Skip to main content

Ce faci când te atacă propriul câine?

A fost o zi superbă ieri în Scoția: soare, căldură mare și doar o adiere de vânt. Am ținut toate ușile și geamurile deschise. Bruno a stat mai mult pe afară, ba chiar a avut parte seara de o baie pe cinste. Pe la prânz, în timp ce dădeam cu aspiratorul prin dormitor, am auzit câinele mârâind fioros. Am întors capul spre el, mirată. Bruno stătea în poziție de atac și rânjea colții la noptiera de lângă pat. Din când în când se retrăgea, parcă speriat. Mi-am imaginat că se joacă, așa cum face el uneori, cu vreo muscă rătăcită.

La miezul nopții m-a trezit din somn lătratul puternic al câinelui. Am deschis ochii. Mihai, în dreapta mea, încremenise cu telefonul în mână și căștile pe urechi. Dincolo de Mihai, urcat cu labele din față până aproape de tavan, stătea Bruno. Lătra și mârâia, sărea și lătra, încercând să ajungă la păianjenul uriaș care își făcea siesta în camera noastră. În viața mea, în toată viața mea nu am văzut un Read More

Câinele care a câștigat la loto premiul cel mare

8 mai 2019. Cartier Nord, Ploiești. Adunați în jurul gunoaielor căzute din tomberon, câțiva câini stau de vorbă în timp ce înfulecă bucățile de pâine uscată aruncate de un suflet milos.

-Băi, îl mai țineți minte pe ciocolatiul ăla mereu prăfuit și pus pe harță?

-Care, mă?

-Era un pitic de vreo patru luni, frumușel foc, dar arțăgos din fire.

-Nu, mă, nu știu despre cine vorbești. A locuit aici, la tomberonul nostru? Read More

Prima victimă

Mi-a fost prea lene să mă îmbrac “de stradă”, așa că am preferat să îl scot pe Bruno în curte. Părea o dimineață de primăvară ca oricare alta. Soarele orbitor deja lumina zările, iarba albită de bruma groasă gemea sub pașii noștri, păsările ciripeau pe tonuri diferite, în funcție de specie, sex și dispoziție. Eu poluam atmosfera cu o țigară. Câinele alerga liber, supravegheat doar de privirea mea atentă.

Nu am reușit totuși să fiu destul de vigilentă, probabil pentru că nu mi-am imaginat nici o clipă că Bruno ar putea deveni vânător în propria curte. L-am văzut adulmecând pe sub niște frunze. Se învârtea în jurul lor, trăgea cu ghearele, mirosea iar. M-am apropiat, curioasă, căci luase poziția de atac. Când am ajuns la doi pași de el, a zbughit-o spre gard. S-a oprit la fel de brusc cum pornise. Fălcile Read More

Ce-am fost și… ce-am ajuns

Mă urmăreau roiuri de muște. În naivitatea celor doar patru luni de viață, mă credeam mare comandant de oști. Coada îmi era stindard pentru gângăniile adunate la ghena de gunoi. Aveam dințișori de lapte. Asta nu mă împiedica să rup în bucăți câte un soldat obraznic atunci când își lua nasul la purtare. Ce vremuri, domnule! Domeniul meu nu era foarte întins, dar avea un gard uriaș care îl delimita. Îl patrulam – pe el, domeniul- zi și noapte, păzindu-l cu ferocitate. Câteva zdrențe îmi erau culcuș, un tomberon uriaș îmi furniza hrană diversificată, iar boschetul din apropiere mă umbrea în zilele însorite. Mi se spunea cățel de ciocolată datorită blăniței roșcat-maronii. De aici și numele pe care astăzi îl port cu mândrie: Bruno.

Nu este nevoie să repet povestea vieții mele. Întreg internetul o știe deja. Știe ce am fost și… ce am ajuns. Mami a umplut blogul și pagina de facebook cu pozele mele, făcându-i probabil pe mulți să se întrebe al cui este, de fapt, profilul: al unei femei simple sau al unui câine Read More

Scoția este cumva la Polul Nord?

Pământul e ud și rece. Iarba aproape înghețată îmi dă fiori la fiecare atingere. Probabil va trebui să îmi retrag toate cuvintele de laudă pe care le-am avut la adresa lui tati. Ideea lui de a ne muta în această țară m-a bucurat vreme de un an și jumătate, însă astăzi mă simt de parcă vântul turbat care suflă fără oprire m-ar fi aruncat pe o banchiză din regiunea polară. E criminal frigul ăsta. Omoară în mine orice dorință de a sta pe afară, de a alerga și a mă tăvăli prin florile abia răsărite. Insuportabil, jur.

