Creierul uman are nevoie de odihnă. Nu trebuie să fi doctor pentru a cunoaște acest adevăr. Dacă ai prostul obicei de a dormi doar șase ore pe zi, iar când termini tura de noapte să dormi chiar mai puțin, adică vreo trei ore, riști ca la trezire să ți se întâmple lucruri ciudate. Vă rog să luați în serios avertismentul meu de a lăsa organismul să se odihnească. Nu coborâți din pat până când nu vă simțiți pregătiți. Ce poți păți dacă dormi prea puțin? Haideți să aflăm!

Draperiile îmi oferă intimitate, însă în același timp îmi ascund fereastra spre lume. Am învățat să fac slalom pe întuneric printre jucăriile câinelui. Ajung în bucătărie cu ochii pe jumătate închiși. Pun cafeaua la foc, mă întorc în dormitor și deschid calculatorul. Pe facebook, cineva anunță că ninge în UK. Spaima îmi dă puterea de a mă ridica de pe scaun. Trag draperiile, să văd dacă nu cumva zăpada a ajuns și pe strada mea. Soarele aproape că mă orbește. Reușesc totuși să zăresc mașina parcată în fața casei. S-a topit gheața care desenase azi-noapte flori peste griul petrol al mazdei noastre.

Zâmbesc. Am scăpat iar ca prin urechile acului. Cu puțin noroc, poate reușim să ajungem în primăvară fără să vedem fulgi de nea. Brusc, ochii îmi ies din orbite. Ce caută ăla în mașina mea? Cum a apărut acolo? Sunt în stare de șoc. Să cobor sau să îl trezesc întâi pe Mihai? Oare a uitat să încuie mașina dimineață, când ne-am întors de la serviciu? Bruno stă lipit de mine, dar nu dă semne de agitație. Mă mai calmez puțin. Încerc să rememorez ultimele ore ale nopții. Nu, chiar nu avea cum să ajungă ăla în mașina mea. Trebuie să îl trezesc pe Mihai.

Cafetiera țiuie. Mă grăbesc spre bucătărie. Gândurile mi se învălmășesc. Poate l-a adus băiatul meu. Sau poate cineva încearcă să facă glume proaste. Poate a uitat Mihai să îmi spună. Torn cafea în ceașcă și mă întorc în dormitor. Mă mai uit o dată pe geam. Mi se înmoaie genunchii. Mașina noastră a dispărut! Împreună cu ea, Mickey Mouse – ul de pluș care era agățat de scaunul șoferului și care mă făcuse să îmi pun atâtea întrebări. Respir adânc. Încerc să mă liniștesc. Mă uit de-a lungul străzii. Văd mașina dormind cuminte la câțiva metri de casă, în zona aia ferită. Îmi aduc aminte că dimineață nu am găsit loc de parcare în fața casei.

Râd ca proasta. Ce poți păți dacă dormi prea puțin? Poți crede că o oarecare mașină gri, cu o jucărie agățată de scaunul șoferului, este a ta, doar pentru că a fost parcată în locul unde, de obicei, stă autoturismul tău. Poți ajunge să te întrebi de o mie de ori într-un minut cum a ajuns Mickey Mouse acolo. Dormiți, oameni buni, dormiți suficient, ca să nu pățiți ca mine!