Skip to main content

Ce sâni aveai!

Este cu doar un an mai mic decât mine. Din acest motiv, parcă nu îmi vine să spun că este nepotul meu. Sinceră să fiu, nici nu îmi vine să spun că e neam cu mine, deşi ne trece acelaşi  sânge prin vene. Dar nu ne putem alege familia în care să ne naştem, nu?

L-am văzut când aveam vreo patru sau şase ani, de un Crăciun, în casa unei mătuşi care lui îi era bunică. Tot ce îmi amintesc din acele zile încape în câteva rânduri: la intrare, un brad plin cu bomboane de ciocolată; o cămară îngheţată, unde stăteau cuminţi cârnaţii afumaţi; minunata ruladă cu mac făcută de tuşa; bătaia dintre nepot şi sora mea, din care el a ieşit cu capul spart.

L-am mai văzut la câteva luni după, vara. Am vrut să mergem la ştrand şi ne-au atacat nişte câini. Ne-au durut măselele şi am fost trataţi cu pălincă. Eram la poartă şi ne-a chemat mama să mâncăm spumă de zmeură. Nepotul se juca mult cu sora mea, în timp ce eu făceam pe dădaca cu nişte nepoţele abia născute.

Ultima dată l-am văzut când aveam 19 ani. El continua să se înţeleagă bine cu sora mea. Eu o sorbeam din ochi pe sora lui, care avea un păr uimitor de lung, blond şi ondulat. Într-o seară am fost toţi la discotecă. De acolo îmi amintesc doar treningul maro al unui băiat cu care nepoţii mei erau prieteni. Atât!

Ca în orice telenovelă de doi lei, ne-am regăsit după 23 de ani. Pe facebook. Cât am fost de fericită! Mă încânta şi mă înduioşa emoţia cu care nepotul îmi vorbea. Timp de o lună am vorbit foarte des. Mi-a cerut poze, a vrut să ştie totul despre mine, iar eu aveam impresia că ne înţelegem de minune. Într-o zi, îmi face o destăinuire:

“-Ştii, eu cu sora ta nu prea simt nevoia să vorbesc. Niciodată nu m-am simţit apropiat de ea. Mă lăsa rece!”

M-am simţit cam prost, ştiind că eu nu l-am simţit niciodată prea apropiat de mine. I-am amintit că el se înţelegea bine cu sora mea, dar el insista, chiar şi după ce mi-a văzut pozele. Nu avea cum să ne confunde, pentru că nu semăn deloc cu sora mea. Depănam amintiri cu el şi la un moment dat îmi spune:

“-Doamne, Vienela, ce sâni aveai când erai domnişoară!”

Am înlemnit. Singura perioadă în care sânii mei au stat bine într-o cupă A (fără bureţi) a fost după ce l-am născut pe Ionuţ, dar asta s-a întâmplat mai târziu, când deja pierdusem legătura cu nepotul. Nu i-aş fi putut răpi surorii mele acest moment de glorie, ştiind că abia se descurcă folosind cupa D, aşa că mi-am redirecţionat nepotul spre ea.

Am o singură nelămurire: acum mă evită pentru că îi este jenă de confuzia făcută sau pentru că nu am sânii mari? :))

27 thoughts to “Ce sâni aveai!”

  1. Nu mai! :D E cumva de acceptat sa confunzi femeile, dar nu sanii! Ala e sacrilegiu si arata lipsa de profesionalism! Eu cred cu tarie ca fara sa ma uit la fatza unei femei pot sa-mi dau seama dupa sani cine e..

    1. Scapa cineva cu viata pe langa tine? :P Ma refer la regnul masculin, evident! Eu mi te si imaginez cu o ghioaga cocheta si un barosel de poseta abtiguind, masculi neobrazati pe strada :D.

  2. Eu zic, ca daca are norocul sa citeasca ce ai scris,si e baiat destept, se amuza nitel, treceti peste, ca viata-i scurta si povestile asa se nasc: din intamplari mai mult sau mai putin fericite. Iar asta, e cu un zambet in coltul gurii. Barbatii astia! Are dreptate MIXY,rude,rude…..dar ochii tot in sutiene.

  3. O asemenea confuzie nu e chiar atat de rara. Tocmai recent am citit cum printul mostenitor al Danemarcei Christian Frederik Franz Michael Carl Valdemar Georg, la vremea cand inca nu devenise regele Fredetic 9 si tatal actualei regine, trebuise sa se casatoreasca cu printesa Olga a Greciei, cu care era chiar logodit, si tocmai cand trebuia sa-i fie orezentata la un bal de la Londra, desi presupun ca vazuse totusi niste fotografii cu ea, (insa probabil vazuse fotgrafii cu toate cele 3 frumoase printese ale Greciei, cum se zvonise pe atunci ca erau), el s-a repezit si a luat-o de mana si de brat pe sora ei, Marina, si dus a fost, lasand-o pe logodnica lui de una singura…ea nu s-a mai maritat cu el, si desigur ca nu o fi lasat-o nici pe sora ei sa se marite cu el, asa ca el s-a insurat cu o printesa suedeza, Ingrid, si si ea s-a maritat cu amaratul de Paul al Iugoslaviei, si nici ca a prea aparut in stiri daca s-ar fi dus la nunta surorii ei Marina, cand aceasta s-a maritat cu ducele de Kent, (in 1934, ultima ocazie cand o printesa straina s-a maritat in cadrul familiei regale britanice).

  4. Poate nu te-a confundat, poate chiar sanii tai ii placeau. Am pe la tara cunostinte veri de gradul 1, casatoriti. Multe cazuri ! Asa ca nu-i mare branza…cred ca i-ai placut… :))

  5. Totul e bine cand se termina cu bine! A citit si nepotul meu articolul, mi-a spus ca a fost jenat de situatie… Acum suntem ca inainte si asta ma bucura mult.

Leave a Reply to aA Cancel reply