Skip to main content

Laude când este cazul

Din ciclul: Cum ne mai momesc angajatorii

Promisiunile pe care angajatorii le fac potențialilor viitori angajați continuă să mă uimească, deși mereu spun că nimic nu mă mai miră. Mi s-a părut de-a râsu’-plânsu’ când am citit că mulți oferă angajaților posibilitatea de a petrece chiar și o parte din timpul liber alături de un colectiv tânăr și vesel. Cu alte cuvinte, dacă nu ești sătul de colegi după 8 – 10 ore de muncă, iată că noi îți oferim ocazia să stai din ce în ce mai puțin cu familia și tot mai mult cu colegii de serviciu. Cine și-ar dori așa ceva și de ce?

Mirarea mea nu a mai cunoscut margini când am găsit în cutia poștală fluturașul din poza de mai jos. Angajatorul promite acolo să ofere nu doar salarii foarte bune, bonuri de masă, subvenție la transport, ci și “laude când este cazul”. În prima clipă am râs, dar mai apoi mi-am dat seama că de fapt este grav, de plâns. Ne plac laudele, mai ales dacă sunt meritate, dar când angajatorul promite să ni le ofere, eu am impresia că societatea a alunecat pe panta nepotrivită.  Read More

Facem sau nu economii când pregătim nunta?

Facem sau nu economii când pregătim nunta? Fiind un eveniment pe care fiecare îl doreşte irepetabil, e absolut normal să se caute în toate unicitatea, respectând în acelaşi timp tradiţia. Uşor de zis, greu de făcut, vor spune toţi cei care deja au trecut prin asta. În jurul nunţilor a fost dezvoltată o adevărată industrie: restaurantele se întrec în a pregăti cele mai reuşite locaţii, hainele mirilor pot costa o mică avere, preotul poate avea mai multe pretenţii decât cei de la starea civilă, buchetul miresei poate costa cât rochia. Este greşit ca mirii să caute soluţii pentru a cheltui mai puţin cu nunta? Este neapărat necesar să ne aliniem tendiţelor? Read More

Lăsaţi orice iluzie!

Cum e mai rău? Să vezi că oamenii te judecă pentru o greşeală făcută (şi ulterior recunoscută şi asumată) sau  că îţi aruncă acuzaţii urâte şi nefondate, că te condamnă pentru o vină imaginară, de care tu nu te ştii răspunzător? În oricare dintre aceste două situaţii obrajii încep să ardă, undeva în interior doare şi ustură al naibii de tare, iar furia se revarsă precum lava unui vulcan, acoperind uneori până şi raţiunea. Le pasă celor care judecă şi acuză? Nu, niciodată! Lăsaţi orice iluzie, voi, cei ce aţi trecut sau veţi trece prin acest infern! Read More

Scenariu fantezist, premoniţie sau concluzie?

Omul este o fiinţă uimitoare, ce se poate acomoda cu orice situaţie, cu orice stare, cu orice trăire, dacă durează destul sau dacă i se mulează bine. Încep şi eu să mă acomodez cu ideea că orice eveniment îndeajuns mediatizat ne scoate din amorţeală şi ne dă senzaţia că suntem vii, că avem păreri şi că părerile noastre sunt întotdeauna juste. De aici şi până la a purta discuţii aprinse cu prieteni şi necunoscuţi nu mai e decât un pas, prea uşor făcut de mulţi dintre noi. Read More

Sunt prea veselă în acest moment

Sunt micuţe, obraznice şi gălăgioase. Cu toate astea, vecinii le iubesc (atât cât poate un adult să iubească un copil care nu este al lui), le acceptă strigătele de amerindieni plecaţi la luptă, ba chiar le ajută şi la teme dacă nu se descurcă singure. Patru fetiţe urcă şi coboară scările de zeci de ori în fiecare zi a vacanţei de vară, strigându-se pe nume, tropăind intenţionat în dreptul uşii doamnei E., pocăita, râzând strident când bătrâna iese şi le ceartă. Părinţii lor lucrează, vin abia spre seară acasă, aşa că micuţele sunt libere ca pasărea cerului, şi tot ca pasărea cerului ciripesc.  Read More

Iti trimit marele alb! Parol, cucoana!

