Cazare la pensiune

Ca în aproape fiecare an de când suntem împreună, și acum eu și soțul meu plănuim ca în jurul Paștelui să facem o scurtă ieșire din decorul prăfuit al Ploieștiului, să ne bucurăm de peisaje noi, de locuri deosebite și să ne distrăm o seară în vreun club găsit întâmplător în drum. Ținta cea mai apropiată și mai dragă sufletului meu ar fi una dintre perlele Sinaia sau Bușteni, locuri în care chiar m-aș muta, dacă nu m-ar reține aici câteva treburi.

Singurul lucru de care aș vrea să mă interesez din timp ar fi cazare pensiune, pentru că nu vreau să mă trezesc seara că nu am unde să rămân, că locurile sunt ocupate sau ceea ce am găsit este sub așteptările mele, cum ni s-a întâmplat acum vreo trei sau patru ani. Am plecat în chiar dimineața de Paști, ca neoamenii, să colindăm munții, cu câteva sandvișuri în ghiozdan, cu un bidonel de cafea, ouă și cozonac. Nu aveam nimic plănuit, însă pe la ora patru după-amiaza ne-am decis să rămânem în Sinaia în acea noapte, mai ales că eram morți de foame și de somn.

Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nicăieri nu reușeam să găsim ceva care să ni se potrivească. Ori erau prea scumpe, ori prea în mahala, cu condiții nu prea plăcute. De mâncat am găsit ușor, însă ne-am decis ca altădată să ne rezervăm cazare din timp, în cunoștință de cauză, ca să nu mai avem surprize. Așa se face că zilele astea băieții mei caută de zor pe internet diverse oferte de cazare la pensiune, iar eu sunt cea care decide dacă locul respectiv merită să fie pus pe listă sau nu.

Una dintre pensiunile care îmi face rău cu ochiul este Casa Teo Cafe & Lounge din Sinaia, pe drumul către cota 1400. Îmbinare de clasic și modern, această pensiune are o bază solidă din piatră și beton, iar etajele din lemn bine finisat. Dacă ne decidem repede, este posibil să prindem liberă una dintre cele 8 camere duble de lux. Cunosc această pensiune din vara în care am trecut pe lângă ea cu niște prieteni (și colegi de serviciu), pe când urcam aiurea pe șosea, în plimbare, fără un țel, fără să ne gândim la nimic în afară de frumusețea peisajelor.

Ca de obicei, băieții mei nu sunt convinși că este chiar ceea ce doresc ei, așa că străbat internetul în lung și în lat, sperând să găsească acea pensiune la care să strige uimiți: wow!