Skip to content

Iubesc Viaţa

Blog generalist cu amprentă personală

Menu
  • Prima pagină
  • Cărți
  • Autobiografice
  • Imaginar
  • Blogosfera
  • Menajerie
  • Informații
  • Educație
  • Blogroll
  • Vienela
Menu

Cei şapte ani de acasă – educatia copilului

Posted on May 7, 2012February 1, 2024 by Vienela

De când am devenit mămică, singurul meu gând a fost ca băiatul meu să fie sănătos şi să înveţe cât mai mult din ceea ce ştiam eu, sa fie educat, sa aiba cei sapte ani de acasa. Am stabilit (eu cu mine) că nu trebuie să treacă nici măcar o zi din viaţa copilului meu fără să afle ceva. Începând din primele lui zile de viaţă, când a învăţat să-mi recunoască vocea (vorbeam cu el în permanenţă, gândeam cu voce tare, iar când terminam de vorbit, cântam) şi până când a plecat la şcoală nu m-am abătut de la ceea ce mi-am propus, in legatura cu educatia lui.

L-am obişnuit de când era foarte mic să se joace, pentru că jocul este modul în care copiii dezvoltă abilităţi şi învaţă ce este viaţa. Dar cei şapte ani de acasă înseamnă şi altceva, nu? Mi-am dorit să am un copil isteţ şi educat, să fiu mândră de el. În ce măsură am reuşit poate îmi veţi spune voi la sfârşit. L-am învăţat de mic ce este dărnicia şi împărţea cu copiii din faţa blocului tot ce avea, ba uneori chiar şi cu câinii. Îmi creştea inima văzându-l că oferă întâi prietenilor, apoi mănâncă şi el.

Dar a venit Moş Crăciun cu multe cadouri, iar el le-a împărţit pe toate cu vecinii care “nu erau la fel de cuminti”. Nu m-am supărat prea tare, doar eu îi băgasem în cap să fie darnic, nu (trebuia să fie ca şi mama lui)? Până în ziua în care m-am întors de la servici şi am găsit frigiderul gol-golut (cu o zi înainte luasem salariul şi îl umplusem). Chemase toţi copiii în casă şi îi rugase să îşi ia din frigider tot ce le place, iar ei au profitat (nici un părinte nu şi-a trimis copilul să aducă înapoi ceea ce primise).

În ziua în care a împlinit cinci ani a terminat de citit “Colţ Alb”, de Jack London. Unii m-au lăudat pentru ceea ce reuşim, alţii mi-au spus că este prea devreme şi că îi răpesc copilăria. Ionuţ este acum clasa a 11-a şi în toţi aceşti ani încă nu a reuşit vreun coleg din clasă să aibă rezultate mai bune la învăţătură, deşi el nu mai deschide de mult manualele. Se pare că înţelege din clasă.

Visam cu ochii deschişi la lumea în care va trăi copilul meu, îmi imaginam că dacă toate mămicile ar avea grijă să îşi crească bine puii nu ar mai exista răutate, minciună, egoism. I-am explicat că nu trebuie să se certe cu ceilalţi copii, că trebuie să-i apere pe cei mici. Asta până în clipa când a intrat pe uşă bătut măr de nişte vecini, care erau cu vreo 3-4 ani mai mari decât el. Am văzut roşu în faţa ochilor şi n-am găsit altceva de spus decât: bate-i de acum încolo până uită cum îi cheamă! Să nu mai vii bătut acasă! Şi de atunci nu a mai luat bătaie!

Ce mai înseamnă cei şapte ani de acasă dacă în afara casei este jungla? Cum ne educam copilul, cum il pregatim pentru viata?

47 thoughts on “Cei şapte ani de acasă – educatia copilului”

  1. vienela says:
    May 7, 2012 at 4:38 pm

    :)) Acum e greu sa-mi dau seama daca te referi la faptul ca l-am invatat sa fie darnic cand vine vorba de jucarii sau sa bata copiii.

    Reply
  2. Florin Ruşanu says:
    May 7, 2012 at 4:22 pm

    Eu zic că ai făcut bine, pentru că pe viitor îl va ajuta atitudinea lui.

    Reply
  3. Radu says:
    May 7, 2012 at 5:15 pm

    Felicitari, sa-ti traiasca si sa te bucuri de el !!!
    "Colt alb"-Jack London este despre cum un caine a fost crescut sa fie rau , iar ultima parte despre cum putem descoperi bunatatea !
    Chiar si intr-un lup !!!

    Reply
  4. Rozy BumBushka says:
    May 7, 2012 at 6:05 pm

    Imi este frica de momentul cand o sa am un copil: daca nu o sa il educ bine, daca nu o sa il invat ce trebuie, daca nu ma voi descurca cu el…si cate si mai cate…:-s

    Reply
  5. vienela says:
    May 7, 2012 at 6:08 pm

    Rozy, nu trebuie sa-ti fie frica, vei sti din instinct ce ai de facut, iar unde nu stii, intrebi. Nimic pe pamant nu iti va aduce atat bucurie cata iti aduce un copil.

