Ce se întâmplă primăvara – compunere
Inspirată dintr-o poveste de viață reală, Ce se întâmplă primăvara – compunere a fost scrisă chiar de către fetița ce a fotografiat pădurea la început de primăvară. Mătușa fetiței doar a făcut mici modificări, acolo unde era necesar. Dacă îți este de folos, nu uita să dai share.
Ce se întâmplă primăvara – compunere pentru școală
Zăpada se topise de câteva zile. Soarele îndrăznise să își scoată razele printre norii cenușii ce acoperiseră cerul întreaga iarnă. În oraș nu puteau fi observate mari schimbări. Oamenii treceau grăbiți pe străzi, în drumul lor spre casă. Erau bucuroși că scăpaseră de nămeții plini de praf de pe marginea trotuarelor. Doar prin piețe, bătrâne obosite își vindeau ghioceii culeși dis-de-dimineață.
Fetița și-a întrebat părinții ce se întâmplă când vine primăvara. Voia să afle mai multe despre transformările ce au loc în natură la schimbarea anotimpurilor. Tatăl i-a promis că o va duce la pădure, să vadă cu ochii ei ce se întâmplă primăvara.
A doua zi, echipați cu bocanci și cu rucsacul în spate, au luat drumul spre pădurea din apropierea orașului. Deși soarele generos încălzea pământul, pădurea era rece. Părea neprimitoare, parcă deranjată de vizita inopinată a celor doi turiști de duminică. O găsiseră nearanjată, fără frunze în copaci.
Pământul mustea de apă. Bocancii se afundau în frunzișul putrezit, dar fetiței nu îi păsa. Studia cu atenție tot ceea ce îi iesea în cale. Fotografia în stânga și în dreapta. Punea întrebare după întrebare. Abia seara, când a ajuns acasă, s-a liniștit puțin. În timp ce descărca pozele făcute în pădure, rememora pas cu pas tot ce văzuse. Acum știa ce se întâmplă primăvara.
Tu știi ce se întâmplă primăvara în natură?
Copacii se împodobesc cu muguri din care vor ieși mai târziu frunze tinere. Ele vor umbri pădurea, adăpostind plantele mici și animalele de ploile torențiale și de soarele arzător.
Pământul umed ajută ciupercuțele să crească, să își etaleze cu mândrie pălăriile colorate.
Din loc în loc, pâlcuri de flori dau parfum și culoare pădurii, atrăgând armate de insecte abia trezite la viață.
Natura întreagă deschide ochii, mulțumind soarelui pentru căldură și lumină.
Păsările își cântă vesele bucuria de a vedea natura trezită la viață.
În aer este un miros proaspăt de iarbă, de pământ umed, de flori.
Primăvara totul pare atât de fraged și de curat!
Dacă ai timp, poate vrei să citești și:
Prietenia – compunere pentru elevii de școală
Pâinea – compunere pentru școală
Câte culori are curcubeul și care sunt ele
Compunere cu tema A venit iarna
Compunere cu tema Vine primăvara
10 propoziții despre iarnă pentru elevi de școală
Propoziţii despre primăvară pentru elevii de școală
un moment de liniste, deconectare si ganduri spre copilarie…asta am simtit cat timp am citit povestioara ta!
Eu mi-am amintit de copilarie cand impreuna cu alti copii dadeam iama in padure, ca sa cautam viorele, uneori gaseam, alteori reveneam mai tarziu. Niste clipe de neuitat, asta mi-ai rascolit tu prin compunearea ta sau a fetitei care a descoperit padurea.
Păi, pozele??? Tare mi-ar fi plăcut să le văd!
Eu abia astept sa se termine cu ploile astea si sa vina soarele si sa iasa florile, ghiocei, viorele, sa fie din nou culoare, ca m-am saturat de griul asta din jurul nostru.
Eu aştept în fiecare primăvară bucuria înfloririi copacilor. De câţiva ani însă, îmi pare mereu rău că vremea nu este frumoasă în acea perioadă, ca să mă pot plimba prin parc cât de mult aş vrea, admirând frumuseţea înflorită ce durează prea puţin.
E o plăcere să vezi un copil curios şi atras de natură!
Pe mine bunicii nu mă lăsau să merg prin pădure (deşi era foarte aproape de casă) decât după ce pomii înfloreau de-a binelea. Spuneau că sunt porci mistreţi şi, de foame, s-ar putea să mă mănânce pe mine .
De abia astept sa soseasca primavara, dar acum de ceva vreme Martie pare ca nu mai e o luna de primavara asa ca mai ar fi un pic…
Am simtit acelasi lucru scriind… Mi-e dor de o iesire in natura… In fiecare zi imi este dor, chiar si dupa ce ma intorc din natura… :)
Noi mergeam cu tata la padure in copilarie, probabil si pentru ca nu era foarte aproape de noi, iar tata era aproape paranoic in privinta noastra, de teama sa nu patim ceva. :)
Ha, ha, speram ca textul sa fie suficient, ca descrierile sa arate destul… :)
Mie imi spui, Constanta? Mi-e asa urat de vremea asta indecisa, si asa dor de caldura soarelui!
Eu, de cativa ani, nu am pe aproape nici un parc adevarat, in care sa imi clatesc ochii obositi. Trebuie sa strabat cel putin un cartier pentru a vedea mult verde… :(
Imi crestea inima cand imi vedeam baiatul cum se apleca pentru fiecare gandacel sau fir de iarba, cum il studia si cum il mangaia. :)
:))) Bine ca nu te speriau cu lupul, ca pe Scufita Rosie. :-P
Lasa, ca tot de ceva vreme, februarie este luna de primavara, asa ca nu ne putem plange… :)
Deocamdată, pe strada mea soarele refuză să apară…