Skip to main content

Cei şapte ani de acasă – educatia copilului

      De când am devenit mămică, singurul meu gând a fost ca băiatul meu să fie sănătos şi să înveţe cât mai mult din ceea ce ştiam eu, sa fie educat, sa aiba cei sapte ani de acasa. Am stabilit (eu cu mine) că nu trebuie să treacă nici măcar o zi din viaţa copilului meu fără să afle ceva.
      Începând din primele lui zile de viaţă, când a învăţat să-mi recunoască vocea (vorbeam cu el în permanenţă, gândeam cu voce tare, iar când terminam de vorbit, cântam) şi până când a plecat la şcoală nu m-am abătut de la ceea ce mi-am propus, in legatura cu educatia lui.
      L-am obişnuit de când era foarte mic să se joace, pentru că jocul este modul în care copiii dezvoltă abilităţi şi învaţă ce este viaţa.
      Dar cei şapte ani de acasă înseamnă şi altceva, nu?
      Mi-am dorit să am un copil isteţ şi educat, să fiu mândră de el. În ce măsură am reuşit poate îmi veţi spune voi la sfârşit.
      L-am învăţat de mic ce este dărnicia şi împărţea cu copiii din faţa blocului tot ce avea, ba uneori chiar şi cu câinii. Îmi creştea inima văzându-l că oferă întâi prietenilor, apoi mănâncă şi el. Dar a venit Moş Crăciun cu multe cadouri, iar el le-a împărţit pe toate cu vecinii care “nu erau la fel de cuminti”. Nu m-am supărat prea tare, doar eu îi băgasem în cap să fie darnic, nu (trebuia să fie ca şi mama lui)? Până în ziua în care m-am întors de la servici şi am găsit frigiderul gol-golut (cu o zi înainte luasem salariul şi îl umplusem). Chemase toţi copiii în casă şi îi rugase să îşi ia din frigider tot ce le place, iar ei au profitat (nici un părinte nu şi-a trimis copilul să aducă înapoi ceea ce primise).
      În ziua în care a împlinit cinci ani a terminat de citit “Colţ Alb”, de Jack London. Unii m-au lăudat pentru ceea ce reuşim, alţii mi-au spus că este prea devreme şi că îi răpesc copilăria. Ionuţ este acum clasa a 11-a şi în toţi aceşti ani încă nu a reuşit vreun coleg din clasă să aibă rezultate mai bune la învăţătură, deşi el nu mai deschide de mult manualele. Se pare că înţelege din clasă.
      Visam cu ochii deschişi la lumea în care va trăi copilul meu, îmi imaginam că dacă toate mămicile ar avea grijă să îşi crească bine puii nu ar mai exista răutate, minciună, egoism. I-am explicat că nu trebuie să se certe cu ceilalţi copii, că trebuie să-i apere pe cei mici. Asta până în clipa când a intrat pe uşă bătut măr de nişte vecini, care erau cu vreo 3-4 ani mai mari decât el. Am văzut roşu în faţa ochilor şi n-am găsit altceva de spus decât: bate-i de acum încolo până uită cum îi cheamă! Să nu mai vii bătut acasă! Şi de atunci nu a mai luat bătaie!

      Ce mai înseamnă cei şapte ani de acasă dacă în afara casei este jungla? Cum ne educam copilul, cum il pregatim pentru viata?

46 thoughts to “Cei şapte ani de acasă – educatia copilului”

  1. Felicitari, sa-ti traiasca si sa te bucuri de el !!!
    "Colt alb"-Jack London este despre cum un caine a fost crescut sa fie rau , iar ultima parte despre cum putem descoperi bunatatea !
    Chiar si intr-un lup !!!

  2. Imi este frica de momentul cand o sa am un copil: daca nu o sa il educ bine, daca nu o sa il invat ce trebuie, daca nu ma voi descurca cu el…si cate si mai cate…:-s

  3. Rozy, nu trebuie sa-ti fie frica, vei sti din instinct ce ai de facut, iar unde nu stii, intrebi. Nimic pe pamant nu iti va aduce atat bucurie cata iti aduce un copil.

