Fiecare dintre noi se crede unic. Și chiar este. Ne recunoaștem uneori în poveștile altora, ne simțim mai apropiați de unii decât de alții, observăm că ne leagă anumite idei de unele persoane, dar întotdeauna există și ceva care ne diferențiază, care ne aduce unicitatea. De cele mai multe ori, este bine că este așa, pentru că lumea fără diversitate ar fi atât de plicticoasă, încât am ajunge să inventăm diversitatea. :) Eu sunt prima care anunță atunci când își găseste gândurile scrise de alții, sunt prima care se atașează de oamenii cu care are impresia că se aseamănă.

Dacă tot am discutat ieri despre blogul meu, am ajuns să mă întreb ce cred alții despre mine. Cât din ceea ce scriu pe blog îi face să creadă că mă cunosc? Și cât de bine au ajuns să mă cunoască cei care mă citesc? Cât din ceea ce scriu printre rânduri ajunge la cititorii mei? Mai toți îmi cunosc vârsta, știu că sunt din Ploiești, știu că am un copil, că am un soț, că nu am serviciu, ba unii știu și că sunt cam slabă pentru înălțimea pe care o am. Cei care au fost mai atenți, au descoperit că sunt tolerantă, empatică și dornică să învăț lucruri noi. Și că îmi place să fumez… :)

Dar cine este cu adevărat Vienela? Ce nu știu cititorii despre ea? Spuneam acum un an în scurta descriere postată pe blog că sunt un amestec de aroganță și încăpățânare, stins cu inocență. După numărul de comentarii adunate acolo, am putea fi tentați să credem că mulți știu acum că sunt naivă, dar și încăpățânată. Nu sunt atât de naivă încât să mă las păcălită de acele comentarii și vă sfătuiesc să faceți același lucru. Mulți dintre cei care au trecut pe acolo urmăreau doar să îi bag în blogroll. Nu au mai trecut pe aici după ce au aflat că locurile au fost deja ocupate- ar mai fi mici schimbări de făcut, dar încă nu am găsit soluția ideală.

Și totuși, ce vreau să spun astăzi? Că sunt unică, așa cum sunteți și voi! Nu cred că am mai spus până acum, dar vreau să se știe. Nu suport să am șefi! Acesta este unul dintre motivele pentru care mi-am dat demisia și unul dintre motivele pentru care am scos din viața mea anumite persoane. Fiind atât de naivă, sunt foarte ușor de păcălit cu vorbe frumoase. O fire blândă trezește în mine toată bunătatea de care sunt capabilă. Un om bun mă face să încerc să fiu mai bună decât el. Dar…

nu suport bârfele! Nu suport să mi se ceară explicatii! Nu suport să fiu nevoită să îmi justific faptele! Nu suport să fiu obligată să fac ceva! Chiar dacă mi-am dorit să fac un lucru, în momentul în care cineva încearcă să îmi impună să îl fac, încăpățânarea mea iese brusc la iveală și mă face să refuz cu îndârjire. Dacă cineva vrea să se asigure că nu voi face un anumit lucru, trebuie doar să încerce să mi-l impună. Dacă mai strecoară și câteva amenințări voalate, și-a asigurat spatele meu. Îl va vedea de câte ori va încerca să mă privească. Nu știu dacă se potriveste tuturor, dar uneori mâța blândă zgârie rău!