    Reply
  6. vienela says:
    May 7, 2012 at 6:11 pm

    Multumesc, Radu. Sa-ti traiasca si tie baiatul, sa fie sanatos!
    "Colt Alb" este doar o poveste frumoasa, dar uneori animalele ne dau exemple de cum ar trebui sa ne comportam.

    Reply
  7. mihaeladr says:
    May 7, 2012 at 6:41 pm

    Eu nu pot sa-i zic sa dea, dar vad ca da el ca "sa-i dea o lectie" altui copil. Are 7 ani si asa i-a spus unei bunici a unui baiat cu care nu se intelege!

    Reply
  8. vienela says:
    May 7, 2012 at 6:45 pm

    Sa-ti traiasca!
    Nici eu nu m-am gandit sa il invat sa dea pana n-a venit mai mult mort decat viu acasa.
    Dar inca este politicos cu adultii, chiar daca bate baieti de seama lui.

    Reply
  9. Aniela Deby says:
    May 7, 2012 at 10:29 pm

    Foarte frumos:>Sa sti ca de multe ori,unii din cauza ca sunt prea "ok"patzesc atatea lucruri.L-au gasit pe baiatul tau,cuminte..educat,si au zis sa-l bata:))Dar ii poti sa zica si asa "Daca vei da si oi rabda..bucuria ta,dar daca vei da si n`oi rabda..e vai de pielutza ta`":)))

    Reply
  10. mihaeladr says:
    May 8, 2012 at 4:44 am

    Multumesc asemenea! Insa mi-e teama si pentru el dar si pentru ceilalti copii in care da. Dar imi spunea cineva saptamana trecuta referitor la aceasta problema, ca fiecare copil are ingerul lui pazitor.

    Reply
  11. Zamfir says:
    May 8, 2012 at 5:19 am

    Şi eu am fost crfecut să fiu bun. Doar că, părinţii mei au uitat să-mi spună că între lupi trebuie să urli ca să nu te sfâşie. Şi … mănânc bătaaie, la propriu şi la figurat, pentru vina de a avea "cei şapte ani de-acasă"!

    Reply
  12. Alex says:
    May 8, 2012 at 7:12 am

    E bine ce l-ai invatat, parerea mea. Decat sa plangi tu ca a luat bataie copilul tau, mai bine plange alta mama ! In Romania se aplica Legea Junglei.

    Reply
  13. Annemarie says:
    May 8, 2012 at 7:13 am

    Cred ca ti-am mai spus ca-mi place foarte mult felul in care te comporti cu baiatul tau, si principiile tale in ce priveste educatia lui, si mai ales maniera in care incerci sa ti-l faci prieten. Admir mult asta. :-)

    Reply
  14. personalitateautentica says:
    May 8, 2012 at 7:41 am

    ce frumos!!!!se pare ca totusi parintii conteaza foarte mult si mai putin societatea si celelalte scuze pe care le punem in carca..
    felicitari!insa la partea cu ä oferi"desi ai povestit haios ce s a intamplat…treb invatati sa gaseasca cumva un echilibru.Caci niciodata in felula cesta nu se vor pretui pe ei insis..si merue vor cauta sa multumeasca pe ceilalti..iar asta in timp inseamna suferinte..iar lumea in care traim e diferita de la om la om..asa ca..

    Reply
  15. vienela says:
    May 8, 2012 at 7:44 am

    Nu trebuie sa ne bazam pe asta, se poate intampla ca ingerul sa fie neatent o clipa si gata necazul.

    Reply
  16. vienela says:
    May 8, 2012 at 8:27 am

    :)) Intre timp a invatat sa evite bataile, rar mai da cu pumnul, dar bate bine de tot cu vorba.

    Reply
  17. vienela says:
    May 8, 2012 at 8:28 am

    Probabil iesea un mototol daca nu il bateau aia cand era mic… :))

    Reply
  18. vienela says:
    May 8, 2012 at 8:34 am

    Isi are si societatea rolul ei, conteaza foarte mult temperamentul copilului. E foarte important sa nu ii impui, sa il faci doar sa inteleaga ce e bine si ce nu.
    Continua sa fie darnic, dar asta a mostenit-o de la mine, si eu sunt la fel de bleaga.

    Reply
  19. vienela says:
    May 8, 2012 at 8:36 am

    Multumesc inca o data, Annemarie. Am avut si perioada 15-16 ani, cand ne certam ca nebunii, dar am traversat-o cu happy end. Acum suntem foarte buni prieteni.
    A ajuns cartea la tine?

    Reply
  20. vienela says:
    May 8, 2012 at 8:38 am

    Si pe mine m-au crescut ai mei bine, m-au educat, dar pe parcurs am invatat sa scot gherutele sau sa ignor cand sunt provocata.

    Reply
  21. Vladimir says:
    May 9, 2012 at 2:31 pm

    In opinia mea: bineinteles ca conteaza. E prima forma de ratiune sociala dobandita. Adica atunci sunt trasate criteriile initiale de selectie, antipatiile si simpatiile si constiinta pozitiei sociale si a responasbilitatilor. Eu zic ca pana in 7 ani si apoi in adolescenta oricine sa transforma in barbatul ce va fi. Sau femeia.
    Vladimir

    Reply
  22. vienela says:
    May 9, 2012 at 7:45 pm

    Este intr-adevar perioada de formare, dar dilema mea este: cum il formezi? Sa fie bun si politicos sau sa stie sa traiasca in jungla de afara?

