Mă întrebam aseară dacă mai sunt şi alţii cărora vocea unui om să le provoace accese de râs (în gând, sper) ? Mie mi se întâmplă destul de des să mă amuz auzind anumite voci. Am deschis laptopul bun, am intrat pe Skype si cand am auzit vocea verisoarei mele, am crezut ca lesin de ras… Ce schimbata parea, de parca vocea i se transformase in clinchet de bijuterii elegante. Un ras colorat, as spune…
Uneori întâlnesc oameni care mă surprind cu timbrul vocal pe care îl au, de parcă nu li se potriveşte. Un bărbat înalt, solid mă aştept să aibă o voce groasă, puternică, dar dacă deschide gura şi vorbeşte ca o domnişoară pur şi simplu nu mă pot abţine să nu râd, chiar dacă o fac în gând, din politeţe. La fel simt şi când aud un bas profund la o femeie mignonă, fragilă, de la care mă aşteptam la o voce subţirică, de pisoi nemâncat. Ştiu că nu este vina lor şi îmi asum vina de a mă amuza câteva clipe pe seama lor, deşi nu o arăt.
Unele voci au un “ceva” care mă zgârie la ureche şi care face ca persoana respectivă să-mi dea un sentiment de aversiune, de neîncredere, de antipatie. Dar sunt şi oameni care au vocea plăcută, un timbru cald şi din instinct îi îndrăgesc din prima clipă.
Despre mine spuneau prietenii că am “râsul colorat” şi “vocea subţire şi stridentă”, ceea ce m-a făcut să mă apuc de fumat şi să încerc să-mi controlez râsul(normal că nu prea reuşesc). Fiind spontan de cele mai multe ori, în prima clipă cel puţin tot colorat rămâne. :))
Eu nu cred că ăsta a fost motivul pentru care te-ai apucat de fumat (cel puțin nu singurul și nu principalul). E, pur și simplu, prea pueril.
Aveam 15 ani si toti radeau de mine ca aveam vocea prea subtire, eram complexata. Asa m-au sfatuit niste “prietene”, iar eu, negasind alta alternativa, am incercat cu tigarile. :((
Era mai usor cu bomboane mentolate si un pahar de vodka rece :) Tigarile nu-s bune de loc, fara sa fac pe lupul moralist. Eu am renuntat cu greu la ele, dar in final se pare ca am reusit. Parca cineva a ridicat o greutate de pe pieptul meu, parca s-a sfaramat un lant care imi sufoca plamanii.
Nu mi-a spus nimeni de o asemenea reteta si oricum, cred ca era o treaba temporara.
Vreau sa aflu secretul. Cum ai reusit sa le lasi?
Cu riscul sa sune a cliseu, prin vointa. Dupa 6 ani in care am bagat zilnic 2 pachete. Mi-am zis ca sunt barbat si o cutie cu ierburi de ars nu poate sa ma doboare. Sunt mai puternic de atat.
Si a mers. Cat despre reteta cu mentol, in liceu am cantat intr-o trupa de grindcore/industrial, Ohmul Siderurgic. Asa imi “spargeam” vocea pentru sunetul ala gutural.
De ce imi suna asa cunoscut numele de Ohmul Siderurgic? Ai pe blog referiri sau in alta parte am citit numele asta?
Ai vointa, nu gluma!
Draga mea sora, colorat este si al meu… intalnesti toate culorile curcubeului in el! :lol:
Surioara mica, tot timpul descoperim noi si noi asemanari. Candva mi-am gasit un frate, acum am o sora… ce urmeaza? :))
Tuna si ne aduna! :lol:
Unii sunt amuzanti :))
Si nici macar nu au vreun merit. :))
Da, si eu am un ras colorat, rade lumea de rasul meu. Cat despre voci.. unele voci chiar ma amuza. Deosebirea este ca eu nu pot rade in gand:))
Am invatat sa fiu mai diplomata, dupa ce unii s-au suparat, considerand ca ii jignesc cu rasul meu. :))
Ar trebui sa fim paranoici sa nu radem atunci cand auzim ceva amuzant. E logic, nu ?
Este bine totusi sa nu o facem chiar asa, fara o perdeluta. ;)
Teoretic cel puţin, vocea e un dat, nu e ceva care ar trebui să nască zâmbete sau râsete înfundate, dar uneori nu te poţi abţine. Am avut în facultate un coleg din Sibiu care vorbea normal la început, dar pe măsură ce se ambala, vocea lui ajungea să fie una de soprană, iar asta genera numeroase zâmbete sau remarci răutăcioase. Vocea mea…e ok, până încep să cânt, moment în care se sperie toată vegetaţia şi fauna de pe o rază de un kilometru; şi când mă gândesc că în gimnaziu eram în cor… :(
:)) Nu pomeni de cantat, ca pe mine ma gonesc astia din bloc daca incerc. Nici macar sotul meu nu ma suporta. :))
Daca m-apuc sa rad s-a terminat…E toata lumea pe jos, am cel mai distractiv ras din lume, rad si comediantii pe scena daca m-apuc sa rad :))))
Vad ca suntem in numar mare astia cu “parintii pictori”, cum imi spuneau prietenii ca sa ma necajeasca.
Ne bagam la un concurs? :))
Nu cred ca aveti sanse. Aveam un prieten, cand m-apucam cu ala sa rad se oprea muzica in discoteca :)))
Vrem dovezi!!! :))
O colega de facultate impartea oamenii in diverse categorii. Si pe unii ii considera “tip voce”. Adica ii distingi dupa voce. Si eu cica as fi in categoria aia. Am o voce unica, cu rasul colorat drept bonus. Si nu e un lucru rau, dimpotriva. Asa ies in evidenta.
