Skip to main content

Cei şapte ani de acasă – educatia copilului

      De când am devenit mămică, singurul meu gând a fost ca băiatul meu să fie sănătos şi să înveţe cât mai mult din ceea ce ştiam eu, sa fie educat, sa aiba cei sapte ani de acasa. Am stabilit (eu cu mine) că nu trebuie să treacă nici măcar o zi din viaţa copilului meu fără să afle ceva.
      Începând din primele lui zile de viaţă, când a învăţat să-mi recunoască vocea (vorbeam cu el în permanenţă, gândeam cu voce tare, iar când terminam de vorbit, cântam) şi până când a plecat la şcoală nu m-am abătut de la ceea ce mi-am propus, in legatura cu educatia lui.
      L-am obişnuit de când era foarte mic să se joace, pentru că jocul este modul în care copiii dezvoltă abilităţi şi învaţă ce este viaţa.
      Dar cei şapte ani de acasă înseamnă şi altceva, nu?
      Mi-am dorit să am un copil isteţ şi educat, să fiu mândră de el. În ce măsură am reuşit poate îmi veţi spune voi la sfârşit.
      L-am învăţat de mic ce este dărnicia şi împărţea cu copiii din faţa blocului tot ce avea, ba uneori chiar şi cu câinii. Îmi creştea inima văzându-l că oferă întâi prietenilor, apoi mănâncă şi el. Dar a venit Moş Crăciun cu multe cadouri, iar el le-a împărţit pe toate cu vecinii care “nu erau la fel de cuminti”. Nu m-am supărat prea tare, doar eu îi băgasem în cap să fie darnic, nu (trebuia să fie ca şi mama lui)? Până în ziua în care m-am întors de la servici şi am găsit frigiderul gol-golut (cu o zi înainte luasem salariul şi îl umplusem). Chemase toţi copiii în casă şi îi rugase să îşi ia din frigider tot ce le place, iar ei au profitat (nici un părinte nu şi-a trimis copilul să aducă înapoi ceea ce primise).
      În ziua în care a împlinit cinci ani a terminat de citit “Colţ Alb”, de Jack London. Unii m-au lăudat pentru ceea ce reuşim, alţii mi-au spus că este prea devreme şi că îi răpesc copilăria. Ionuţ este acum clasa a 11-a şi în toţi aceşti ani încă nu a reuşit vreun coleg din clasă să aibă rezultate mai bune la învăţătură, deşi el nu mai deschide de mult manualele. Se pare că înţelege din clasă.
      Visam cu ochii deschişi la lumea în care va trăi copilul meu, îmi imaginam că dacă toate mămicile ar avea grijă să îşi crească bine puii nu ar mai exista răutate, minciună, egoism. I-am explicat că nu trebuie să se certe cu ceilalţi copii, că trebuie să-i apere pe cei mici. Asta până în clipa când a intrat pe uşă bătut măr de nişte vecini, care erau cu vreo 3-4 ani mai mari decât el. Am văzut roşu în faţa ochilor şi n-am găsit altceva de spus decât: bate-i de acum încolo până uită cum îi cheamă! Să nu mai vii bătut acasă! Şi de atunci nu a mai luat bătaie!

      Ce mai înseamnă cei şapte ani de acasă dacă în afara casei este jungla? Cum ne educam copilul, cum il pregatim pentru viata?

Problemele unui om cu AVC

      Am spus într-o postare mai veche că mama mea a suferit acum patru ani un AVC (accident vascular cerebral) şi de atunci este imobilizată la pat, dependentă de cei din jurul ei. 
      Nu se poate întoarce singură de pe o parte pe cealaltă, nu se poate ridica din pat, nu mai vede decât cu un ochi, are mereu teama că va cădea din pat, că se va întâmpla ceva şi ea nu va putea ieşi din casă la timp.
      Dureros este că şi-a pierdut voinţa de a lupta, nu îşi doreşte să se ridice de acolo decât dacă asta înseamnă să găsim un medicament-minune.
      Deşi este paralizată doar pe o parte, cam cum se intampla tuturor celor ce sufera accidente vasculare cerebrale (AVC) Read More

