Iar și-a mutat soarele poziția pe cer, semn că suntem cu un pas mai aproape de toamnă și de final. Umbra copacului acoperă acum jumătate de curte. Florile tremură. Cât va mai trece până noi înșine vom deveni umbre? Își vor aminti că am trecut pe aici doar cei care ne-au inhalat parfumul, ne-au sorbit nectarul sau ne-au mângâiat cu privirea voalul subțire al rochițelor. Pentru toți ceilalți, vom fi simple bălării ofilite, bune de nimic. Dar ei, cei care s-au înfruptat din dulceața noastră, oare ce vor spune când ceasul va suna de toamnă? Vor avea curajul de a recunoaște că au udat pernele cu lacrimi când ne-am întors petalele spre soare sau vor privi cu dispreț, exclamând “-Eh, niște bălării ca toate celelalte bălării!”?
