Skip to main content

Cum faci fata vietii alaturi de un bebelus poznas

A fi parinte este o meserie cu norma intreaga. Mamicile si taticii se trezesc peste noapte ca minunea abia sosita in viata lor le da peste cap toata viata. Uneori nu se asteapta deloc la astfel de transformari radicale si reusesc cu greu sa le faca fata, dar cu rabdare, cu dragoste si cu putin ajutor, in scurt timp vor invata sa fie parinti, punand pe primul loc intotdeauna puiul de om. Nimic nu mai este ca inainte, nici macar somnul, asa ca adultii trebuie sa-si faca ordine in viata si sa-si schimbe prioritatile.

Intr-adevar, bebelusul frumos foc, cu ochi albastri, senini ca cerul de vara, cu gropitele dulci din obrajori si cu gurita mica si rosie, este o minune care cerceteaza cu interes tot ceea ce il inconjoara si ofera momente de tandrete maxima parintilor sai. Dar micutul ar putea deveni poznas din clipa in care incepe sa planga si nimic in lume pare ca nu-l mai linisteste: Read More

Poezie despre vară (scrisă de frumoasa Bianca)

Bianca are puterea de a impresiona din prima clipă. Cuminte, foarte frumoasă, talentată, isteață și veselă, copila de numai 14 ani mi-a înveselit seara când mi-a spus că scrie poezii (printre multe alte lucruri pe care le face). Am rugat-o să îmi trimită câteva, însă nu avea nici una la îndemână, așa că s-a grăbit să compună “la minut” o poezie despre vară. Mi-ar plăcea să vă dați cu părerea și, dacă vi se pare că micuța e talentată, să o încurajați să continue.

Oh, vară, cât te-am așteptat,

Cât de mult am îndurat

Să treacă și primăvara,

Să vină anotimpul vara.

Păsări, insecte și flori,

Natura-i plină de culori,

Pomișorii verzi, micuți

Sunt așezați lângă brăduți.

Cum aud joaca, copiii sosesc,

Imediat se înveselesc,

De aceea această vară

Nu o să fie o povară.

Read More

Vara – compunere scrisă de Betty

În sfârșit, vara! Vara asta mi-am propus să fac multe: să merg la mare, să merg la piscină, și mai ales să mă distrez. Atmosfera este foarte plăcută și călduroasă. Copacii au înverzit, florile zâmbesc din grădină soarelui, iar păsările ne înveselesc cu cântecul lor. Fluturele, cel mai cunoscut, cu aripile multicolore, cu zborul lui lin. Copiii sunt și ei fericiți de venirea verii. Fructele gustoase nu lipsesc din casă, mai ales căpșunile.

Vara aceasta o să mă distrez de minune!

Lucru pe care ți-l doresc din tot sufletul, draga mea Betty, copil ce ai puterea de a face până și soarele să zâmbească!

Read More

Un gest neașteptat de simplu și de firesc

Rolele alunecă ușor pe asfaltul încălzit de soarele amiezii. Fetița își scutură pletele, încercând să alunge o albină care, mai mult ca sigur, s-a rătăcit și acum își caută drumul spre stup; căci trebuie să știți, dragii mei, că viața albinelor nu este întotdeauna ușoară. Când nu se rătăcesc, acestea rămân uneori ascunse în părul fetițelor, pentru a se mira de cele văzute. M., fetița din povestea noastră, nu-și pierde vremea încercând să afle ce vrea gâza, deoarece treburi mult mai importante de făcut o presează. Pe brațe îi atârnă moale o pisicuță de un negru lucios, brăzdat ici-colo de pete albe. M. se grăbește – nici ea nu știe unde. Vrea doar un loc în care să așeze pisica.

