Skip to main content

Ce se întâmplă primăvara

Zăpada se topise de câteva zile, atunci când soarele îndrăznise să își scoată razele printre norii cenușii ce acoperiseră cerul întreaga iarnă. În oraș nu puteau fi observate mari schimbări. Oamenii treceau grăbiți pe străzi, în drumul lor spre casă, bucuroși că scăpaseră de nămeții plini de praf de pe marginea trotuarelor.
Doar prin piețe, bătrâne obosite își vindeau ghioceii culeși dis-de-dimineață.

Fetița și-a întrebat părinții ce se întâmplă când vine primăvara, despre transformările ce au loc în natură la schimbarea anotimpurilor. Tatăl i-a promis că o va duce la pădure, să vadă cu ochii ei ce se întâmplă primăvara. A doua zi, echipați cu bocanci și cu rucsacul în spate, au luat drumul spre pădurea din apropierea orașului. Deși soarele generos încălzea pământul, pădurea era rece, parcă neprimitoare, probabil deranjată de vizita inopinată a celor doi turiști de duminică, ce o găsiseră nearanjată.

Pământul mustea de apă, bocancii se afundau în frunzișul putrezit, dar fetiței nu îi păsa. Studia cu atenție tot ceea ce îi iesea în cale, fotografia în stânga și în dreapta, punea întrebare după întrebare. Abia seara, când a ajuns acasă, s-a liniștit puțin. În timp ce descărca pozele făcute în pădure, rememora pas cu pas tot ce văzuse. Acum știa ce se întâmplă primăvara.

Copacii se împodobesc cu muguri din care vor ieși mai târziu frunze tinere. Ele vor umbri pădurea, adăpostind plantele mici și animalele de ploile torențiale și de soarele arzător. Pământul umed ajută ciupercuțele să crească, să își etaleze cu mândrie pălăriile colorate. Din loc în loc, pâlcuri de flori dau parfum și culoare pădurii, atrăgând armate de insecte abia trezite la viață. Natura întreagă deschide ochii, mulțumind soarelui pentru căldură și lumină.

Inspirată dintr-o poveste de viață reală, această compunere a fost scrisă chiar de către fetița ce a fotografiat pădurea la început de primăvară. Mătușa fetiței doar a făcut mici modificări, acolo unde era necesar. :)

20 thoughts to “Ce se întâmplă primăvara”

  1. Eu mi-am amintit de copilarie cand impreuna cu alti copii dadeam iama in padure, ca sa cautam viorele, uneori gaseam, alteori reveneam mai tarziu. Niste clipe de neuitat, asta mi-ai rascolit tu prin compunearea ta sau a fetitei care a descoperit padurea.

    1. Noi mergeam cu tata la padure in copilarie, probabil si pentru ca nu era foarte aproape de noi, iar tata era aproape paranoic in privinta noastra, de teama sa nu patim ceva. :)

  2. Eu abia astept sa se termine cu ploile astea si sa vina soarele si sa iasa florile, ghiocei, viorele, sa fie din nou culoare, ca m-am saturat de griul asta din jurul nostru.

  3. Eu aştept în fiecare primăvară bucuria înfloririi copacilor. De câţiva ani însă, îmi pare mereu rău că vremea nu este frumoasă în acea perioadă, ca să mă pot plimba prin parc cât de mult aş vrea, admirând frumuseţea înflorită ce durează prea puţin.

    1. Eu, de cativa ani, nu am pe aproape nici un parc adevarat, in care sa imi clatesc ochii obositi. Trebuie sa strabat cel putin un cartier pentru a vedea mult verde… :(

  4. Pe mine bunicii nu mă lăsau să merg prin pădure (deşi era foarte aproape de casă) decât după ce pomii înfloreau de-a binelea. Spuneau că sunt porci mistreţi şi, de foame, s-ar putea să mă mănânce pe mine .

Leave a Reply