Ce am făcut cu primii bani câştigaţi? Întrebarea pusă de Simona mi-a trezit atâtea amintiri… Se făcea că într-o vară, pe când aveam vreo 16 ani, 6 luni și restul zile, mi-a venit ideea de a lucra la ICIL, fabrica de lapte a Ploieștiului, situată destul de aproape de casa mea. Habar nu aveam ce înseamnă o fabrică, dar aveam pile. Directorul era vărul mamei mele, așa că angajarea sezonieră s-a făcut rapid, mama a semnat ca eu să pot lucra și schimbul trei, iar eu mi-am luat în primire halatul alb, lăbărțat, mi-am pus -cam strâmb- în cap o bonetă apretată, din tifon, și am intrat curajoasă în secția de înghețată.
Zgomotul m-a asurzit (aș vrea să spun, poetic, ”pentru o clipă”, dar adevărul este că am fost surdă vreo două săptămâni), frigul m-a pătruns până la oase, de tremuram în plină vară ca iarna în Alaska, apa mi-a intrat rapid în cizmele de cauciuc, iar șefa secției a țipat la mine după primele câteva minute petrecute acolo. Mi se părea că trăiesc un coșmar. Ce dracu căutam eu în balamucul ăla?
Prima jumătate de zi, petrecută la schimbul doi, a trecut extrem de ușor. Aveam de aranjat tortulețele de înghețată. Asta însemna că puneam peste primul strat de înghețată abia venită de la camera frigorifică un blat pufos, apoi gem, din nou înghețată. Când se întorceau iar tăvile de la congelator, puneam frișca și o ”pieptănam” cu un soi de furculiță, pentru a-i lăsa niște dâre ”ornamentale”.
A doua jumătate de zi a fost infernală. S-a stricat ceva la banda care plimba sticlele de lapte (vă amintiți acele sticle cu gura largă?) și toți angajații care nu erau indispensabili au fost duși în secția de îmbuteliere a laptelui. Treaba mea era să aduc dintr-o magazie navetele de fier, ruginite, pline cu sticle goale, apoi să așez rapid sticlele pe banda care fugea ca nebuna. Sus, jos, sus, jos, navete goale cărate la magazie, navete pline aduse în secție, sus, jos, sus, jos… Uite așa își mențineau femeile silueta cândva, fără să aibă nevoie de săli de fițe forță.
În acea noapte, întoarsă acasă, am avut coșmar după coșmar. Am visat milioane de sticle goale, am simțit rugina cum îmi murdărea mâinile, am văzut cum banda rămânea goală și laptele curgea pe jos, apoi m-am trezit din cauza durerilor de spate. Acum știam (sau credeam că știu) ce înseamnă o fabrică, ce înseamnă munca de jos. Știam și cum se apretează și înfășoară pe cap tifonul, pentru ca partea din față să rămână înaltă de 30 cm și perfect țeapănă.
Primul salariu, primit pentru o jumătate de lună, a fost de 85,7 lei. Cu banii în mână, uitate erau serile în care mă cocoșasem la banda secției de îmbuteliere a laptelui, uitată era apa din cizme, ce îmi făcea picioarele să pută a hoit, uitat era frigul de la tunelul din care ieșea înghețata la cornet, înghețată ce trebuia să o scot rapid din locașul ei, câte patru cornete odată, ca imediat după să bag acolo patru cornete goale. Din primul salariu mi-am cumpărat ceva de îmbrăcat, câteva pachete de Cișmigiu și un rimel. De restul banilor i-am cumpărat surorii mele un costum de baie, tricouri și multe dulciuri.
Voi ce ați făcut cu primii bani câștigați?
Vei râde de mine sigur! I-am pus la Cec şi i-am mâncat mai târziu la Costineşti. Dar mi-am scos pârleala mai târziu la cheltuit, pe fustiţe şi rochiţe! M-ai distrat niţel cu acest articol!
Adevarul este ca nu am auzit pana acum prea multa lume sa spuna ca a pus la saltea primii bani castigati. Dar nu este de ras, ci de apreciat.
Nu mai ştiu cât am câştigat şi nici ce am făcut cu banii. Ştiu doar că nu i-am băut, nu i-am riscat la jocuri de noroc şi nici pe Centură nu m-am dus…
Erai baiat cuminte, bag seama! :)
primii bani au coincis cu primul meu vis de antreprenor :)) mai precis era un chios la ceva mentri de gardul scolii iar eu cu inca un coleg saream gardul “un lucru interzis” si preluam comenziile de la cei din interior evident restul ramanea la noi si se ducea ulterior pe biliard si petreceri..ai sa razi da in ciuda faptului ca nu mai dadeam restul inapoi lumea tot la noi apela :))
Probabil se gandeau ca era plata pentru riscul pe care vi-l asumati sarind gardul. Daca ati fi fost prinsi, ei v-ar fi intors spatele si v-ar fi lasat acolo, nu?
Nu-mi mai amintesc ce am făcut cu primii bani câștigați. Știu însă că s-a întâmplat într-o vacanță din liceu. Am curățat ceapă la un depozit de legume, ceapă care urma să fie deshidratată. Toți copiii din bloc câștigau astfel bani de buzunar.
