Au trecut vremurile în care copiii dormeau în pat cu părinţii până la vârste înaintate sau aveau dormitorul lor, dar mobilat cu gândul ca atunci când vor fi mari, să nu mai schimbe nimic. Ne dorim să le oferim copiilor noştri tot ce este mai bun şi mă gandesc mereu că primul pas pe care îl putem face este să cumpărăm mobilier pentru copii, ca ei să simtă cu adevărat că acolo le este locul, că aceea este camera lor şi sunt răspunzători de ea.

Îmi amintesc de copilăria mea şi mă întreb de ce părinţilor mei nu le-a trecut prin cap să îmi mobileze camera în aşa fel încât să nu simt că locuiesc într-un muzeu, ci într-o încăpere veselă, luminoasă, odaia mea personală, pe care să o aranjez după bunul plac. Ţin minte că mobilierul era închis la culoare, masiv şi plin de bibelouri, deşi mie nu mi-au plăcut niciodată bibelourile, cu mici excepţii. Îmi lipsea intimitatea dată de lucrurile pe care le îndrăgeşti, de care te ataşezi şi pe care le îngrijeşti cu drag.

Începând din primele zile de viaţă, când am dormit într-o valiză imensă, pentru că nu aveam pătuţul meu, continuând cu lunile în care am dormit alături de părinţi, făcându-le viaţa un iad (cum poţi dormi, ştiind că în somn te-ai putea urca peste copil, să îl striveşti?) şi terminând cu anii în care nu am avut un scaun comod la birou sau un dulap numai al meu, în care să îmi ţin lucruşoarele personale, toată copilăria am trăit-o în camere prea serioase, proiectate pentru adulţi.

Bine-nţeles că primul lucru pe care l-am făcut atunci când, la rândul meu, am devenit părinte, a fost să îi mobilez camera copilului potrivit cu vârsta lui. Acest gest a avut două mari avantaje. Copilul s-a simţit mereu în camera lui protejat, ascuns într-o intimitate absolut necesară şi a învăţat de mic să îşi protejeze fiecare lucru pe care îl avea, ştiind că este numai al lui. I-am cumpărat pătuţul lui, dulăpiorul lui, lampa lui de veghe, ba chiar şi o diagramă de creştere, care îl stimula să mănânce sănătos şi să doarmă mult.

Dragi părinţi, nu uitaţi că micuţii voştri au nevoie să se simtă bine în camerele lor, să aibă puţină intimitate, să ştie că au obiectele lor personale, mobilierul lor şi că trebuie să le îngrijească cu drag. Nu vă zgârciţi, nu alegeţi să le încărcaţi inutil camera cu lucruri nepotrivite vârstei lor, ci oferiţi-le, pe rând, cele potrivite vârstei lor. Vă vor mulţumi mai târziu pentru frumoasă copilărie pe care le-aţi oferit-o!