Aniela vrea să afle răspunsul meu la câteva întrebări printr-o leapşă creată de ea. Nu ar fi prea frumos din partea mea să o fac să aştepte, deşi unele întrebări sunt cam indiscrete.
1.Ce crezi că determină pe un om să fie domn?
Mai există domni??? Adică acei bărbaţi galanţi, eleganţi şi manieraţi? Unde stau ascunşi?
2.Dacă ar trebui să alegi între familie şi persoana iubită …pentru a fi fericită, ce ai alege?
Nu ştiu dacă am procedat corect, dar în momentul în care familia mea s-a opus, am ales să merg alături de bărbatul pe care îl iubeam. Cred că familia îţi poate ierta o dragoste oarbă, cred că te primeşte cu braţele deschise înapoi dacă o dai în bară. Dar să renunţi la ceea ce te face fericită de dragul altora… nu mi se pare o bună strategie.
3.Ce fel de personalitate ai?
Schimbătoare ca vremea. :-P Tu vrei să dau tot din casă? Nu spun nimic decât în faţa Marii Adunări Naţionale.
4.De ce unele persoane,atunci când pierd persoanele iubite..au impresia că nu mai are nici un rost să înceapă altă relaţie?
Este normal ca în prima perioadă să suferi, să crezi că totul s-a terminat şi că nu vei mai găsi niciodată ceea ce tocmai ai pierdut. Este normal să îţi simţi inima sfâşiată, sufletul împietrit. Până când apare un alt Făt-Frumos, care te va consola. :))
5.Cum te simţi atunci când ura te cuprinde?
Mă mai supăr câteodată, dar până la ură este cale lungă, nu cred că am simţit vreodată aşa ceva. Pot spune că mă enervez, ţip, înjur şi îmi trece imediat. Dar asta nu este ură.
Aniela are şi o rugăminte: Cine ia leapşa să scrie de unde a pornit şi de la cine a primit-o!
Personalitatea umană este o caracteristică complexă și fascinantă care definește modul în care o persoană gândește, simte și acționează. Ea este rezultatul unei combinații unice de trăsături, experiențe de viață și influențe sociale care lucrează împreună pentru a crea un individ distinct și irepetabil.
Personalitatea este adesea descrisă printr-o serie de trăsături și caracteristici care definesc modul în care cineva interacționează cu lumea înconjurătoare. Printre aceste trăsături se numără extraversiunea sau introversiunea, conștiinciozitatea, agreabilitatea, stabilitatea emoțională și deschiderea către experiențe noi. Fiecare persoană are un amestec unic de aceste trăsături, ceea ce duce la varietatea și diversitatea comportamentelor și reacțiilor umane.
Factori genetici și influențe de mediu contribuie la dezvoltarea personalității unei persoane. Încă de la naștere, indivizii pot avea anumite predispoziții spre anumite trăsături. Cu toate acestea, experiențele de viață, educația, interacțiunile sociale și cultura în care cresc joacă un rol semnificativ în modelarea și dezvoltarea personalității lor.
Oamenii pot avea personalități diverse și schimbătoare în timp. De-a lungul vieții, pot apărea situații care duc la dezvoltarea sau modificarea anumitor trăsături de personalitate. De exemplu, cineva care a fost inițial timid și rezervat poate dezvolta treptat încredere în sine și poate deveni mai deschis în interacțiunile sociale.
Studiul personalității este subiectul psihologiei și a altor domenii conexe. Teorii precum teoria trăsăturelor, teoria psihodinamică și teoria comportamentală au fost dezvoltate pentru a încerca să înțeleagă și să explice modul în care personalitatea este formată și funcționează.
În concluzie, personalitatea umană este un mozaic fascinant de trăsături, influențe și experiențe care definesc cine suntem și cum interacționăm cu lumea din jurul nostru. Ea ne face unici și ne oferă modalități diferite de a aborda viața, de a ne relaționa cu ceilalți și de a ne împlini potențialul.
