Ce face femeia când copiii cresc? Prizonieră în casă
Când ieşea din casă, privirile tuturor se opreau asupra ei. Femeile o priveau cu invidie, bărbaţii admirativ. Nimeni nu rămânea indiferent, pentru că era o femeie frumoasă, care ştia să se pună în valoare, să profite de ceea ce natura, în dărnicia ei, îi oferise. Ce face femeia când copiii cresc? Prizonieră în casă?
Se măritase cu un coleg de facultate, bărbat frumos şi el, căruia îi dăruise la scurt timp o fetiţă care le umplea casa de zâmbete şi care devenise rapid centrul universului lor. O răsfăţau amândoi, se purtau cu ea de parcă era un bibelou de porţelan. O adorau.
Au decis de comun acord ca proaspăta mămică să rămână câţiva ani acasă pentru a creşte fetiţa aşa cum se cuvine. Soţul se ocupa de afaceri, se băga în tot mai multe domenii, iar banii curgeau gârlă. Mititica lor crescuse, se pregătea de şcoală, doamna îşi făcea deja planuri pentru găsirea unui loc de muncă.
Se plictisise acasă, se săturase de copt vinete, de pus murături la borcan, de stat cu soacra la bârfe şi de privit ecranul televizorului. Citise tot ce se putea citi, schimbase mobila din casă, gătise mai mult decât o bucătăreasă profesionistă, îngrijise florile din curte şi ieşise din casă doar însoţită de bărbatul ei.
Ce ar trebui să facă femeia când copiii cresc? Să rămână prizonieră în casă?
De atunci au început certurile în casa lor. Soţul nu îi înţelegea nevoia de a socializa cu alţi oameni. Nu admitea ca soţia lui să muncească atâta timp cât nu aveau nevoie de banii ei. Nici măcar nu înţelegea că ea îşi dorea mai mult de la viaţă.
Imun la plânsul şi la reproşurile ei, soţul îi cerea să se mulţumească a fi mamă şi soţie desăvârşită. Ea simţea că se plafonează vorbind doar cu copilul, cu soţul şi cu soacra, femeie bătrână, trăită într-un sat de munte. Degeaba îi cumpăra el cărţi, dacă nu avea cu cine să discute după ce le citea. Degeaba îi cumpăra farduri şi bijuterii, dacă nu o vedea nimeni aranjată. În zadar îi oferea cele mai frumoase bijuterii. Degeaba îi oferea tot ce îşi dorea, dacă nu îi dădea voie să iasă din casă.
Se simţea prizonieră în propria vilă, prin care se învârtea toată ziua fără rost. Era tristă, avea sentimentul că este neîmplinită, că viaţa ei a devenit un şir lung de zile plictisitoare. În acea perioadă a rămas însărcinată cu al doilea copil, pe care nici măcar nu îl dorea…
Ar trebui sa scrii romane
Da, stiu, mereu imi spui. :))
Vienela, sa nu lasi povestea asa. Vrem o continuare :D
As fi vrut sa continuati voi povestea. :))
Trist… se sinucide dupa sau inaintea nasterii celui de-al doilea copil?
Inca nu m-am hotarat ce sa fac cu ea. Crezi ca asta ar fi ales?
Glumeam … dar la cat de negru pare totul …
Ar trebui sa lupte, pentru ia si pentru copii. Usor de spus, greu de facut.
Aşa a păţit o cunoştinţă de-a mea, numai că norocul ei a fost că a aflat la timp de “intenţiile” bărbatului, de a o ţine doar la cratiţă şi la schimbat scutece, şi l-a părăsit cu câteva zile înainte de nuntă.
Eu una n-aş suporta aşa ceva…ori aş încerca să-l lămuresc pe “Gigel” că nu are niciun drept să-mi interzică nimic, ori mi-aş lua tălpăşiţa…
Cunostinta ta e fata desteapta. Si eu as fugi mancand pamantul de un asemenea barbat.
Parca ziceai ca nu ploua la tine! De unde “pesimismul” asta? :))
Se innorase si batea un vant nesuferit… L-am alungat zambind si ascultand Fabrizio Moro . :))
Tu aici ai relatat’o ca pe o poveste, dar chiar exista cazuri…exact asa sau de genul…si e greu sa fii in postura respectiva, dar e greu si sa “evadezi”…iar multi, multe…inteleg prin “evadat” sinucidere…si asta e foarte trist…
Cei care ajung la sinucidere sunt de plans. Nu ar fi mai simplu sa plece in lumea mare de la primele semne de tiranie?
La naiba, credeam ca povestea asta e cu final fericit, asa incepuse! De ce, de ce ma torturezi, Vienelo?
