Ce faci când rămâi fără casă, fie că ești melc, fie om?

Ce faci când rămâi fără casă, fie că ești melc, fie om? Te întreb și pe tine, cititorule. Cât este de importantă casa/adăpostul în viața unei ființe vii? Și în câte moduri poate fi afectată această ființă dacă își pierde casa? Am auzit că unii își iubesc casa mai mult decât iubesc viața. Mi se pare exagerat. Dar să vezi…

Ce faci când ai casa ta? Dar când rămâi fără casă?

Era casa mea, casa în care crescusem. Toată copilăria îmi era imprimată în zidurile ei netede. Toate amintirile aveau mirosul ei dulce. Acolo mă simțeam protejat și iubit. Căldura ei îmi învăluia ființa-mi fragilă. Știam că dincolo de ușă pândesc făpturi cu suflet negru și vânturi potrivnice. Nu-mi păsa nici de ele, nici de foamea cu care îmi zgâriau pereții văruiți în tonuri (de) naturale(țe).

Ieșeam din adăpost doar împins de nevoi primordiale. Salutam soarele, iar el îmi răspundea luminându-mi calea. Gustam frunzele acoperite de rouă. Urmăream spectacolul hidos al lumii doar pentru a mă putea întoarce acasă încărcat de “așa nu-uri”. Pentru a-mi putea construi propriile lumi imaginare, din care să lipsească răul și urâtul.

Dar, vai! Acele vremuri repede-au trecut. Din clipa când am rămas fără casă, totul s-a schimbat.

Purtând cu mine doar amintirea unei vieți ușoare, orbecăiam prin lumea pe care nu o puteam înțelege pe deplin. Eram ciudatul care zâmbea când ar fi trebuit să plângă și care lăcrima când toți râdeau. Aveam de ales între a mă târî prin mocirle puturoase și a mă ridica mândru, afișând un curaj care de fapt îmi lipsea.

Am îmbrățișat a doua variantă. Pe unii chiar i-am păcălit cu atitudinea asta, făcându-i să creadă că-s făurit din materiale dure. Doar cei care au avut răbdare să mă urmărească de aproape au descoperit că, în nopțile umede și reci, încă mă mai târăsc de colo colo, speriat și rușinat de propria-mi goliciune, ca un melc înlăcrimat.

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

Acasă este locul unde simți că ești tu însuți

13 adevăruri despre ceea ce contează în viaţă

Sinceritate

Cine decide în casa mea

Să dăm din casă…

Casa din vis, scoasă la vânzare

Spre casă şi spre un drum nou

Casa molimei

Nu uita că mă găsești și pe:

Ce faci când rămâi fără casă, fie că ești melc, fie om?