Si eu injur=))!Apropo,la aia cu plecatul cu cel care te face fericita..te felicit:D Am pus intrebarea,sa vad daca intradevar pleaca cineva:D
Nu stiu daca este normal sa procedezi asa, dar eu am facut-o si nu regret.
Sigur că există domni! Dar trebuie căutaţi :P
Nu tin neaparat sa ii intalnesc. :))
M-ai bagat in ceata, ca nu stiu sa dau link!! Pot numai sa spum de la cine e.
Poti sa nu pui link Adelina:*
Te voi invata, stai linistita. :-P
Imi place leapsa asta! Pot, pot? Pot si eu ?:D
Bine-nteles ca poti, chiar te rog.
:)) e rau sa fii schimbatoare
Nu sunt schimbatoare deloc, dar nu am vrut sa raspund. ;)
intrebarea 1 nu este si ref. la doamne si domnisoare?
la intrebarea 2 cred ca ideea era un pic alta! :D
Leapsa este conceputa de Aniela, este de datoria ei sa iti raspunda. :))
Eu asta am inteles din intrebarea 2, asa ca am raspuns cum m-am priceput. :-P
:)) mi-a placut asta …schimbatoare ca vremea! esti gemeni cumva!! _:)
noapte faina…
Nuuu, sunt Fecioara si nu sunt absolut deloc schimbatoare, incercam doar sa evit un raspuns prea sincer. ;)
Multumesc pt invitatie, in clipa asta m-am decis sa nu mai preiau lepse pe blogul meu pana nu o completez pe cea cu cartile, fata de care inca ma simt chiar dator, insa imi face deosebita placere sa raspund chiar aici pe loc, mai ales ca eu am impresia ca deja cam stiu ce fel de “poama” sunt/personalitate am !
1. Eu cred ca nu mai exista asa de multi barbati galanti in Romania 2012 deoarece maj persoanelor gay au preferat sa emigreze din motive economice din Romania in alte tari, exact la fel ca si, cred eu, o destul de semnificativa parte din persoanele heterosexuale cat de cat mature si cu ceva motivatie de a-si imbunatati aptitudinile sociale prin munca (mai mult sau mai putin cinstita, dar aia e o alta chestie mai off topic).
2. Eu stiu deja ce si cum am facut ca mi-au confirmat si mama si tata, mereu am facut exact ce m-a taiat capul pe mine, si uite ce-am patit ! Eu, totusi, inca sper ca zvonul ca se poate invata din propriile greseli o fi adevarat, desi atat cel putin 4 economisti profesionisti (dintre care 1 chiar castigator de Premiu Nobel si 1 de nivel de posibil castigator de Premiu Nobel, ceilalti 2 fiind mama si tata) au opinat ca exista dubii serioase in legatura cu acest lucru, cel putin in cazul meu, care nu sunt un om prea exceptional, ci sunt mai mult pe la mijlocul majoritatii statisticilor, cam pe la 1/3 turmei in mai toate curbele Gauss.
3. a) Rasfatat (confirmat de tata, cu care eu sunt de acord din prima, eu capituland in fata lui din prima chiar de pe vremea razboiului lui Oedip, numai cand si l-am vazut cum e de expert chiar serios si invata si la cursuri postuniversitare grele pe vremea aia, cand aveam eu vreo 4 ani, plus si fost jucator amator de rugby + clar preferat de mama, printre altii, desi stiu ca ma iubeste si pe mine ff mult, dar tot cu el a tinut mai mereu si nu am reusit sa o manipulez niciodata sa tina cu mine, plus ca desigur ca eu eram copil si ei erau oameni maturi si seriosi, nu isi puneau ei capul cu mine, desi s-au straduit ambii chiar ff constiincios sa ma bage in seama si pe mine si sa-mi asigure tot ce aveam nevoie absolut tot timpul, chiar si dupa ce am implinit 18, ba chiar si 26 de ani),
b) Indolent (confirmat de mama + de mine in repetate randuri),
c) Superficial (fara atentie la detaliu, confirmat in mod independent de 2 sefi diferiti de la 2 servicii diferite),
d) Advers la risc (fricos, confirmat de mine in repetate randuri, deci cred ca e totusi adevarat),
e) Impulsiv si incapatanat (confirmat de mama + cativa profesori, inclusiv diagnostic de ADHD),
f) Masochist (confirmat de un expert in comportamente umane si in educatie de nivel de scrie carti si preda la universitati reputabile),
g) Fara creativitate/imaginatie (confirmat de mai toti profesorii)
————
deci in final si in concluzie totusi nu prea egoist in mod asa f eficient sau prea expert, ci efectiv de nivel mai naiv (confirmat si de bunica + diversi).
