O dimineață cu cafeaua încă nebăută, o imagine găsită pe internet, multă curiozitate… și gata, dorința este aici, cu ghearele scoase, cerând să fie împlinită. Un vis aproape imposibil de realizat în acest moment, căci altele îmi sunt prioritățile și nici nu am curajul de a-mi imagina la ce sumă s-ar putea ridica un asemenea obiect. Da, despre un obiect este vorba. Un fotoliu, dar nu fotoliul de piatră la care visam cu ceva timp în urmă, ci unul mult mai interesant.
Tare mult mi-ar plăcea să am unul care să imite perfect scoarța de copac, dar care să fie moale, pufos, confortabil. Ar fi interesant de văzut câți dintre musafiri ar îndrăzni să se așeze în el, câți l-ar pipăi înainte, câți ar prefera să caute rapid un scaun. Ce nebunie de casă mi-aș putea face, dacă aș combina un asemenea fotoliu cu biblioteca nebunului inofensiv! Și cât de fericită aș fi!
eu am crezut ca e chiar din lemn. tin minte ca am vazut in Spania o masa si scaune facute din buturugi si aveau niste preturi exorbitante….
mie mai mult imi place biblioteca. daca as fi musafir la tine nu prea as avea tragere spre fotoliul asta :))
sincera sa fiu, nu stiu daca e din scoarta sau nu cel din poza, ca nu m-am documentat, dar mi-am imaginat mutrele musafirilor, la vederea unui asemenea obiect, si mi-am dorit sa ii pot uimi. 🙂
la biblioteca inca mai sper… astept sa mai creasca nitel nepotul, ca el seamana cu mine… 🙂
Am lucrat ceva vreme în industria de mobilă, aşa că eu m-aş aşeza! 🙂
hehe, ce incantate ar fi pisicile mele cu un asemenea fotoliu, desi sincer, eu nu cred c-as avea tendinta sa ma asez pe el. Pare mai degraba bibelou decat fotoliu 😀
tare interesant ar fi, da,da!