Ce rasă este acest căţel?

Pe cei doi i-am întâlnit într-o seară, când mă plimbam fără ţintă pe uliţe neasfaltate şi neumblate. Mi s-au părut haioşi din prima clipă. Ce bine ar fi să am şi eu alături o gaşcă de simpatici îmbrăcaţi în hăinuţe neconvenţionale. Poate mi-aş face timp să mă opresc, să îi ating şi să îi întreb despre viaţa lor, despre cum au venit pe lume şi încotro visează să se îndrepte. Poate i-aş îmbrăţişa cu drag şi le-aş spune cât sunt de importanţi pentru mine, pentru tine, pentru oricine îi întâlneşte. Ei pot naşte zâmbete acolo unde e furtună, pot stârni hohote de râs acolo unde e numai tristeţe sau plictiseală.

“Vavaly, băgăm în weekend un concurs în doi? Care face cei mai caraghioşi căţei, să spunem… 😀 Sigur, dacă mai sunt doritori, participarea e la liber.”, spuneam pe facebook acum câteva zile. Pe cei doi îi văzusem pe pinterest şi rămăsesem cu impresia că pot face unii chiar mai haioşi, fără pic de efort. Cât de tare mă înşelam! Uitasem că din exterior totul pare simplu de făcut, fie că e vorba despre un aluat de pizza, de o jucarie handmade din materiale textile sau de construirea unui robot funcţional. Uitasem că una este ceea ce vezi cu ochii minţii, şi alta este ceea ce reuşesc mâinile să facă.

Am ales drumul scurt. O veche mănuşă ce zăcuse ani întregi prin şifonier mi s-a părut ideală. Îmi oferea mură în gură trupul lunguieţ, picioarele şi coada, ba chiar şi un căpşor cu blana pătată, “leopardină”. Treaba s-a dovedit a nu fi deloc uşoară. Mi-a fost de-a dreptul imposibil să conving materialul acela să ia forma capului de câine, aşa cum o vedeam eu în minte. Corpul mi s-a părut că arată extrem de bine – până când a venit copilul şi mi-a spus râzând că am făcut un crocodil tare simpatic. Crocodil? Mrrr!!!

S-a mai spulberat un vis! Acela de a deveni mare artist handmade, creator de jucării din textile, căutat şi apreciat în întreaga lume. Nu mă puteam prezenta la apel cu crocodilul, când toată lumea se aştepta să aduc un căţel. Iniţial gândul meu a fost să creez un şoricar. Văzând că nu vrea să iasă, l-am încreţit puţin, sperând să îl fac să semene a mastino napoletano. Corpul mai era cum mai era, dar capul refuza să se lase modelat, oricât aş fi cusut, sucit şi răsucit materialul. Continua să semene a amestec de porc cu măgar şi crocodil. L-am lăsat aşa, căci nu am fost niciodată erou de poveste şi nu am avut ambiţia de a lupta cu morile de vânt.

Ca o încununare a hohotelor de râs ce m-au însoţit pe parcursul migălosului proces de transformare a unei mănuşi într-un căţel, m-am decis să organizez un concurs. Trebuie doar să răspundeţi la o întrebare:

Ce rasă este căţelul handmade lucrat de mine? :))))))