4. S-a aratat clar ca unele persoane sunt mai sensibile la sentimentul real dureros de a fi respinse (fie de o persoana importanta pt ele, fie chiar si de societate), plus majoritatea oamenilor isi pierd nivelul anterior de fericire cand se rupe o relatie totusi serioasa in care s-a investit ceva timp/efort/sperante + un american a si masurat ca germanilor si englezilor le ia pana si la 7 ani sa isi revina la nivelul anterior de fericire dupa un divort, el fiind in general mai scazut cu 80 % decat anterior, chiar si la americani. Cand sunt mai nefericiti sau mai tristi decat media lor obisnuita, oamenii tind sa fie si ei mai pesimisti, si unii mai putin motivati, sau cu energie mai scazuta, sau cu putere de concentrare si rabdare mai joase, (deci zau daca mai sunt atenti la ce o fi in jur), unii chiar cu anhedonie (lipsa temporara de capacitatea de a se bucura de lucruri care in trecut chiar le placeau, de ex sa cante la chitara, sau sa faca sex mai des). Deci, desigur ca nu mai are mai nimeni chef imediat sa se indragosteasca de altcineva.
(Daca observa cineva ca are in acelasi timp 5 din chestiile cu scaderea energiei si concentrarii, etc, pe care le-am descris mai sus, desigur cu tristete si pesimism exagerat, posibil si schimbari majore de pofta de mancare si somn ca alte simptome, si le resimte in mod sustinut zi dupa zi timp de peste 2 sapatamani, dupa parerea mea sincera de om cu tendinte intermitente anxios-ipohondre informat de pe Internet in legatura cu diverse afectiuni, ar fi probabil cam cazul de mers la medicul de familie, indiferent daca asa ceva survine dupa o despartire sau nu ! O veste buna si posibil utila este ca am citit din mai multe surse autentic reputabile de pe Internet ca tratamentul cu electrosoc este inca considerat si in zilele noastre o metoda rapida si eficienta si REAL lipsita de efecte adverse serioase pt a trata o depresie majora severa reala, chiar si, sau de fapt mai ales la unele persoane in varsta si mai vulnerabile fizic. Un episod de depresie majora, de diverse intensitati, mai mic, mai mediu, sau mai sever, in functie de cate simptome sunt acolo, care poate surveni la 1/5 oameni in decursul vietii lor, daca e netratat/neadresat de nimeni are cam 1/3 sanse sa treaca si de la sine, dar dureaza cam mult chiar pana la 1 an, la 1/3 nu prea trece sau devine din ce in ce mai rau, iar la 1/3 are tendinta sa treaca dar sa inceapa sa revina din cand in cand. Medicamentele antidepresive obisnuite mai moderne gen Prozac sunt cam vax cand e vorba de tratat depresie, mai ales daca sunt prescrise aiurea si nu se recomanda si alte chestii. Pt persoanele alea cu sensibilitate crescuta la a fi respinse exista niste medicamente care pot ajuta ceva mai bine, dar trebuie prescrise numai de experti, nu la nivel de medic de familie, plus ca si alea trebuie asociate cu alte interventii, nu doar pastile. Cam asta am citit. Desigur ca NU trebuie confundat o depresie reactiva de tip oarecum doliu care poate sureveni dupa o despartire mai nasoala cu un episod de depresie majora, dar de aia e medicul de familie acolo, sa mai faca si niste analize, etc, ca poate e si o anemie sau altceva, nu doar o simpla despartire cu pofta de mancare scazuta temporar.)