Solutia mea este ca gagica asta sa inceapa o afacere online, sau un blog, si sa isi verse acolo ofurile, pe langa succesul comercial pe care il va avea din vanzarea de produse hand- made :D
Stii ca m-am gandit la tine cand am terminat de scris? Imi plac solutiile pe care le oferi. Trebuie sa fim optimiste si pline de curaj.
Desigur ca pentru orice exista o solutie. Citea multe carti si nu avea cu cine sa le discute. Barbatul o tinea acasa? Nimic mai simplu, isi deschidea blog. Nu avea cum sa se mai plictiseasca, dimpotriva, viata ei incepea sa se schimbe radical.
Pai tu crezi ca daca eu aveam o sursa sigura de venit ma mai intorceam la munca vreodata(dupa perioada de somaj de acum cativa ani)? Poate sa fiu nebuna. Ramaneam cu blogul, evident. :P
Poate ca toate astea se intamplau inainte de aparitia internetului la noi sau poate barbatul nu ii permitea accesul la net. :))
Crezi ca pe mine ma mai trage ata sa plec la munca de cand am blogul? :))
Eu am scris deja despre femeia din cusca. Hai sa schimbam subiectul… :D
Trebuie sa recitesc, sa vad de ce nu putem continua pe aceasta tema. :))
… trist! foarte trist!…
cu siguranta va aparea un nou “el” :)
Dar eu nu inteleg asa practic concret cum putea acel barbat sa aiba aceasta putere magica de a o impiedica pe acea femeie sa faca ce voia ea. Ce, o tinea in lanturi, sau avea cum sa o santajeze in mod practic cu ceva concret anume ? Desigur putea sa o santajeze cu divortul, dar pana si un divort l-ar fi costat destul de dur, ca nu cred ca o pusese sa semneze un contract prenuptial, sau chiar si daca ar fi pus-o, precis nu ar fi reusit sa puna o clauza acolo ca nu are voie sa lucreze, sau daca a pus-o si ea a semnat asa ceva inseamna ca era total tufa, sau nu a fost corect consiliata de un jurist. Adica mi se pare ca si aceasta femeie acorda acestui barbat o putere asupra ei mai mare decat o are in realitate. Sau e din alea care nu suporta ideea de a supara vreodata pe cineva, pe oricine, sau de a fi respinsa de cineva anume. Ca in realitate, daca chiar voia sa isi ia un job oarecare, chiar pana si in Romania unde nu e chiar asa de usor de gasit un job, pana la urma nu avea cum sa nu si-l ia, si sotul efectiv nu avea cum sa o “pedepseasca” decat cel mult printr-o bosumflare, care in fond si la urma urmei nu insemna mare lucru si in fond il afecteaza tot pe el la sanatate, ca tot organismul lui va avea de suferit de la enervare !! Iar daca incerca santaj si violente, pai la stilul ei de viata, ea putea oricand sa isi ia un avocat si sa-i dea una peste bot de nici nu stia ce-l asteapta ! Asta desigur daca era autentic serioasa si voia sa isi ia job serios, si nu doar astepta de la el si binecuvantare + eventual si o pila ca sa-si ia un job din ala cu salariu maxim pt care nici nu trebuie sa muncesti sau sa ai vreo raspundere, ci doar sa socializezi la o cafea cu persoane de varsta ta mai placute si mai sexy decat soacra si mai putin plictisitoare decat copilul, care e totusi o persoana imatura, cu care nu cred ca prea ai cum sa socializezi in mod 100 % satisfacator ca adult. In plus, o chestie de baza, ce, avutul unui job e in principal pt satisfacerea nevoii de SOCIALIZARE ? Zau…sunt eu oarecum pro-feminism, dar nici chiar in halul asta…adica eu REFUZ sa privesc femeile adulte ca pe niste copii, adica asa de infantile, ca NU sunt, chiar si in mentalitatea aia din Romania, chiar si daca unele din ele au fost educate sa se priveasca asa, si e in capul lor ca trebuie sa fie blande sau supuse sau mai stiu eu cum. Desigur, nu doresc sa minimizez severitatea reala a violentei domestice care exista in Romania, unde uneori destule femei sunt chiar violent abuzate si chiar pot capata o mentalitate post-traumatica inspaimantata reala care le paralizeaza motivatia si le poate distorsiona capacitatea de decizie realista, sau poate unele nu au de ales si pot chiar ajunge in strada daca incerca sa paraseasca un barbat violent, din cauza ca au servicii de suport inca destul de firave, insa totusi mie povestea asta nu mi se pare ca face parte din aceasta categorie.