Mai târziu, în facultate, mergeam la cules de roșii în niște solarii.
Ah, uite ca de zilele petrecute la siloz, la sortat de legume, alaturi de copiii din bloc, uitasem complet… :)
La solarii e munca de ocnas… :)
:) Cişmigiu? Uram ţigările alea! Şi erau şi scumpe! Snagov cartonat! :)
Ce-am facut cu primii bani câştigaţi şi cum i-am câştigat?
Ăsta e articol! :)
Ba eu am suferit cumplit cand le-au scos de pe piata. Si mult timp nu am gasit altele care sa imi placa la fel de mult. Snagovul avea gust de biscuiti mucegaiti… :-P
Abia astept articolul tau… :)
Biscuiţi mugegăiţi zici!
Bineee!!! :)
Măcar aveau un gust! :P
Vine şi articolul!
mucegăiţi! :(
Doina, Unirea la fel de scumpe şi insipide! Plus că se mai găsea şi Kent pe la chioşcuri! :)
:))) Cismigiu era pentru doamne si domnisoare finute, care nu suportau mirosurile tari… :-P
Unirea si Doina da, insa cismigiul era bun, tare bun…
Nu cred ca se gasea Kent la chioscuri cand aveam eu 16 ani… ;)
Da, este o diferenţă de cinci ani în legătură cu Kent-ul!
E m-am ţinut de promisiune şi am scris ce am făcut cu primii mei bani! :)
Mi-am luat un medalion si ceva de imbracat. Vorbim de 100000 lei vechi si se intampla prin ’99 la un concurs castigat la ziarul Prahova, concurs din acela “intelectual” cu subiecte de capacitate ca deh, eram prima serie ce intra in hora de genul asta …
:))) Traiasca Prahova! Mai e pe piata ziarul aceasta sau a disparut? Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai oprit la o toneta de ziare (in afara de momentele cand cumpar tigari). :)
Cu primii, primii nu mai tin exact minte… Parca am fost la restaurant. Dar imi amintesc si acum de primii 50 de euro facuti in Belgia – am platit o parte din chirie. :)))
:))) Tin minte ca primii bani castigati in Italia i-am dat pe haine, adidasi si dulciuri pentru Ionut, de parca pentru asta plecasem eu departe… :)
La ICIL-ul din orasul meu a fost si mama jurista multi ani,si ce-mi placea mie cand faceam vizite cu scoala,pe langa ca era ea acolo,dar dupa ce ne aratau cum se face una,alta,ne dadeau inghetata.Bine,de ziua mea aveam mereu tort de inghetata-si ce bun era!-si mai aveam uneori si batoane cu lapte si altele :) Frumos,pentru mine,copilul de atunci.
De primul meu salariu(de profesor part-time) cred ca am luat intai o paine,ca asa auzeam vorba,pe urma nu mai stiu,probabil haine,eram studenta pe atunci.
Am o multime de amintiri din acea perioada si chiar ma gandesc sa mai scriu pe aceasta tema…
Cand am dat ochii cu juristul ICIL-ului, nestiind ce inseamna aceasta meserie, l-am intrebat direct… Nu stiu ce impresie i-am facut, dar imi amintesc cum mi-a explicat cu rabdare tot ce facea el in fabrica… :)))
Pe asta cu paine nu o stiam…
Primii bani câştigaţi de mine…abia i-am cheltuit, totul mi se părea prea scum şi că nu-şi merită preţul aşa că nu mi-am luat nimic pentru mine.
Am achitat întreţinerea şi nişte facturi.
Copil cuminte, care a priceput repede care este valoarea banilor… Eu inca mai am momente in care cheltui nesabuit, desi acum stiu cat de greu se castiga banii… :)
Din primii mei bani, mi-am cumpărat o stofă neagră, din care mi-am făcut niște pantaloni. Pe restul i-am pus la teșcherea și i-am păpat în primul an de facultate.
Primii bani castigati i-am… spart cu prietenii! :) M-am angajat prima, la varsta de 19 ani, dupa ce m-au dat afara de la facultate pentru ca mintisem in declaratie – la inscriere, inainte cu o saptamana de examen – ca nu am rude in strainatate. Pana atunci n-am muncit nicio clipa pentru bani, ba chiar chiuleam si de “la camp”, cand ne duceau obligat-fortat… Nu mi-a placut sa fac ceva, obligata si… amenintata cu… – ti-ai gasit! – exmatricularea! :) :) Si pana la varsta de 20 de ani nici nu am fumat… ;)
Eram studentă la seral, aproape toate secțiile de la Arte erau la seral atunci, așa că m-am angajat (de musai) la Sanex. Din primul salar știu precis că mi-am cumpărat acolo, în fabrică, lucruri aduse de o colegă care mergea frecvent în Ungaria și ne scotea din impas cu cafeaua, deodorantele și blugii. Nu numai că nu am adus niciun ban acasă, dar eram datoare cu vreo sută de lei, așa îmi amintesc! Lucram ca pictor ceramist pe faianță și nu voi uita blugii prespălați, de proveniență poloneză, parcă, pachetul de Albrecht Ganze Bohne Kaffee, șamponul de mere și deodorantul unguresc Lady Camea! Cine mai era ca mine?! Adică lefteră în ziua de salar?! Uite cum mi-ai stârnit niște amintiri! :)
Si acum ,imi aduc aminte ce frumoasa a fost perioada aia,si cata inghetata imi aduceai,mai ales cand ai luat primul salariu,eheee,vremuri bune si frumoase.