De ex, cum e facuta fac mea de sociologie, cand intru in ea din start stie toata lumea ca am intrat :D si e de bine :D
Mie nu prea imi place sa atrag toate privirile, dar tu esti in elementul tau. :))
Eu rad pana ma apuca sughitul :)), cu gropite in obrajori! ;)
Si roscata si cu gropite in obraji? Ia spune, cati baieti ai dat pe spate pana acum? :))
Face si baiatul meu intr-un singur obrajior gropita. :-P
roscata sunt vopsita :D, iar gropitele mele au multe amintiri ;)
Ehehe :)) cand ma apuc sa rad cu lacrimi fara sa ma opresc(destul de des:-“)…iese si la mine un curcubeu de ras :)) dar asta e :-” fiecare trebuie sa iasa cumva in evidenta, nu? :))
Macar cu rasul daca nu vom reusi cu altceva! :))
mda si eu rad cu pofta si uneori cam tare :D cand termin cu hlizeala, adesea vad si privirile care stau agatate pe mine… dar e cam tarziu.
Ma recunosc in comentariul tau. :))
Adica tu te-ai apucat de fumat ca se amuzau altii de vocea ta subtire?
Daca nu-i o gluma, atunci e stupid.
Da, aveam si noi o colega in liceu cu un ras colorat. Era extrem de dragalasa, dar rasul ei era absolut irezistibil. Si partea cea mai frumoasa e ca o pufnea rasul din te miri ce. Prin urmare, cand nu mai aveam pur si simplu chef de ore (asta cand mai dadeam pe la ore), ii trimiteam un biletel cu un banc fetei, apoi ne puneam toata clasa pe ras.
Eficienta ei a fost dovedita chiar si in timpul unui meci de fotbal. Imagineaza-ti o faza incinsa (care sigur s-ar fi incheiat cu gol) oprita de rasul unei fete si 10-12 oameni hlizindu-se si tinandu-se cu mana de burta.
Nici nu neg. Aveam 15 ani si minte ioc(nici acum nu am prea multa). :-P
Eu am avut un coleg care incepea sa rada dupa ce ne opream toti din ras. Din cauza lui o luam de la capat si nu ne mai opream pana la sfarsitul orei.
pe mine sa ma auzi razand.
e pisu lumii.
iti aduni prietenii, rudele, le dai si la dusmani telefon ca sa vada minunea, n-ai vazut asa ceva…
in rest am o voce… si-acum cand raspund la telefon si ma suna careva care n-a mai vorbit cu mine ma ia cu “sarut mana!”
Ti-am auzit vocea in tutoriale. :))
Urmeaza sa iti aud rasul.
O da, bineinteles! E irezistibil. La femei mai putin, eventual ma enerveaza cele foarte mataite (gen poeta aceea Blandiana), dar cam atat. In schimb la barbati ma distrez copios, mai ales la adresa celor cu vocisoare subtirele si chinuite de lipsa acuta de testosteron. Pe unde stau eu sunt foarte desi. Barbatii francezi sunt mai feminini decat femeile germane si poti avea parte de niste indivizi realmente incredibili. Cred ca este si o problema legata de modul de pronuntie al limbii. Eu provenind dintr-o natie slava unde pana si femeile vorbesc gros sunt inca complet siderat de ciripiturile astora :D. Iar cand mi-am intrebat colegele slavoaice toate mi-au zis ca pentru ele e cam “moartea pasiunii”.
Imi inchipui ca probabil nu-i prea politicos, dar oameni suntem. Cand te amuza ceva, te amuza si pace, ce poti sa faci? :)
Se spune ca toate femeile sunt atrase de barbatii cu voci groase, dar pana la urma se insoara si cei care :ciripesc:, cum spui tu. :))
Si eu am un ras oarecum colorat si rad mult daca am de ce rade.
Asa e, voci sau rasete ne provoaca instantaneu simpatii, antipatii…sau pur si simplu ne amuza. Si noi altora probabil ca putem provoca asemenea reactii.
Dar cunosc o doamna ce are un ras extraordinar, ceva ce n-am mai auzit: e un ras in mici cascade, cu sughituri, cu faze in care parca e un pui de magarus…e super haioasa dar si deranjanta putin, fiindca odata pornita, nu se mai opreste :))
Cat de frumos o descri. Am si eu momente in care rad ca un pui de magarus. :))
Interesant aceeasi parere o am si eu despre fumat:))Inainte sa ma apuc de fumat,aveam o voce ca o pitipoanca:))))Dupa ce m-am apucat sa fumez,aveam o voce puternica si dragalasa:))cand eram racita…din cauza tigarilor aveam o voce de barbat=)))!Ah da,in ciuda tuturor vocilor mele,eu am un ras colorat rau de tot:P Rad ca zapacita..si fac si pe altii sa rada:)
Mie mi se schimba vocea in functie de dispozitie. :))
Mie imi spuneau prin liceu “soricel” :))) cand rad chitai, pana si profii imi ziceau ca am ras de soricel =))))
Macar esti un soricel simpatic. :))
Eu am vocea groasa si de multe ori cred ca vorbesc putin cam tare.. amicii mei mi-au spus asta si ii cam deranjeaza dar ce sa fac? Asta e ramanem tovarasi!
Amicii te-au cunoscut cu vocea groasa si te vor accepta mereu asa. ;)