  4. Multumesc, Radu. Sa-ti traiasca si tie baiatul, sa fie sanatos!
    "Colt Alb" este doar o poveste frumoasa, dar uneori animalele ne dau exemple de cum ar trebui sa ne comportam.

  5. Eu nu pot sa-i zic sa dea, dar vad ca da el ca "sa-i dea o lectie" altui copil. Are 7 ani si asa i-a spus unei bunici a unui baiat cu care nu se intelege!

  6. Sa-ti traiasca!
    Nici eu nu m-am gandit sa il invat sa dea pana n-a venit mai mult mort decat viu acasa.
    Dar inca este politicos cu adultii, chiar daca bate baieti de seama lui.

  7. Foarte frumos:>Sa sti ca de multe ori,unii din cauza ca sunt prea "ok"patzesc atatea lucruri.L-au gasit pe baiatul tau,cuminte..educat,si au zis sa-l bata:))Dar ii poti sa zica si asa "Daca vei da si oi rabda..bucuria ta,dar daca vei da si n`oi rabda..e vai de pielutza ta`":)))

  8. Multumesc asemenea! Insa mi-e teama si pentru el dar si pentru ceilalti copii in care da. Dar imi spunea cineva saptamana trecuta referitor la aceasta problema, ca fiecare copil are ingerul lui pazitor.

  9. Şi eu am fost crfecut să fiu bun. Doar că, părinţii mei au uitat să-mi spună că între lupi trebuie să urli ca să nu te sfâşie. Şi … mănânc bătaaie, la propriu şi la figurat, pentru vina de a avea "cei şapte ani de-acasă"!

  10. E bine ce l-ai invatat, parerea mea. Decat sa plangi tu ca a luat bataie copilul tau, mai bine plange alta mama ! In Romania se aplica Legea Junglei.

  11. Cred ca ti-am mai spus ca-mi place foarte mult felul in care te comporti cu baiatul tau, si principiile tale in ce priveste educatia lui, si mai ales maniera in care incerci sa ti-l faci prieten. Admir mult asta. :-)

  12. ce frumos!!!!se pare ca totusi parintii conteaza foarte mult si mai putin societatea si celelalte scuze pe care le punem in carca..
    felicitari!insa la partea cu ä oferi"desi ai povestit haios ce s a intamplat…treb invatati sa gaseasca cumva un echilibru.Caci niciodata in felula cesta nu se vor pretui pe ei insis..si merue vor cauta sa multumeasca pe ceilalti..iar asta in timp inseamna suferinte..iar lumea in care traim e diferita de la om la om..asa ca..

  13. Nu trebuie sa ne bazam pe asta, se poate intampla ca ingerul sa fie neatent o clipa si gata necazul.

  14. Isi are si societatea rolul ei, conteaza foarte mult temperamentul copilului. E foarte important sa nu ii impui, sa il faci doar sa inteleaga ce e bine si ce nu.
    Continua sa fie darnic, dar asta a mostenit-o de la mine, si eu sunt la fel de bleaga.

  15. Multumesc inca o data, Annemarie. Am avut si perioada 15-16 ani, cand ne certam ca nebunii, dar am traversat-o cu happy end. Acum suntem foarte buni prieteni.
    A ajuns cartea la tine?

  16. Si pe mine m-au crescut ai mei bine, m-au educat, dar pe parcurs am invatat sa scot gherutele sau sa ignor cand sunt provocata.

  17. In opinia mea: bineinteles ca conteaza. E prima forma de ratiune sociala dobandita. Adica atunci sunt trasate criteriile initiale de selectie, antipatiile si simpatiile si constiinta pozitiei sociale si a responasbilitatilor. Eu zic ca pana in 7 ani si apoi in adolescenta oricine sa transforma in barbatul ce va fi. Sau femeia.
    Vladimir

  18. Este intr-adevar perioada de formare, dar dilema mea este: cum il formezi? Sa fie bun si politicos sau sa stie sa traiasca in jungla de afara?

    1. :)) As vrea eu sa mai arat asa!!! Este baiatul meu cu o prietena, poza e facuta acum un an(era cam baut, dar sa nu mai spui la nimeni). :))

Leave a Reply