Mă întrebam aseară dacă mai sunt şi alţii cărora vocea unui om să le provoace accese de râs (în gând, sper) ? Mie mi se întâmplă destul de des să mă amuz auzind anumite voci. Am deschis laptopul bun, am intrat pe Skype si cand am auzit vocea verisoarei mele, am crezut ca lesin de ras… Ce schimbata parea, de parca vocea i se transformase in clinchet de bijuterii elegante. Un ras colorat, as spune…

Uneori întâlnesc oameni care mă surprind cu timbrul vocal pe care îl au, de parcă nu li se potriveşte. Un bărbat înalt, solid mă aştept să aibă o voce groasă, puternică, dar dacă deschide gura şi vorbeşte ca o domnişoară pur şi simplu nu mă pot abţine să nu râd, chiar dacă o fac în gând, din politeţe. La fel simt şi când aud un bas profund la o femeie mignonă, fragilă, de la care mă aşteptam la o voce subţirică, de pisoi nemâncat. Ştiu că nu este vina lor şi îmi asum vina de a mă amuza câteva clipe pe seama lor, deşi nu o arăt.

Unele voci au un “ceva” care mă zgârie la ureche şi care face ca persoana respectivă să-mi dea un sentiment de aversiune, de neîncredere, de antipatie. Dar sunt şi oameni care au vocea plăcută, un timbru cald şi din instinct îi îndrăgesc din prima clipă.

Despre mine spuneau prietenii că am “râsul colorat” şi “vocea subţire şi stridentă”, ceea ce m-a făcut să mă apuc de fumat şi să încerc să-mi controlez râsul(normal că nu prea reuşesc). Fiind spontan de cele mai multe ori, în prima clipă cel puţin tot colorat rămâne. :))