De aproape trei ani Bruno mananca bobite de la Royal Canin. Pentru micuta Onix am cumparat Eukanuba. Problema este ca personajele astea doua sunt prea rasfatate, iar puiuta trebuie sa fie hranita mai des. Solutia? Cumparam pui, il fierbem cu legume, iar in supa aia care miroase bestial le fierbem un pic de orez si le taiem bucatele tot puiul. O masa pe zi. Bruno, care toata viata lui a mancat numai seara (desi a avut mancare la discretie), acum vrea si el orez. Bruno, care nu s-a atins niciodata de mancare gatita – exceptie facand chiftelele si fripturile pe care le-a mai furat de pe masa.
Dennis a scapat de la spitalul de nebuni si a dat buzna in curtea noastra. Danseaza, plange, rade, isi inalta bratele spre cer si ranjeste dintii spre noi. Il privim pe dupa draperii, usor tematori. Cainii il latra cand il aud ridicand vocea. Intru in bucatarie. E frig ca afara, caci scotienii, setati pe economie cum ii stiti, nu au calorifere in incaperea unde gatesc.
Pun orez d-ala cu carne in doua castroane. Chem cainii. Dennis probabil simte mirosul, caci se agita pe la geamuri, turbat. Cainii maraie. O trimit pe Onix la castronul mic, lasandu-l pe Bruno sa creada ca va manca mai mult daca are un castron mai mare.
Onix infuleca o jumatate de portie, apoi fuge la castronul lui Bruno. Dezorientat de miscare, Bruno sta o clipa cu ochii la mine, apoi se duce la castronul de unde mancase puiuta. El nu e niciodata infometat. Ciuguleste cate o bucatica de carne. Se uita spre mine. O studiaza pe Onix. Scoate o bucata de carne din castron, o invarte pe podea pana scapa de tot orezul, apoi o mananca. Onix vine in urma lui si culege “firimiturile” de orez.
Bruno asteapta decizia catelusei. De cum Onix alege un castron, el se duce spre celalalt. Se invart de la un castron la altul pana ma apuca un ras hohotit de neoprit. In bucatarie se face liniste. Cainii ma privesc cu ochi mari, plini de mirare. Dennis isi urla furia pe la geam. Da cu ghearele in pervaz. Se catara pe acoperis. Musca din pereti. Urla iar, prelung.
Sting lumina in bucatarie. Chem cainii. Ne ascundem in dormitor, la caldura. Dennis ne urmareste. Bate in fereastra. Musca din pervaz si din pereti. E furia intruchipata. E, de fapt, doar a patra furtuna care loveste Scotia in acest an. Nu ma mai sperie, indiferent de cum s-ar numi. Nu ma mai poate tine treaza, mai ales ca maine trebuie sa merg la munca.
Sunt foarte frumosi! <3