5. Efectiv nu cred ca am avut vreodata experienta de a resimti ura autentica, desi desigur ca am avut experienta de a resimti suparare sau manie (mai mica) pe o situatie anume, pe mine insumi, si pe altcineva. De obicei eu personal nu ma descurc prea bine cu exprimatul potrivit al sentimentelor intens neplacute, si tind sa doresc sa le ignor, sau sa le ascund, sau sa le neg ca exista, ceea ce am citit ca nu e prea sanatos. Uneori le mai deplasez si in mod nepotrivit de la o situatie la o persoana care poate chiar nu are nici o vina doar ca se afla intamplator pe acolo, (de ex cand a decedat d-na Whitney Huston, eu m-am suparat temporar pe dl Kevin Costner, ca si asa nu prea pot sa-l sufar, ca nu a reusit sa-i fie bodyguard competent, sau cand a decedat dl Heath Ledger, zau daca nu m-am suparat pe managerii lui, care si acum cred ca au avut o raspundere chiar si partiala), sau deplasez acea suparare de la o persoana sau entitate fata de care cred ca nu e frumos sa ma supar, de ex mama, (care e si ea om, totusi nu zeita, deci supusa si ea unor erori omenesti din motive de stress sau oboseala), sau D-zeu, (care o fi fost si El poate ocupat momentan de atatea raspunderi si/sau o fi delegat o situatie mamei Natura, partenera Lui de business si de viata, dupa parerea mea), catre mine insumi, si zic ca e vina mea, cand de fapt nu o fi fost, (desi, ma rog, sansele sa fie in realitate chiar vina mea si nu a lui mama sau D-zeu sunt totusi ceva mai mari, cel putin in cazul meu).
Vestea buna e ca, dupa parerea mea chiar sincera si destul de ferma, D-zeu chiar NU se va supara daca injuram din cand in cand de sfinti, sau chiar mamele lor, (sau chiar daca am putea sa indraznim, in anumite cazuri, desi nu prea comune, sa il luam la rost chiar pe El, sau sa il intrebam cu mainile ridicate in sus oarecum dramatic, “Oh, G-d, WHY me ?”), pt ca El chiar e destul de expert si nu cred ca e ca un om obisnuit, care se supara destul de des din diverse chestii, sau care poate fi ranchiunos din fire. Pe mine personal NU ma va convinge NIMENI niciodata ca D-zeu ar putea fi ranchiunos sau razbunator din fire, treaba lor a alora care cred asa, dar eu cred ca e o parere gresita pt ca acestia mi se par a tinde sa proiecteze ce cred ei despre om catre D-zeu, ca pe un ecran, (un lucru care se poate intampla si de la om la om, daca nu cunosti acel om prea bine sau ti se pare mai neobisnuit sau chiar dintr-o alta cultura cu alte obiceiuri, sau daca te indragostesti de dl Geoge Clooney sau dl Cary Grant la cinema, sau de Madonna sau d-na Andreea Balan la TV si in diverse poze).
Eu te apreciez pentru multe din asa zisele tale defecte. Si apreciez faptul ca ai facut cum ai crezut tu ca este mai bine, chiar daca nu mereu a fost alegerea potrivita.
Dar vad ca parca s-a modificat prima intrebare ! Cand raspunsesem eu parca intrebarea era De ce nu mai par a exista asa de multi domni in Romania ? (nu criteriile definitiei de Domn !)
Daca trebuie sa raspund la noua intrebare, care sunt criteriile definitiei de Domn, eu personal trebuie sa spun din prima ca nu ma consider “domn”, si asa ceva este chiar descurajat in cultura contemporana norvegiana, si, desi pe cand locuiam in mediul cultural din Romania si interactionam cu oameni de diverse culturi prezenti acolo in acea cultura, obisnuiam sa tin usa la persoanele de sex feminin, si uneori mai sarutam si mainile unor persoane de sex feminin. In ceea ce priveste anticiparile mele personale ca altii, persoane de sex masculin sa fie Domni fata de mine, eu in general aveam anticiparea ca ei sa se simta, sa fie gentlemen-i, si sa plece acasa la ei dupa ce faceam sex, daca acest lucru se intampla acasa la mine, plus sa nu aiba asteptarea sa fie serviti neaparat obligatoriu cu alcool, cafea, mancare, etc., inainte sau dupa sex.