Încerc să pricep de unde vine gerul cumplit ce mi se strecoară prin blană. Privesc spre soare. Ah, stați, că în Scoția rareori e soare. Privesc spre nori. S-au învinețit și ei de frig. Adulmec aerul. Parcă recunosc mirosurile urșilor polari. Sfredelesc pământul cu ghearele. E ca un burete îmbibat de apă. Mă lipesc de mami, încercând să fur puțină căldură. Mami e mai rece decât mine. Îi tremură aparatul de fotografiat în mână. Read More

Toți bărbații sunt la fel, chiar și în ziua de 8 Martie

8 Martie, ziua internațională a femeii. Doamnelor, vă urez din suflet să iubiți viața și viața să vă iubească, să vă ofere tot ceea ce vă doriți și chiar mai mult de atât! La mulți ani! Bruno, aflat lângă mine, îmi face semn cu lăbuța că ar vrea să spună și el câteva cuvinte, căci este un mascul bine educat, care are cei 7, pardon, 4 ani de acasă. Doamnelor, Bruno vă urează La mulți ani! și vă roagă să nu uitați că toți bărbații sunt ca el. Filmulețul de mai jos este dovada incontestabilă că interesul poartă fesul, că toți bărbații sunt la fel, indiferent în ce parte a lumii trăiesc, indiferent din ce specie fac parte, indiferent…

Nu ratați ocazia de a urmări cele două videoclipuri postate în acest articol, mai ales că tare bine mi-ar prinde dacă ar avea mai multe vizualizări. Read More

Bărbatul mă ceartă, câinele plânge

Unii bărbați își ceartă nevestele că aruncă banii pe jucării (pentru copii, pentru câini, pentru ce are fiecare pe acasă). Al meu, din contră, mă ceartă când aduc acasă jucării din natură.
-Oprește, oprește, că am văzut un băț mișto pentru Bruno!
Bietul om trage mașina la marginea drumului. Cobor. Vreau să iau bățul și, lângă el, ușor moscolit de noroi, văd un altul, parcă mai interesant. Le culeg pe amândouă și mă îndrept spre mașină. Îmi mai iese în cale un băț, mai subțirel, dar cu o coajă care sigur îi va plăcea câinelui. Mihai mă întreabă, cu un zâmbet mucalit:
-Vrei să faci grătar?
Acasă, Bruno aleargă înnebunit cu bețele în gură. Le aruncă prin pat, le adună și fuge prin living, roade la ele pe prosopul căzut de pe Read More

Pădurea Beecraigs, Scoția

Pădurea Beecraigs, Scoția, văzută într-o zi senină și geroasă (17 ianuarie 2019). Copacii sunt atât de înalți și deși, încât pe anumite porțiuni pădurea pare scufundată în beznă. Un firicel de apă rece ca gheața face deliciul lui Bruno. Nu știu dacă natura sau omul a făcut această potecă, dar e de-a dreptul fantastică. Există o mulțime de alei pe care te poți plimba, dacă nu vrei să te afunzi în pădure. Dar prin pădure poți vedea distrugerile provocate de furtuna din 2012. Poți verifica dacă apa este potabilă. Poți vedea utilajele care taie copacii căzuți la pământ, la fel cum poți vedea puieții plantați în locul brazilor omorâți de furtună.

Pe alei te poți întâlni oricând cu alți căței ieșiți la plimbare. Dar pădurea e uriașă, e loc pentru toți. Apa e rece și dulce, însă nu poți sta mult cu lăbuțele în ea. Cauți locurile însorite și te bucuri de mireasma brazilor bătrâni. Te simți mic și neînsemnat la Beecraigs. Pădurea te copleșește. Pe anumite porțiuni drumurile sunt închise. Încă se lucrează la curățarea și refacerea pădurii. Te cuprinde spaima: cât de puternică a fost furtuna din 2012 dacă a putut trânti la pământ mii de copaci sănătoși, uriași, crescuți unul lângă altul? Read More

Cum mi-a murit hamsterul…

Aseară, de cum am venit de la serviciu, l-am scos pe Bruno la plimbare. Întotdeauna aleg să ies cu câinele înainte de a mă schimba și a mânca, pentru că altfel nu mă mai simt în stare să colind în pas alert alături de Brunuțu’. Nu-i chiar ușor să te mai plimbi o jumătate de oră sau mai mult, după ce ai stat 12 ore numai în picioare și ai muncit ca un robot. La întoarcere, sora mea și Mihai mă așteptau cu niște fețe de înmormântare. M-am speriat rău, mai ales că nepotul meu a fost cam bolnav în ultimele zile.
-Avem o veste proastă: a murit “Păpușica” (hamsterul pe care îl am de un an).
-Nu se poate! am exclamat, șocată. Aseară era bine, mânca, se juca, părea ok…
-Ba da. I-am pus astăzi fructe și legume proaspete, i-am pus semințe… Nu a ieșit din fânul unde doarme, deși Read More

Cand trebuie sa mergi cu cainele la veterinar?

Daca animalul tau de companie este un caine, atunci mai mult ca sigur ca te-ai interesat legat de situatiile in care trebuie sa mergi cu el la veterinar. Asemenea tie, si acesta are nevoie de controlul unui specialist atunci cand anumite simptome sunt ingrijoratoare, dar si constant, pentru a efectua controale de rutina.

Vizitand cabinetul veterinarului te asiguri ca previi afectiunile pe care patrupedul le-ar putea dezvolta si care ar putea cauza, in stadii foarte avansate, chiar decesul acestuia.

Daca abia ai adoptat catelul este necesar sa cauti un specialist veterinar si sa mergi sa ii efectueze un control de specialitate. Read More