I-au amorțit brațele și starea animalului o sperie. E prea bleagă, prea cuminte, prea adormită. Vecina de la prima scară, o știți, cea care are un câine simpatic foc, îi face semn să se oprească. Rolele scârțâie pe asfalt. Capul pisicii se balansează de la stânga la dreapta. Situația nu mai poate continua așa. E timpul ca M. să depună trupul pisicuței în iarbă. Read More

Taximetriști buni, taximetriști răi

Țin să amintesc, din capul locului, că taximetriștii sunt în primul rând oameni. Unii mai buni, alții mai răi, ca peste tot în lume și ca în oricare alt domeniu de activitate. Generalizările nu ne fac bine. Țin să spun că nu mă afectează (deocamdată) mai mult decât pe alți români conflictul de zilele acestea. Noi mergem deseori cu taxiul pentru că nu avem mașină (unii ar spune că d-aia nu avem mașină, că risipim banii pe taxi). Întâlnim adesea taximetriști politicoși, atenți, curați, tăcuți, dar trebuie să recunosc faptul că uneori dăm peste tot felul de mârlani care au mașinile murdare, se scobesc în nas, dau muzica prea tare, se prefac a nu cunoaște cel mai scurt drum, vorbesc la telefon în loc să fie atenți la drum sau ne refuză cursa, așa cum s-a întâmplat cu șoferul care nu a vrut să audă nimic când l-a văzut pe Bruno și pe care, în mod firesc, urmare a atitudinii sale, l-am bip-uit cât am putut de tare, să fiu sigură că înțelege.

Nu am idee cum sunt mașinile ori șoferii celor care fac concurență taximetriștilor. Nu am mers și nici nu am de gând să merg cu ei. Pot, în schimb, să vă povestesc despre taximetristul la care apelăm întotdeauna când vrem să luăm câinele cu noi, asta după ce am avut câteva experiențe neplăcute cu diverse firme de taxi care nu ne puteau găsi șoferi dispuși să primească în mașină câini de talie medie Read More

Nu vă mai luați de oameni pe stradă! Am pungi și adun căcatul!

Tremur din toate încheieturile de nervi!
Am ieșit cu Bruno afară. La colțul blocului, o doamnă. A mers în urma noastră până la capătul celălalt al străzii. Când să intre în scară, a început să țipe:
-Nesimțito! Ai umplut strada de căcați de câine. Pleacă cu javra de aici, nesimțito!
-Cu mine vorbiți, doamnă? Eu adun întotdeauna căcătul, iar acum abia am ieșit din casă, nici măcar nu a apucat să facă ceva.
-Să taci, nesimțito ce ești!
-Ești nebună, tanti!
Ea a intrat în scară, eu mi-am continuat drumul. După doi pași m-a strigat fiul doamnei, un bărbat cam cât Mihai al meu, adică unul capabil să mă ia în brațe și să alerge cu mine tot orașul.
-Cum îți permiți să o înjuri pe mama? Degeaba mârâie câinele. Crezi că mi-e frică de el?
L-am tras pe Bruno în spatele meu, să nu cumva să îl apuce, și am încercat să discut cu el. Era îndârjit, ridica mâna la mine și amenința că mă bate. Read More

Sistemul e de vină

În aceste vremuri tulburi, în care cu greu mai pot deosebi un amic de un dușman, simt că e musai să scriu pe blog despre tot ceea ce am pățit în ultima perioadă. Mă credeți sau nu, eu insist pe ideea că destăinuirile lansate pe internet fac bine la psihic. E mai greu să-mi dau seama dacă la al celui ce-și pune sufletul dezgolit pe o foaie virtuală sau al celui care citește și se regăsește în trăirile respectivului suflet. Oricum, e o distracție care merită să îi acordăm toată atenția noastră. Fiecare împărtășire a tainelor ce mă apasă îmi eliberează mintea și îmi aduce o mulțumire lăuntrică de neegalat.