Clarificare: prima propozitie de mai sus se referea la relatiile mele cu persoanele de sex feminin. In legatura cu relatiile mele cu persoanele de sex masculin criteriile mele nu s-au schimbat. Din fericire persoanele masculine rezidente in Norvegia sunt mult mai modeste in asteptarile lor decat cele din Romania, nici nu se pune problema de a fi Domn sau nedomn, mai toti se comporta automat cf asteptari, asa ca nu mi s-a intamplat aicea niciodata sa aiba cineva (de sex masculin + origine etnica scandinava) pretentiile pe care le-au avut unii in Romania fata de mine, desi s-a intamplat ca un italian sa aiba pretentii de a fi hranit…dar ala nu era rezident permanent in Norvegia inca adaptat la mediul de aicea, si era obisnuit ca romanii + mama lui sa il hraneasca si acum la peste 30 de ani.
E clar ca norvegienii sunt mult mai civilizati decat ai nostri. :((
Nu, nu s-a modificat. Asa a fost de la inceput. Probabil, grabit fiind(sau din alte motive), te-ai dus tu cu gandul la domnii din Romania. :))
Cu siguranta exista si domni! Dar exact cum spunea cineva mai sus trebuiesc cautati.. E pacat ca nu prea sunt apreciati cand sunt gasiti :)
Pentru ca nici doamne nu mai sunt prea multe. Daca totusi reusesc sa se gaseasca, ne uitam la ei ca la niste ciudati. :))
Din cate te cunosc eu(e adevarat ca destul de putin) nu mi se pare deloc ca ai o personalitate schimbatoare ca vremea. Esti o persoana hotaata, ambitioasa care stie exact ce vrea si cum sa obtina asta.
Cred ca esti singura care a inteles ca nu am vrut sa raspund, ca am preferat sa ma ascund.
Imi place leapsa dar nu o pot prelua :(
Asa ca raspund aici !
1) As vrea ca fiecare domn sa fie om.
2) Persoanele iubite fac deja parte din familia mea :)
3) Sotia mea imi spune ca in fiecare zi am alta.
4) Convalescenta ! :) Important e ca trece !
5) Ura ? Ce-i aia ?
Multumesc pentru raspunsuri. Este interesant cel de la numarul 3. :))
La cele cinci întrebări se poate răspunde emoţional sau cerebral, sau gândind în clişee ori analizând faptele în funcţie de experienţa umanităţii. Experienţa umanităţii se găseşte în înţelepciunea populară, adică în proverbe.
1.În primul rând “domn” te naşti. Dacă te tragi din neam prost, eşti lipsit de educaţia familială, nu poţi “deveni domn”, prin faptul că ai bani, vilă şi merţan. A fi domn, adică pe româneşte(sic) gentleman presupune o educaţie şi o cultură peste medie. Iar calitaţile respectului pentru viaţă şi mai ales pentru semenii tăi sunt pregnante în comportamentul tău. Că altfel domnul despre care se vorbeşte poate fi doar un apelativ de politeţe(cică). Este o vorbă populară care spune aşa: Domnul e domn şi în şanţ, doamna în şanţ e curvă! şi care explică ce uşor să foloseşte cuvântul domn. Când de fapt ăla din şanţ e un neam-prost, şi amărât pe deasupra. Aşa că atenţie la…”domnie”!
2.Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de etatea pe care o ai şi educaţia şi cultura pe care o posezi. Dacă ai 20 de ani şi familia este contra ta, nu e nici o problemă că alegi iubirea. Dar dacă ai 40, doi copii acasă, a alege iubirea şi a părăsi familia denotă neamul prost, pentru că nu îţi pasă de suferinţa psihică pe care o provoci indirect persoanelor din familie.