Iar chestia ca a ramas insarcinata fara sa vrea, inteleg ca pilula sau alte anticonceptionale nu sunt chiar 100 % perfecte, dar TOTUSI, ce naiba inseamna asta ? Ca, desi ESTE posibil si desi se intampla, totusi nu cred ca a fost violata de acel sot sau ca era chiar atat de blanda si supusa + ignoranta incat sa nu discute planificare familiala cu acel sot, sau sa se lase asa total in voia sortii, ca TOTUSI suntem in sec XXI, chiar si in Romania, o fi primit si ea ceva educatie sexuala macar cu ocazia nasterii primului copil, de la parintii ei, de la medicul de familie, de la o matusa, o verisoara, o prietena, etc, daca nu la scoala, sau pe Internet.
Sorry, nu stiu de ce m-am enervat asa, ca in fond e o poveste de fictiune…sunt probabil nervos ca stau in suspans re alegerile prezidentiale din SUA…zau, intotdeauna ajung sa ma preocup si chiar sa ma agit personal exact numai pe lucrurile care nici nu ma privesc si cu care nu am nici in clin nici in maneca !
Ce atata suspans? Nu ti-e clar ca va castiga Obama? Ala nu e contra candidat … sa fim seriosi.
Asa ziceam si eu ca tine pana ieri, dar ma speriasem singur aseara tot uitandu-ma la TV !! Morala: sa nu ne uitam in mod excesiv la TV !
Am stat si eu anul asta vreo 6 luni acasa, si desi nu m-am vazut niciodata casnica, n-a fost chiar asa de rau :)) Mi-a lipsit un pic socializarea cu colegii, sa ai cui sa mai povestesti ce ai mai facut, insa chiar nu pot sa zic ca m-am plictisit. Dar inteleg nevoia de socializare, insa nu vad neaparat de ce n-ai putea avea prieteni si in afara serviciului. Daca nu-i lipseau banii, putea sa se apuce de un hobby.
Dacă era atât de bună bucătăreasă, de ce nu și-a deschis un mic resatuaran? O, nuuuuu, nu-mi spune că nu o lăsa soțul, că mă urc pe pereți!
Foarte bine ai scris, ai talent.
*restaurant (scuze)
Cătuşe de mătase, să înţeleg ? :D
Fantastic! Superba povestire!
Desi pare un basm cu un inceput plin de fericire, realitatea si mentalitatea sociala isi lasa urmari pe personajul feminin. Nu e doar o simpla creatie ci si o lectie din care trebuie invatate adevaratele valori ale unei familii.
Te incurajez sa continui pe viitor, as fi nerabdator sa aflu ce se va intampla.
Cind se va indragosti de un altul atunci va sti cum va putea sa iasa din ‘inchisoare’… Pina atunci va fi doar un alt animal de companie.
Pai unde sa se indragosteasca de altul daca sta numai in casa si face bebici pe banda rulanda? Este clar ca a luat-o sotul ei pe post de iepuroaica .. :)
Aiurea ! Ca si cum indragostirea in sine, care e total stare de intoxicatie + chiar clasic numita “orbire” + e un sentiment total minunat de placut, ar ajuta la a invata ceva ! Se stie ca invatatul eficient nu se poate efectua decat cu neplacere sau o spaima anticipata de o durere anume sau o neplacere majora, a fost chiar repetat si recent un experiment reconfirmator in acest sens pe studenti, oameni adevarati, nu e doar la caini sau soareci !
daca pana acum mai avea o sansa, cu al doilea copchil nou facut, mai are de trebaluit prin casa o vreme. ca pe capcaun nu cred ca reuseste sa-l convinga ca moare de urat, iar fara venit si deja obisnuita cu luxul… greu de pornit in viata :)
asta e una din problemele alea fara solutie, nu?
Morala atat pt baieti cat si pt fete: atentie la contractul prenuptial + ce mai zice acolo in noul Cod al Familiei re drepturile si obligatiile fiecarui semnatar la un contract legal de casatorie. Casatoria NU e o joaca, la fel cum un job NU e in principal pt socializare.
Fa-o sa piarda copilul, sa plece la un serviciu si de acolo s-o puna pe lista de concedieri.
Sa vedem…cum ar fi mai bine?
Daca n-as avea atat de putini bani, mai ca as sta numai acasa…Am lucrat destui ani si nu m-am ales cu mare lucru. Poate vrea si ea experienta asta. Sora mea la fel a patit. E si ea gata sa ramana somer.
Eu zic s-o trimiti la munca. Dupa atatia ani acasa, oricum mare lucru nu gaseste…adica nu ceva grozav de bine platit, mai ales ca experienta ei tinde spre zero…
Sa vina sa vorbeasca cu mine. Ii trece. ;)
era bine să-și facă blog :D