Mă trezesc când noaptea încă se îngână cu ziua. Pașii mei se îndreaptă către bucătărie. Sunt roboțelul care nu poate funcționa fără drogul negru, dulce-amărui. Pun cafetiera la foc și aprind calculatorul, să-mi iau porția virtuală de saluturi și de cafele. Văd cești pereche, așezate pe lemn vechi. Alături, o carte bună sau flori de câmp; în fundal, peisaje de vis.
espressocafe.ro
Îmi amintesc de cele câteva ceșcute pe care le-am cumpărat anul trecut special pentru a face poze. Cafeaua e gata. Îmi arunc un ochi spre dulapul unde țin pahare, căni etc, apoi renunț și torn cafeaua tot în vechea ceașcă. E micuță, albă, cu flori bleu. Nu mai are toartă și e ciobită rău în partea de sus. Înca mai are niște urme de la cafeaua de ieri. Nu-mi pasă. Cafeaua are exact gustul care îmi place, are aroma care trebuie, are puterea de a mă trezi.

Bună dimineața!