Câteodată simt că plutesc pe deasupra grijilor. Apoi cad.

Câteodată mă doare tăcerea lumii. Apoi aud urletul lupilor.

Câteodată mă simt înghesuită în conserva planetei. Apoi întind un deget.

Câteodată cânt sălbatic despre umanitate. Apoi o caut.

Câteodată alerg spre o îmbrățișare. Apoi simt cuțitul.

Câteodată mă opresc și respir adânc. Apoi tușesc.

Câteodată îmi este rece chiar și sub razele arzătoare ale soarelui de gustar. Apoi tremur.

Câteodată îmi este cald chiar și ascunsă în nămeții alb-murdari ai zilelor de după ninsori. Apoi mi se înroșesc obrajii.

Câteodată mi-e toamnă și atunci adun roadele. Apoi le înapoiez naturii.

Câteodată mă opresc și râd. Apoi îmi șterg lacrima.