Skip to main content

Bruno la 5 ani

Puiul meu e barbat in toata firea. Bruno a implinit 5 ani pe 1 ianuarie 2020. 5 ani de cand l-ai scos din tomberon? m-a intrebat cineva pe facebook. Nu, in mai se implinesc cinci ani de cand l-am luat de la tomberon. Am stabilit, impreuna cu veterinarul, dupa dinti, dupa marime, comportament etc ca ar fi venit pe lume in ianuarie 2015, asa ca am ales data de 1 ianuarie ca sa ii serbam ziua de nastere. Am mai fost intrebata din ce este facut tortul. Clar, nu puteam pregati decat mancarica pentru catei si ceva recompense speciale pentru rasfatati.

Nu uitati sa Read More

Un partener de joaca pentru Bruno

De foarte mult timp ma bate gandul sa imi mai iau un caine. O catea, de fapt. Un partener de joaca pentru Bruno si prieten pentru mine. Problema este ca in Scotia cainii nu umbla ca la noi, liberi, in voia soartei. In plus, am o multime de “pretentii”.
Mi-ar placea sa iau un pui, numai ca Bruno nu este cel mai bun model pentru un catelus, iar viata cu doi “Bruno” ar fi un cosmar, caci el e bun numai cu noi, in casa. Ar fi imposibil sa ies pe strada cu doi “turbati”.
Mi-as dori o catea matura, echilibrata, care sa il tempereze pe nebunul meu, sa-i fie partener de joaca in orele cand nu suntem acasa. O catelusa care sa ne completeze bucuria de a avea alaturi suflete uriase.
Urmaresc toate site-urile oficiale ale organizatiilor scotiene care ofera caini spre adoptie. Din pacate, toti sunt cu probleme – caini care au fost abandonati de stapani din diverse motive sau care au fost luati de langa stapani din varii motive. Toti au nevoie de case unde nu mai exista alte animale.
O alta varianta ar fi sa iau unul din Romania, unde atat de multi asteapta o sansa la o viata mai buna, dar nu imi permit luxul de a aduce pana aici un caine pe care Bruno sa nu il accepte.
Aseara am simtit ca m-a atins sclipirea aia geniala. Bubulina! Ea e cainele de care avem nevoie. E maidaneza cu care Bruno s-a jucat dintotdeauna, cateaua pe care nebunul meu a acceptat-o fara rezerve si careia i-a permis orice. E un caine echilibrat, cuminte, care ne-a iubit neconditionat.
Read More

Bărbatul mă ceartă, câinele plânge

Unii bărbați își ceartă nevestele că aruncă banii pe jucării (pentru copii, pentru câini, pentru ce are fiecare pe acasă). Al meu, din contră, mă ceartă când aduc acasă jucării din natură.
-Oprește, oprește, că am văzut un băț mișto pentru Bruno!
Bietul om trage mașina la marginea drumului. Cobor. Vreau să iau bățul și, lângă el, ușor moscolit de noroi, văd un altul, parcă mai interesant. Le culeg pe amândouă și mă îndrept spre mașină. Îmi mai iese în cale un băț, mai subțirel, dar cu o coajă care sigur îi va plăcea câinelui. Mihai mă întreabă, cu un zâmbet mucalit:
-Vrei să faci grătar?
Acasă, Bruno aleargă înnebunit cu bețele în gură. Le aruncă prin pat, le adună și fuge prin living, roade la ele pe prosopul căzut de pe Read More

Pe ușa din dos

M-au programat pentru vaccin la miezul zilei, când soarele se străduia să usuce și ultima picătură de rouă. Între noi se dădeau lupte neauzite: eu udam iarba, astrul solar trimitea raze vindecătoare. M-am plimbat mult prin grădina înverzită. Din când în când apărea câte un tip cu fața palidă. Fără să privească stânga ori dreapta, intra în clădirea micuță, dar cochetă. Eu continuam să alerg prin tufișuri. Într-un final mi-a venit rândul. Mami a intrat prima pentru a se asigura că nici un semen de-al meu nu îmi stă în cale.

Încăperea era împărțită în două: un spațiu destinat pisicuțelor și unul pentru dulăi ca mine. Am salutat politicos, urcându-mă cu labele din față pe biroul fetei de la recepție, care mi-a lăudat frumusețea răpitoare. Au vrut și alții să mă flateze, dar s-au răzgândit după ce am mârâit un copil care se strâmba la mine. Ca un rege inspectându-și teritoriul m-am plimbat prin cameră, prefăcându-mă interesat de Read More

Ce faci când te atacă propriul câine?

A fost o zi superbă ieri în Scoția: soare, căldură mare și doar o adiere de vânt. Am ținut toate ușile și geamurile deschise. Bruno a stat mai mult pe afară, ba chiar a avut parte seara de o baie pe cinste. Pe la prânz, în timp ce dădeam cu aspiratorul prin dormitor, am auzit câinele mârâind fioros. Am întors capul spre el, mirată. Bruno stătea în poziție de atac și rânjea colții la noptiera de lângă pat. Din când în când se retrăgea, parcă speriat. Mi-am imaginat că se joacă, așa cum face el uneori, cu vreo muscă rătăcită.

