specifice de educator sau ghid + si o raspundere pe masura, ca daca nu sunt in stare sa inteleaga ce nu sunt eu in stare sa le zic, tot pe mine o sa dea vina ca am fost educator sau ghid incompetent pana la urma…zau, e tare greu sa fii educator sau ghid, nu mai vorbesc ce greu e sa fii parinte…zau, nu pot intelege cum atatia oameni reusesc ceva atat de complicat si inca si destul de bine, mie mi-ar fi o frica URIASA sa fiu eu parinte de copil adevarat, cred ca as sta intr-o stare de STRESS + PANICA continua, as face si PTSD de la propria mea spaima de asa o raspundere care cere o calificare cu adevarat superioara in pedagogie mai mare decat a d-lui Marius Chicos Rostogan, (educatorul meu ideal preferat) !!

    2. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Bine ca ti-ai dat seama ca nu sunt acolo doar pentru nevoile tale. Poate recuperezi si le oferi si tu ceea ce merita.
      Femeile sunt mai darnice, mai altruiste.
      Nu ma asteptam sa spui ca ne asemanam, dar ma bucur sa aflu.

  3. Nu cred ca am reactii identice nici macar la acelasi tip de intamplare… Adica depinde de zi…depinde de multe, de ce mi s-a mai intamplat inainte…. Sunt imprevizibila chiar si pentru mine… :)

    1. Am fumat timp de 5 ani LM rosu… Pana le-au stricat… Capuccino si alte bazaconii degenul aceasta mi se par doar o gluma, prefer cafeaua serioasa. :) Dar ciocolata… Am putea infiinta un club al iubitoarelor de ciocolata, ca suntem multe… :)

Leave a Reply