3.Omul trebuie să lupte să aibă toate personalităţile, dar în primul rând să fie comunicativ, tolerant şi să nu suporte în jurul lui pe prostul-erudit.Acel om care termină o facultate, dar este un simplu executant într-o turmă de sclavi, şi care se recomandă punând în faţa numelui şi apelativul de avocat, inginer, profesor,etc. Acestora trebuie să li se amintească de noi ceilalţi, că o calificare într-un anumit domeniu nu îţi pune nici o stea la calitatea de “gentleman” sau de om superior.
4.Iarăşi o întrebare superfluă. Mulţi dintre noi confundăm pasiunea cu dragostea. De iubit nu poţi iubi decât odată în viaţă, asta cine are noroc, că mulţi mor şi nu cunosc iubirea. Dacă ai avut o poveste de amor cu un partener, de alea cu, te iubesc, mai ales în dormitor, jena şi lipsa educaţiei sexuale fac ca mulţi să nu poată să aibă aceleaşi gen de relaţii cu altă persoană. Asta se întâmplă în special cu persoanele pudice. Dacă există suficientă educaţie şi cultură la doi parteneri, aceştia pot convieţui şi fără aburelile siropoase cică ale dragostei şi iubirii, iar dacă unul din ei are o pasiune pentru alt partener, se pot despărţi amiabil civilizat, ca un domn cu o…doamnă(sic). Relaţia dintre doi parteneri este bazată în 99% din cazuri, pe atracţia sexuală. Şi nimic altceva. Acest lucru îl vor contesta în special persoanele, la care dacă partenerii lor nu ar mai putea face sex din cauze obiective, ar dispărea de lângă aceştia. Şi atunci când voi vedea un partener dintr-un cuplu, care declamă că se iubesc, că este castrat, atunci mă călugăresc.
5.Corolar cu cele spuse mai sus, sentimentul de ură este caracteristic oamenilor mici, ca educaţie şi cultură vreau să spun, care stau în turmă, şi au doar trei repere mari şi late în viaţă. Toate acţiunile lor pe planetă sunt legate intrisec de aceste repere. Adică îngurgitare de hrană, defecare şi sex. este bine să facă fiecare un inventar al acţiunilor sale din viaţă şi să descopere dacă există vreo una ce nu este legată de cele trei repere. A te lupta să ai bani, sa faci carieră, să ai vilă, să fi văzut, să ieşi în frunte ,etc. denotă nimicnicie, şi da, acest gen de oameni pot avea sentimente de ură pentru semeni de ai lui, pentru că nu-i pasă decât de el. În concluzie, ura trebuie să existe la un specimen din rasa homo sapiens.
O adevarata lectie de viata pentru cei ce au urechi de auzit. Multumesc, Doru.
Rectificare. La final “….ura NU trebuie să existe….”
Chiar ma intrebam cum de promovezi ura, dupa acel comentariu plin de invataminte.
faina leapsa…fara sa citesc comentariile , am banuit ca nu esti prea sincera !!! :))
Ai spirit de observatie. Se vede din comentarii, dar mai ales din fotografii. :))
Domni exista si nu trebuie cautati! Trebuie doar sa ii observi! Sunt sub diferite forme, domn nu mai inseamna un stimabil imbracat la costum cu papion care deschide politicos portiera/usa domnisoarei!
Dar ce inseamna in viziunea ta “domn” ?
O leapsa draguta si-mi place cum ai abordat-o.
Nu stiu daca am timp sa raspund si eu. I-as face o bucurie Anielei si ar fi si cazul ca n-am mai avut timp de blog si n-am mai trecut pe la nimeni in consecinta. Imi fac mea culpa.
Cat despre raspunsuri un singur comentariu despre un fapt care m-a amuzat:
Doamne, ce-au mai “sarit” domnii! :))
Mi-ar fi placut sa raspunzi la lepse, sunt convinsa ca ai avea e spune.
Sa fie o dovada ca mai exista “domni” ? :))