Priveam albul care nu mai era chiar alb si ochii imi luceau asa cum lucesc ochii copiilor cand vad baloane. Cu o imbratisare as fi curatat praful depus pe el, cu o mangaiere i-as fi astupat micile rani, cu un sarut i-as fi spus “bun venit!” si l-as fi poftit in casa, la caldura. I-as fi daruit un loc doar al sau, l-as fi acoperit de podoabe, l-as fi considerat membru al familiei. Tresaream la fiecare zgomot ce venea din fata blocului, emotionata la gandul ca ati venit, ca mi-ai adus marele alb promis.

M-ai privit in ochi, intrebator, ca pentru a te asigura ca nu glumesc. Probabil mi se citea clar dorinta de a-l avea pe marele alb, caci  mi-ai spus pe un ton decis DA, mi-l daruiesti. M-ai privit intr-un anumit fel, ca si cum mi-ai fi spus raspicat: Parol, cucoana! Parol! Read More

Visul revine, obsedant

Când sunt foarte obosită, un vis îmi revine obsedant, mereu acelaşi, însă mereu altfel. De unde vine şi ce vrea de la mine, nu aş putea spune, cu toate că am încercat de câteva ori să caut legături cu întâmplări din viaţa reală, cu evenimente recente, cu orice mi-ar fi putut clarifica nedumerirea. Oricât aş studia problema, pe oricâte feţe aş întoarce gândurile, răspunsul îmi rămâne ascuns, enervant de misterios. Nu mai fac echilibristică într-un pahar cu vise, ci doar mă conectez la lumea imaginară a visului. Read More

Aromă de sminteală

Concurs. De împrejurări. De împrejurimi. De oişti date prin gard. Gard. Înalt. Purtând un soi de turban. Adus de vânt. Adus de spate. De dat pe spate. Răsucit. Plămădit. Copt. La minte. Sau nu. Nume. Numeşte malul pe care se revarsă. Ce varsă? Cuvinte divine. Străine. Mai bine. Cine mai vine? Un ghimpe. Pe plajă-i un păun. Eşti nebun? Hai, că-i tribun. Îţi dau şi-un permis. De intrare în fort. Fortuna fie cu tine!

Cine nu o cunoaşte, probabil crede că e nebună. Şi cum să nu creadă, Read More

Omul, animal înzestrat cu raţiune?

Omul, acest animal înzestrat cu raţiune, este pe cale să se piardă, căci nu îşi mai poate stăpâni pornirile. Patima cu care reacţionează ar putea fi canalizată spre scopuri cu adevărat utile, dacă omul ar găsi în el puterea de a vedea ce este pe cale să devină. Cu fiecare zi ce trece sunt mai mirată, mai confuză, mai înfricoşată. Observ cu stupoare că orice lucru nou apărut, oricât de mărunt ar putea părea la o primă vedere, ne dezbină, ne transformă în fiare pregătite de luptă. Ce anume ne mână în războaie verbale interminabile, soldate cu injurii, cu rupturi ale unor vechi prietenii, cu acuze mai mult sau mai puţin fondate, cu discreditări mai mult sau mai puţin justificate? Read More

Ţigară sau ţigare?

Ţigară sau ţigare? Întrebare întrebătoare, pusă doar de dragul de a scrie, deci nu săriţi la gâtul meu. Copii, se spune ţigară, se scrie ţigară, se fumează ţigară. Nu o spun eu, o spun specialiştii, o spun cei care au grijă de limba română, o spun cei care abia aşteptă sa pui o literă în plus, în minus, în locul alteia, pentru a te critica, pentru a mătura cu tine… Faptul că eu am spus mereu ţigare, Read More