Aseară ne-am întors fără să vrem în Evul mediu (din nou) , după ce ploaia sau duşmanii ne-au lăsat fără curent electric în timp ce copilul îşi vedea liniştit de jocuri, iar  eu cu Mihai ne uitam la XFactor. Renunţasem la o carte drăguţă, doar pentru a sta alături de soţul meu 2-3 ore, uitându-ne la televizor, la ceva lejer.

Ne-am trezit în întuneric, adunaţi sub formă de grămadă în dormitor, încercând să umplem timpul cu ceva, până când remediau cei de la Electrica problema. Pentru că Mihai era cam supărat pe curentul care se oprise tocmai când urma concurentul lui preferat, m-am oferit să îi cânt eu. Ionuţ nu a avut de lucru şi m-a acompaniat. Ne era teamă că vor cânta cei de la Paraziţii în acest timp (recunosc, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am acceptat să mă uit la emisiune).

Am început uşor, cu câteva versuri din Paraziţii. Ionuţ cânta puţin mai repede decât mine, aşa că Mihai se tăvălea de râs. Remarcase că eu nu reuşeam să “cânt” decât ultimul cuvânt din fiecare vers. De la Paraziţii am trecut la Phoenix, apoi la Cargo, mereu cu mine cântând doar ultimul cuvânt. :))

Ne-am ridicat din pat şi am dansat, fiecare încercând să fie cât mai caraghios sau să îi imite cât mai bine pe artişti. Sunt convinsă că vecinii s-au luat cu mâinile de păr auzind gălăgia şi râsetele noastre.

Într-o stare de bună dispoziţie exagerată, într-un moment de respiro, între două reprize de râs, am exclamat încântată:

-Ce familie frumoasă avem când nu funcţionează nici televizorul, nici calculatorul!