Fluturi multicolori zburau în jurul lor, formând trasee curcubeu ce se intersectau, se reuneau, se complementau, într-un vârtej ce făcea din dragostea de început un carusel de senzații, un amalgam de dorințe, un moment infinit în marea de clipe efemere. Când a grăit Eva către Adam, cerul s-a cutremurat, scăldat în lacrimile întrezăritei fericiri umane, pământul s-a înmuiat sub înflăcărata declarație de dragoste a femeii către bărbat, iar oamenii au simțit cum un nod le-a sugrumat răsuflarea.
Să fie dorința de a simți la fel? Să fie nevoia de a împărtăși cu ceilalți simțămintele ce au ridicat fluturii în zbor învârtejit? Sau să fie doar sfânta invidie a omului față de om? De unde acel nod în gâtul tuturor?
Palme împreunate a rugă, măști cu sprâncene ridicate a mirare, gunoi răsturnat pe prag, cuib devastat de prădători flămânzi, zumzet trecând din gură-n gură. Colaps. Fluturi multicolori continuă să zboare, însă acum poartă cu ei săbii ce taie în carne vie; clipirile de gene au uitat jocul seducției, devenind lame ce rănesc inima frântă; nemărginirea s-a tot îngustat, până când a ajuns să fie un punct, un punct pus pe i-ul imaginar al unei iubiri irosite.
Ce este iubirea, și cât durează? Ce este pasiunea, și când se răcește? Ce este respectul, și când se pierde? Ce este sfârșitul, și când se ivește?
E atat de frumos momentul in care te indragostesti si toate momentele de dupa par doar un vis trait aievea. La polul opus este momentul cand dragostea dispare de parca nici nu a existat vreodata, cand ura si dorinta de razbunare sterg cu buretele tot ce a fost frumos intre doi oameni. Oare vom invata vreodata sa sadim flori pe mormantul relatiilor pe care le-am avut si care, dintr-un motiv sau altul, la un moment dat s-au rupt?
Iubirea, această forță misterioasă ce animă sufletele noastre și definește experiența umană, este un subiect vast și plin de nuanțe. Ea se manifestă în diferite forme și intensități, de la iubirea romantică la cea familială sau prietenească. Cu toate că iubirea poate părea imprevizibilă și adesea sfidă explicațiile logice, ea rămâne o componentă fundamentală a existenței umane.
Iubirea poate fi descrisă ca o forță care unește oamenii și creează legături profunde între ei. Este un amalgam de emoții intense precum afecțiunea, devotamentul, respectul și grijă. Iubirea romantică, de exemplu, poate fi o călătorie plină de extaz și extenuare, o căutare a conexiunii și a partajării vieții cu cineva special. Însă, durata ei rămâne adesea sub semnul întrebării.
Cât durează iubirea? Aceasta este o întrebare fără un răspuns universal, deoarece iubirea este subiectivă și variabilă. Uneori, iubirea poate dura o viață întreagă, alimentată de respect reciproc, comunicare deschisă și compromisuri. Alteori, poate fi o flacără intensă, dar efemeră, care aprinde sufletele noastre pentru un interval de timp scurt, dar plin de pasiune.
Este important să înțelegem că iubirea nu este doar despre durata ei, ci și despre calitatea conexiunii și a experiențelor partajate. O iubire autentică poate supraviețui probelor timpului, dar și iubirile trecătoare pot lăsa amintiri prețioase și lecții învățate. Unii susțin că iubirea este eternă în amintirile pe care le lasă în urmă și în impactul pe care îl are asupra individului.
Indiferent de durata ei, iubirea rămâne un mister frumos și complex, care adaugă adâncime și sens vieții noastre. Ea poate fi o călătorie în sine, plină de învățăminte și transformări. Așadar, nu este atât de important cât durează iubirea, ci cum o trăim și cum ne influențează în călătoria noastră prin existență.
Maxim patru ani! :)
Vienela, ştii bine că iubirea e o boală vindecabilă în trei ani de căsnicie…
nu stiu, ce sa spun… nu sunt persoana potrivita in a da vreun sfat.
cica timpul le rezolva pe toate…. la mine n-a functionat :)
Fiecare iubire e altfel, fiecare pasiune e unică, nu există reguli şi definiţii.
De ce să ne-ntrebăm când se pierde respectul, şi nu când se câştigă?
De ce să ne-ntrebăm cum se iveşte sfârşitul, şi nu cum reuşesc unii să-l ţină tot atât de departe cât le e moartea?
cartea spune ca dupa 3 ani e pa :))) la mine de obicei tine 5, dar numai daca e cu nabadai :P
Eu credeam serios că ai găsit un răspuns la această întrebare… :)
:) Au descoperit cercetatorii englezi? :D
Poi na, cine ii pune sa se casatoreasca? :)))
Nu e timpul trecut, Anca… ;)
Poate pentru ca nu toti gandim profund? Unii sunt superficiali, asa, ca mine… :)
Dar uite ce tema interesanta de gandire mi-ai dat…
:)) Ai grija, ca cele cu nabadai nu se termina prea frumos, de obicei…
Si eu speram sa aflu un raspuns sigur de la voi… :D
Raspunsul meu la a 2a parte a primei intrebari din al 4lea paragraf, (intrebare la care am ales sa raspund din prima pt ca stiam raspunsul din prima, la restul urmand sa mai reflectez), este ca iubirea dureaza atata timp cat constienta noastra este vie si functionala, fie in stare de veghe fie in stare de somn, deci aproape toata viata, exceptand posibil teoretic o eventuala portiune in care putem fi in coma sau profund dementi, pt vasta majoritate a oamenilor, (cu fffffff putine exceptii, de ex oameni cu tulburari de constienta profund disfunctionala, ceea ce se poate intampla la mai multi insa pe perioade relativ ff scurte si in general reversibile, cazurile de ireversibilitate reprezentand exceptii rare, sau alte cazuri si mai rare de persoane cu disfunctie severa innascuta si absolut nerecuperabila).
Raspunsul meu la prima parte a celei de-a 4-a intrebari din cel de-al 4-lea paragraf, (ca le iau in ordinea la care stiu raspunsul plus adresand pe alea mai clar vizibile de la sfarsit mai intai, nu pe alea ascunse prin paragraful 2 de la mijloc, asa cf tehnica mea de om cu ADHD care a trebuit sa dea destule teste de-a lungul scolarizarii obligatorii), este ca sfarsitul este decesul ireversibil al constientei noastre in prealabil vii.