Toată copilăria mea a stat sub semnul meselor duminicale încărcate de bucate alese. Dacă nu plecam pe undeva, sigur până la prânz aveam casa plină de musafiri. Unele duminici erau mai liniștite decât altele. Ne adunam toți în bucătărie și ne împărțeam treburile în așa fel încât să putem găti rapid și bun, cât mai bun. Au zburat acele vremuri parcă mult prea repede.
Ajunsă pe picioarele mele, am descoperit că duminica trebuie să fie ziua de odihnă, nu de robotit prin bucătărie, dacă vreau să fiu aptă de muncă în următoarea săptămână. Dacă am invitat musafiri, am făcut-o pentru începutul weekend – ului. La fel și dacă am gătit sau dacă am plecat la plimbare. Duminica e zi de odihnă, de leneveală, de ronțăit fursecuri și de urmărit filme / citit cărți.
Ce gătim în weekend? Iată o întrebare aparent simplă, care ar trebui să aibă răspunsuri pe măsură. Pentru noi e mereu complicat. Ce și cum putem găti în weekend dacă, în vreme ce unii spală aragazul, pisica își face din el pat răcoros? Nu este cel mai bun motiv din lume să nu mai gătim nimic?
asta da felina cu frica de Dumnezeu. Nu doar ca nu e dispusa sa incalce directiva divina de a se odihni in sfanta zi de duminica, dar ii constrange si pe altii (bietii de ei) sa renunte la munca si sa se dedice unor activitati mai placute sufletului.
Iata un motiv in plus sa ii dau o recompensa buna. Cum ne salveaza ea sufletele pacatoase! :)))
pufina nu vrea mancare? si eu care credeam ca pisicile sunt mereu avide de ceva bun! oricum…treaba cu gatitul e o mare problema, eu mereu ma chinui sa fac meniul, macar pentru cateva zile…
Pufina sa nu vrea mancare? Imposibil! E cea mai timida si mai fricoasa pisica din lume, dar traieste dupa sloganul “nu se pune nimeni intre mine si mancarea mea”. :))))
Eu nu imi bat capul. Cat timp exista branza si rosii, totul e ok. Baietii se descurca intotdeauna cu friptura si cartofi prajiti, iar animalele au boabe bune. :)))