    Reply
  23. Pingback: Încă o schimbare | Iubesc Viaţa
  24. spanac says:
    May 12, 2012 at 5:58 pm

    bai, aia din poza sunteti voi doi?
    si tu zici ca ai 40j de ani fata?

    Reply
    1. Vienela says:
      May 12, 2012 at 8:01 pm

      :)) As vrea eu sa mai arat asa!!! Este baiatul meu cu o prietena, poza e facuta acum un an(era cam baut, dar sa nu mai spui la nimeni). :))

      Reply
  25. spanac says:
    May 12, 2012 at 8:08 pm

    ma miram eu ma, era sa zic si v-o prostie da am tacut :))

    pune si-o poza cu tine ma
    da-mi-o mie in mail
    :P

    Reply
    1. Vienela says:
      May 12, 2012 at 9:03 pm

      Voi pune poza sa o vada toti, dar deocamdata nu am.

      Reply
  26. Pingback: Un an din viaţă pentru o plimbare | Iubesc Viaţa
  27. Pingback: Noi, românii, aici şi aiurea | Iubesc Viaţa
  28. Pingback: Scrisoare către salariul meu | Iubesc Viaţa
  29. Pingback: Ziua Copilului este în fiecare zi! | Iubesc Viaţa
  30. Pingback: Ocazional mămică | Iubesc Viaţa
  31. Pingback: Au vrut să fiu copilul lor | Iubesc Viaţa
  32. Pingback: Uneori, lupta începe prea devreme | Iubesc Viaţa
  33. Pingback: Când pisica nu-i acasă… | Iubesc Viaţa
  34. Pingback: Clipe efemere de emoţie intensă | Iubesc Viaţa
  35. Pingback: Happy Weekend 20 | Iubesc Viaţa
  36. Cătălina says:
    August 6, 2012 at 12:13 pm

    Îl învidiez că poate învăţa din clasă! Eu prindeam ceva din clasă dar dacă acasă nu repetam a doua zi nu mai ştiam nimic. :D

    Reply
    1. Vienela says:
      August 6, 2012 at 1:08 pm

      Asa eram si eu, ca tine. Oricum, in stilul asta nu cred ca are sanse sa ia bacul.

      Reply
  37. Pingback: Numele, o povară | Iubesc Viaţa
  38. Pingback: Devoratorul de cărţi | Iubesc Viaţa
  39. Pingback: Prima ieşire, primele aventuri | Iubesc Viaţa
  40. Pingback: Trandafirii nu mănâncă fasole verde | Iubesc Viaţa
  41. Pingback: Trăind în România | Iubesc Viaţa
  42. Pingback: Before It’s Too Late | Iubesc Viaţa
  43. Pingback: Nu neglijați educația primilor ani | Iubesc Viaţa
  44. Pingback: Nu neglijați educația copiilor în primii ani de viață - Iubesc Viaţa

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

carte de povesti pentru copii
Povești pentru copii
carti de povesti pentru copii
Povești de noapte bună copii
Cărți educative pentru copii în română
Cărți pentru copii Învață culorile
carti in limba romana
carti de povesti pentru copii

Te-ar putea interesa:

  • Carti ilustrate pentru copii
  • Carti religioase pentru copii
  • Povesti despre stele pentru copii
  • Povesti de noapte buna
  • Top cărți beletristică pe care să le citești în 2021
  • Povestea unui câine ciobănesc corb
  • Povesti scurte in imagini

Vienela – Iubesc Viața

vienela iubesc viata poza

Despre Vienela

  • Contact
  • Despre Vienela
  • Pagina de test
  • Politică de confidențialitate
  • Politică fișiere cookies
  • Suntem făcuți să mergem înainte

Citesc:

  • Cărți de povești
  • Sărutul ploii
  • Self-Care Journals
  • Jurnale pentru femei
  • Jurnal de catel
  • Vieneland
  • Children’s Books New Releases
  • Caietul Cristinei
  • Grădina cu povești
  • Idei de cadouri
  • Scrisoare de la Mos Craciun pentru copii
  • Etsy Gemstone Jewellery
  • Buna dimineata la cafea
  • Jurnalul unui Sultan
  • Eva catre Adam
  • Salcamul dintr-un caz real
  • Meditatii in desert
  • O noapte incendiara
  • Omul se trage din maimuta?
  • Atacul de panica
  • Legenda legendelor
  • Nu am dansat decat o vara
  • Cele mai bune si mai citite bloguri
  • Epistola catre o epava
  • Cel mai frumos martisor
  • Bloggeri si scriitori
  • Cimitirul sperantelor inchise in sticle
  • Cum iti traiesti viata?

S-ar putea să îți placă și ce am scris în anii trecuți

©2025 Iubesc Viaţa | Design: Newspaperly WordPress Theme