De obicei, pentru necazurile mele este de vină sistemul. Și voi aveți obiceiul de a da vina pe el, nu-i așa? Am observat că toată lumea are aceeași parere: sistemul este o catastrofă. Totuși, dacă luăm fiecare om în parte și îl întrebăm cine este acest sistem, pariez că mulți rămân blocați, că habar nu au să răspundă. Lor le dau un sfat. Nu. Mai bine nu le dau nimic, că sunt zgârcit și mârâi când se apropie cineva de ceea ce îmi apartine. Și-s bine înarmatRead More

Cum recunoști un pedofil?

Un pedofil este un adult care simte atracție sexuală față de copii, indiferent de sexul acestora (fie că sunt fetițe, fie că sunt băieți). Pedofilii sunt persoane față de care societatea simte o repulsie cumplită și pe care orice adult sănătos i-ar pedepsi cum se cuvine, dacă ar da frâu liber sentimentelor. Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte să scriu pe blog despre pedofili, dacă ieri nu mi-ar fi ieșit în cale, pe facebook, o discuție în care o doamnă spunea că orice pedofil este foarte ușor de recunoscut. Așadar, cum recunoști un pedofil?

“…la mare ii vad imediat, sunt acei barbati singuri, fara copii sau prieteni, care merg si pun cearceaful langa familii cu copii.”

Ori sunt naivă, cu capul în nori și cred în oameni, ori trebuie să împărțim plajele pe mai multe categorii. Nu pot vedea în orice bărbat singur un pedofil. Nu cred că trebuie să le punem oamenilor atât de ușor etichete. Nu putem distruge viețile unor nevinovați doar pentru că avem noi prejudecăți de ev mediu timpuriu. Read More

Cum poți ajuta un om sărman

Ne plângem că nu ne ajung banii pentru parfumuri scumpe, mașini luxoase, excursii la capătul lumii, pe când alții, printre noi…
Când a ieșit Mihai din casă astăzi, la scara blocului a văzut un bărbat. Mânca pe furiș dintr-o felie de pâine mucegăită, unsă cu ceva care semăna a fasole bătută, uitată o săptămână pe pâine. Lângă el mai erau niște resturi alimentare stricate, găsite probabil la tomberon. Omul, destul de tânăr încă (până în 50 de ani) și îmbrăcat curățel, s-a înroșit tot când l-a privit Mihai. A salutat și a continuat să mănânce.
I-am pregătit repede o supă caldă, un ceai fierbinte, niște mâncare adunată de prin frigider și i-am dat 10 lei. Ne-a mulțumit într-un fel de-a dreptul înduioșător. Ne-a rupt inimile…
E cumplit să duci o asemenea viață. Dacă puteți, oferiți măcar un ceai cald când întâlniti astfel de oameni…Cum poți ajuta un om sărman? Read More

ShoeBox 2016 – cadoul din cutia de pantofi

Am aflat despre proiectul ShoeBox în urmă cu câțiva ani, pe vremea când abia găseam pentru mine și familia mea resurse pentru a supraviețui. În acești ani am adunat tot atât de multe regrete pentru că nu puteam contribui, cu oricât de puțin, la acest minunat proiect. 2016 a fost un an bun și, în ciuda faptului că mi-am amintit târziu de ShoeBox și mai am o mulțime de planuri de finalizat, voi pregăti zilele acestea un dar pentru un copil sărac, să-i fac sărbătorile puțin mai frumoase, căci știu bine cum arată sărăcia și ce gust au sărbătorile când masa e goală.

Vă sfătuiesc și pe voi să faceți același lucru. Veți descoperi cât poate fi de mare bucuria de a dărui, de a vedea cum chipul unui copil chinuit se luminează la primirea cutiuței de pantofi în care se ascund comorile ce îi sunt destinate. E un moment emoționant, e un gest uman, e… cum vreți voi să spuneți. E dovada că nu ne-am pierdut sensibilitatea față de semenii noștri, mai ales știind că acei copilași nu au nici o vină că s-au născut în locul nepotrivit. Haideți să le facem împreună sărbătorile frumoase! Read More