Aha, te-am prins! Ai declarat public ca ti-am facut mute pofte cand erai mica. Acum, toata lumea stie ca esti datoare la mine macar o inghetata! :))))
Dar sa ma dai tu de gol ca veneam cu inghetata acasa? :))))
Hahahaha,dar eu ti.am facut poftele ,acum mare,dau 2 inghetate,dar sa vina vara,ca racesti acum ;) :)
Ba sa stii ca imi trec durerile de gat cu inghetata, asa ca te astept pe la mine, dar sa fie cu iaurt si fructul pasiunii… Am facut o adevarata pasiune pentru inghetata asta… :)
Bleac,cu cacao si ciocolata,o sa iti aduc cum vrei,eu am batut apropos care imi place mie :)))
Da, inghetata cu cacao si ciocolata este si preferata mea, imediat dupa iaurt si fructul pasiunii. Degeaba bati apropouri, ca nu mai lucrez de mult la ICIL… :)))
Pe mine mama nu m-a lasat sa merg cu scoala la strans de mere, rosii si alte asemenea., desi mie mi-ar fi placut sa merg ca mi se parea interesant. Parintii imi puteau oferi de toate si mama zicea ca mai bine stau acasa.
Primii bani castigati de mine au fost in anul doi de facultate, prin 2007 cand am pleacat in strainatate printr-un program de vara pentru studenti. Cu primii bani am intors datoriile care le aveam pentru ca platisem programul, (n-am vrut sa iau de la parinti) apoi mi-am cumparat aparat foto digital, telefon nou, haine si cu restul banilor am chefuit tot anul de studentie, ba mai mult, am platit si un sfert din taxa din anul I de master. De restul s-au ocupat parintii.
Deci, iti imaginezi ce bani frumosi am castigat in 4 luni de vara. Din aceasta cauza am refuzat sa ma mai angajez in Romania, nu m-am mai multumit sa fiu platita cu nimic.
M-am angajat într-o vară la o dugheană. Vindeam cafea, țigări la bucată, sucuri, apă…
Nu m-a lăsat maică-mea foarte mult, că ajungeam după 11 noaptea acasă, dar cu banii câștigați mi-am luat o rochiță roz. :) Pam-pam!
Din primul salariu bineinteles ca mi-am luat tigari (pe vremea aia fumam :) ), un sacou si niste pantofiori…
Cred că pe dulciuri bani cei mici ce îi primeam de la părinți iar din primul salar pe o excursie :D
Mi-am cumpărat ochelari de vedere.
primii bani castigati in facultate, dintr-o editare, s-au dus, evident, pe o carte :)))))) ulterior toti banii din editari / traduceri i-am bagat in : calatorii, carti, haine.
:)))) de-ar fi zi de salariu macar 1 data pe saptamana, cat ar fi de bine :)))
eu nu mai ai nici cea mai vaga idee ce am facut cu primii bani castigati. insa stiu ca dupa ce m-am angajat serios i-am cumparat un cadou verisoarei mele, dar ce anume nu cred ca mi-as aduce aminte nici daca m-ar picura cineva cu ceara :)))
frumoase amintiri ! eu primii bani i-am facut zilier la cules de prune la vecinii bunicilor si sigur mi-am cumparat dulciuri ca eram de vre0 10 anisori !
Ha ! Ha ! Ha ! Eu mi-am cumparat…un moisturizer de lux masculin ! A ras mama de mine vreo 20 de minute ! Zau, venise moda aia cu barbatii metrosexuali in revistele de moda pe care de cand o asteptam eu !! Culmea e ca si acum imi mai cumpar din cand in cand cosmetice, desi nu mai dau bani pe moisturizer pt ca nu apuc sa le folosec niciodata oricum pt ca pur si simplu nu am obisnuinta si mi-e si lene, insa imi cumpar creme de dat pe la ochi impotriva labei gastii l, ca de asta mi-e frica cel mai rau, mai ales in Scandinavia si ca m-am apucat de yachting, dar zau daca le folosesc ! Sunt asa mai mult niste vise, cine naiba sta sa-si dea cu moisturizer pe fata, oricat ar scrie peste tot ce important este, mai ales pt cei care fac sporturi marine dupa varsta de 27 de ani !!
Eu îmi aduc aminte de primii bani caştigaţi când , pe vremea lui nenea Nicu , ne duceau la câmp .Ţin minte că primisem 12 lei parcă şi primul lucru care l-am făcut a fost să-mi cumpăr un joc de şah. :D