Fluturi multicolori zburau în jurul lor, formând trasee curcubeu ce se intersectau, se reuneau, se complementau, într-un vârtej ce făcea din dragostea de început un carusel de senzații, un amalgam de dorințe, un moment infinit în marea de clipe efemere. Când a grăit Eva către Adam, cerul s-a cutremurat, scăldat în lacrimile întrezăritei fericiri umane, pământul s-a înmuiat sub înflăcărata declarație de dragoste a femeii către bărbat, iar oamenii au simțit cum un nod le-a sugrumat răsuflarea.
Să fie dorința de a simți la fel? Să fie nevoia de a împărtăși cu ceilalți simțămintele ce au ridicat fluturii în zbor învârtejit? Sau să fie doar sfânta invidie a omului față de om? De unde acel nod în gâtul tuturor?
Palme împreunate a rugă, măști cu sprâncene ridicate a mirare, gunoi răsturnat pe prag, cuib devastat de prădători flămânzi, zumzet trecând din gură-n gură. Colaps. Fluturi multicolori continuă să zboare, însă acum poartă cu ei săbii ce taie în carne vie; clipirile de gene au uitat jocul seducției, devenind lame ce rănesc inima frântă; nemărginirea s-a tot îngustat, până când a ajuns să fie un punct, un punct pus pe i-ul imaginar al unei iubiri irosite.
Ce este iubirea, și cât durează? Ce este pasiunea, și când se răcește? Ce este respectul, și când se pierde? Ce este sfârșitul, și când se ivește?
[…] Vienela Manafu Alina […]
Maxim patru ani! 🙂
🙂 Au descoperit cercetatorii englezi? 😀
Vienela, ştii bine că iubirea e o boală vindecabilă în trei ani de căsnicie…
Poi na, cine ii pune sa se casatoreasca? :)))
nu stiu, ce sa spun… nu sunt persoana potrivita in a da vreun sfat.
cica timpul le rezolva pe toate…. la mine n-a functionat 🙂
Nu e timpul trecut, Anca… 😉
Fiecare iubire e altfel, fiecare pasiune e unică, nu există reguli şi definiţii.
De ce să ne-ntrebăm când se pierde respectul, şi nu când se câştigă?
De ce să ne-ntrebăm cum se iveşte sfârşitul, şi nu cum reuşesc unii să-l ţină tot atât de departe cât le e moartea?
Poate pentru ca nu toti gandim profund? Unii sunt superficiali, asa, ca mine… 🙂
Dar uite ce tema interesanta de gandire mi-ai dat…
cartea spune ca dupa 3 ani e pa :))) la mine de obicei tine 5, dar numai daca e cu nabadai 😛
:)) Ai grija, ca cele cu nabadai nu se termina prea frumos, de obicei…
Eu credeam serios că ai găsit un răspuns la această întrebare… 🙂
Si eu speram sa aflu un raspuns sigur de la voi… 😀
Raspunsul meu la a 2a parte a primei intrebari din al 4lea paragraf, (intrebare la care am ales sa raspund din prima pt ca stiam raspunsul din prima, la restul urmand sa mai reflectez), este ca iubirea dureaza atata timp cat constienta noastra este vie si functionala, fie in stare de veghe fie in stare de somn, deci aproape toata viata, exceptand posibil teoretic o eventuala portiune in care putem fi in coma sau profund dementi, pt vasta majoritate a oamenilor, (cu fffffff putine exceptii, de ex oameni cu tulburari de constienta profund disfunctionala, ceea ce se poate intampla la mai multi insa pe perioade relativ ff scurte si in general reversibile, cazurile de ireversibilitate reprezentand exceptii rare, sau alte cazuri si mai rare de persoane cu disfunctie severa innascuta si absolut nerecuperabila).
Raspunsul meu la prima parte a celei de-a 4-a intrebari din cel de-al 4-lea paragraf, (ca le iau in ordinea la care stiu raspunsul plus adresand pe alea mai clar vizibile de la sfarsit mai intai, nu pe alea ascunse prin paragraful 2 de la mijloc, asa cf tehnica mea de om cu ADHD care a trebuit sa dea destule teste de-a lungul scolarizarii obligatorii), este ca sfarsitul este decesul ireversibil al constientei noastre in prealabil vii.