La miezul nopții m-a trezit din somn lătratul puternic al câinelui. Am deschis ochii. Mihai, în dreapta mea, încremenise cu telefonul în mână și căștile pe urechi. Dincolo de Mihai, urcat cu labele din față până aproape de tavan, stătea Bruno. Lătra și mârâia, sărea și lătra, încercând să ajungă la păianjenul uriaș care își făcea siesta în camera noastră. În viața mea, în toată viața mea nu am văzut un Read More

Câinele care a câștigat la loto premiul cel mare

8 mai 2019. Cartier Nord, Ploiești. Adunați în jurul gunoaielor căzute din tomberon, câțiva câini stau de vorbă în timp ce înfulecă bucățile de pâine uscată aruncate de un suflet milos.

-Băi, îl mai țineți minte pe ciocolatiul ăla mereu prăfuit și pus pe harță?

-Care, mă?

-Era un pitic de vreo patru luni, frumușel foc, dar arțăgos din fire.

-Nu, mă, nu știu despre cine vorbești. A locuit aici, la tomberonul nostru? Read More

Prima victimă

Mi-a fost prea lene să mă îmbrac “de stradă”, așa că am preferat să îl scot pe Bruno în curte. Părea o dimineață de primăvară ca oricare alta. Soarele orbitor deja lumina zările, iarba albită de bruma groasă gemea sub pașii noștri, păsările ciripeau pe tonuri diferite, în funcție de specie, sex și dispoziție. Eu poluam atmosfera cu o țigară. Câinele alerga liber, supravegheat doar de privirea mea atentă.

Nu am reușit totuși să fiu destul de vigilentă, probabil pentru că nu mi-am imaginat nici o clipă că Bruno ar putea deveni vânător în propria curte. L-am văzut adulmecând pe sub niște frunze. Se învârtea în jurul lor, trăgea cu ghearele, mirosea iar. M-am apropiat, curioasă, căci luase poziția de atac. Când am ajuns la doi pași de el, a zbughit-o spre gard. S-a oprit la fel de brusc cum pornise. Fălcile Read More

Ce-am fost și… ce-am ajuns

Mă urmăreau roiuri de muște. În naivitatea celor doar patru luni de viață, mă credeam mare comandant de oști. Coada îmi era stindard pentru gângăniile adunate la ghena de gunoi. Aveam dințișori de lapte. Asta nu mă împiedica să rup în bucăți câte un soldat obraznic atunci când își lua nasul la purtare. Ce vremuri, domnule! Domeniul meu nu era foarte întins, dar avea un gard uriaș care îl delimita. Îl patrulam – pe el, domeniul- zi și noapte, păzindu-l cu ferocitate. Câteva zdrențe îmi erau culcuș, un tomberon uriaș îmi furniza hrană diversificată, iar boschetul din apropiere mă umbrea în zilele însorite. Mi se spunea cățel de ciocolată datorită blăniței roșcat-maronii. De aici și numele pe care astăzi îl port cu mândrie: Bruno.

Nu este nevoie să repet povestea vieții mele. Întreg internetul o știe deja. Știe ce am fost și… ce am ajuns. Mami a umplut blogul și pagina de facebook cu pozele mele, făcându-i probabil pe mulți să se întrebe al cui este, de fapt, profilul: al unei femei simple sau al unui câine Read More

Scoția este cumva la Polul Nord?

Pământul e ud și rece. Iarba aproape înghețată îmi dă fiori la fiecare atingere. Probabil va trebui să îmi retrag toate cuvintele de laudă pe care le-am avut la adresa lui tati. Ideea lui de a ne muta în această țară m-a bucurat vreme de un an și jumătate, însă astăzi mă simt de parcă vântul turbat care suflă fără oprire m-ar fi aruncat pe o banchiză din regiunea polară. E criminal frigul ăsta. Omoară în mine orice dorință de a sta pe afară, de a alerga și a mă tăvăli prin florile abia răsărite. Insuportabil, jur.

Încerc să pricep de unde vine gerul cumplit ce mi se strecoară prin blană. Privesc spre soare. Ah, stați, că în Scoția rareori e soare. Privesc spre nori. S-au învinețit și ei de frig. Adulmec aerul. Parcă recunosc mirosurile urșilor polari. Sfredelesc pământul cu ghearele. E ca un burete îmbibat de apă. Mă lipesc de mami, încercând să fur puțină căldură. Mami e mai rece decât mine. Îi tremură aparatul de fotografiat în mână. Read More

Toți bărbații sunt la fel, chiar și în ziua de 8 Martie

8 Martie, ziua internațională a femeii. Doamnelor, vă urez din suflet să iubiți viața și viața să vă iubească, să vă ofere tot ceea ce vă doriți și chiar mai mult de atât! La mulți ani! Bruno, aflat lângă mine, îmi face semn cu lăbuța că ar vrea să spună și el câteva cuvinte, căci este un mascul bine educat, care are cei 7, pardon, 4 ani de acasă. Doamnelor, Bruno vă urează La mulți ani! și vă roagă să nu uitați că toți bărbații sunt ca el. Filmulețul de mai jos este dovada incontestabilă că interesul poartă fesul, că toți bărbații sunt la fel, indiferent în ce parte a lumii trăiesc, indiferent din ce specie fac parte, indiferent…

Nu ratați ocazia de a urmări cele două videoclipuri postate în acest articol, mai ales că tare bine mi-ar prinde dacă ar avea mai multe vizualizări. Read More