Skip to main content

Cazare la mare

Am avut o zi nebuna ieri. Mii de treburi se adunasera buluc la usa mea, soarele imi tot facea cu ochiul, chemandu-ma la plimbare, iar eu ma simteam deja obosita, pentru ca dormisem putin si visasem mult. Am incercat totusi sa acopar cat mai mult din ceea ce aveam de facut, sa imbin plimbarea prin soarele darnic cu rezolvarea treburilor. Asa se face ca, la un moment dat, cand m-am oprit cu sotul meu pe terasa unui bar pentru a bea un suc, ne-a venit ideea de a ne aventura pentru cateva zile intr-o minivacanta la mare.

Si ce daca nu am programat inca de acum cateva luni chestia asta? Cand internetul este atat de incapator, cand dai peste oferte cazare hotel Regal in Costinesti, parca nu iti mai pasa de nimic. Prin fata ochilor iti trec doar franturi de imagini insorite, vezi plaja aglomerata, simti sub talpi nisipul fierbinte, auzi cum valurile inspumate se izbesc de tarm, iti imaginezi plimbarile de seara pe faleza si vrei, vrei neaparat sa ajungi acolo unde ti-a ramas o parte din suflet cand ai fost ultima data, in veselul si nebunul Costinesti, fara sa iti pese ca lumea spune despre aceasta mica statiune ca este a tineretului. Te simti ca la 20 de ani si vrei cu toata inima sa vezi marea.

Sotul meu, desi s-a uitat pe oferte timp de o ora, desi a spus ca i-ar fi placut, daca ajungem la mare, sa ne cazam la acest hotel din Eforie Nord, a propus ca anul acesta, daca tot vrem aventura, sa ne aventuram in necunoscut, sa plecam doar cu bani in portofel, fara sa stabilim nimic inainte, fara sa programam nimic, ca si cum chiar am mai avea 20 de ani. Ideea lui imi surade si nu prea… Pe de o parte mi-ar placea, caci nici o amintire nu e mai placuta decat cele ramase dupa cate o astfel de pornire, iar pe de alta parte ma gandesc ca se poate intampla sa nu mearga treburile asa cum ne imaginam noi si sa ne trezim pe acolo ai nimanui, fara cazare, fara nimic, ceea ce nuar fi prea placut, mai ales ca vremea este anul acesta atat de capricioasa.

Voi ce ati alege, daca ati fi in locul meu?

Comments
  • Radu May 22, 2014 at 7:40 am

    Aş alege o cazare la munte! 🙂

  • Javra May 24, 2014 at 6:26 pm

    Într-o lungă perioadă, mergeam în fiecare an la Costineşti. De când s-a modernizat staţiunea, n-am mai trecut pe acolo. Am amintiri frumoase de la Costineşti. Când ne-am dus prima oară, aveam o adresă şi un nume. Strada exista, dar numărul era imposibil de găsit. Lângă numărul 5 era numărul 62! Am întrebat o bătrână care şedea pe o bancă în faţa curţii de numărul căutat şi a răspuns că ei aveau un număr şi le-a dat altul, dar nu ştie care, fiindcă e o babă! Altcuiva i-am spus că-l căutăm pe Icsulescu. Foarte bine, dar care, că sunt vreo 3, clanul e mare. A fost o întreagă aventură, colindând din poartă-n poartă cu bagajele după noi…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.