Aş renunţa la fumat…

      Aş renunţa la fumat, dar nu-mi place să abandonez. Am început un lucru şi vreau să-l duc până la capăt, că aşa sunt eu, tenace.
      Pe 15 iulie 2012 se împlinesc 27 de ani de când m-am luat de fumat, ani în care am investit pentru acest viciu o avere, ţinând cont că din prima zi am fumat un pachet de ţigări. Uneori chiar mă apuc de făcut calcule, să ştiu câţi bani dau în fiecare lună pe ţigări, dar mă enervez aşa de tare, că imediat îmi aprind ţigarea, să mă calmez. 
      Vă spuneam că sunt impulsivă, ceea ce mă face să cred că fumatul mi-a adus multe beneficii, fără el probabil spărgeam lucrurile prin casă când eram supărată. 
      Ştiţi că Prometeu s-a jertfit pentru ca noi să ne putem aprinde ţigarile? Read More

Cârtiţa – un film impresionant

       Spre ruşinea mea, abia aseară am reuşit să văd şi eu multlăudatul film “Cârtiţa”. Pot spune ca mi s-a parut a fi un film impresionant. Şi nici măcar nu am prins începutul, pentru că mai aveam treabă prin bucătărie (de obicei nu reuşesc să văd sfârşitul, că adorm :)) ).
       Mi-a plăcut mult prestaţia lui Nicholson (nici nu mă aşteptam la altceva, e un actor extraordinar), mi-a plăcut şi ideea filmului, dar am rămas un pic dezamăgită de final. Read More

Amintiri de la strand

      Privesc în urmă, printre amintiri, şi văd o puştoaică veselă, arogantă şi inconştientă, diferită de ceea ce sunt azi. Unde a dispărut copila aia? Oare este ascunsă pe undeva aşteptând momentul potrivit pentru a ieşi la suprafaţă? Astăzi am atâtea griji, atâtea probleme, încât uit că trebuie să râd şi să mă bucur de viaţă, aşa cum făceam altădată. O amintire de la strand, de undeva din indepartata tinerete… Read More

Copilarie de vis

      Tatăl meu, ofiţer MApN, obişnuia să spună că a educat mii de soldaţi şi nu reuşeşte să educe două fete. Exagera, căutând perfecţiunea. Ne-a oferit o copilărie de vis, plină de întâmplări amuzante, plimbări în natură şi lecţii de viaţă. Acelaşi lucru am încercat să-i ofer şi eu copilului meu, acelaşi lucru ar trebui să facă toţi părinţii, pentru că fiecare copil merită să trăiască şi să aibă o copilărie frumoasă, de vis. Read More

Amintiri din adolescenta

      Amintiri din adolescenta… Începusem să vă spun că intrasem într-o relaţie furtunoasă. El ştia ce vrea de la viaţă(nu era prea pretenţios), avea curajul de a înfrunta lumea şi îşi făcuse “un nume” în cartier. Dar eu eram la fel de curajoasă, eram mândră şi impulsivă. Amândoi eram posesivi, dar în acelaşi timp iubeam libertatea proprie. Normal că în asemenea condiţii relaţia noastră nu putea fi decât plină de scântei. Read More

Amintiri despre masini

     Nu am avut niciodată maşină, dar am condus şi chiar am stricat câteva masini, dupa cum veti vedea mai jos, in aceasta amintire ce mie imi este asa draga.
      Pe la vreo 17 ani am intrat într-o relaţie furtunoasă(despre care promiteam să scriu de când mi-am făcut blogul) care a durat 5 ani, timp în care am condus o Dacie 1310 şi un camion, deşi nu aveam(şi nu am) permis.
      Eram atât de tineri, impulsivi şi absolut inconştienţi. Conduceam camionul Read More

Ne cumpărăm mobilă

Ne-am hotărât să schimbăm mobila, pentru că băiatul a crescut, vine cu fete acasă, uneori face şi chefuri, iar ceea ce avem acum aglomerează casa fără să aibă prea mare utilitate. 

      Timp nu avem să colindăm magazinele de mobilă, unde există modele pentru toate gusturile şi pentru toate buzunarele. Mi-am dat seama că am făcut o alegere bună, pentru că nu prea ne potrivim la gusturi şi într-un magazin din oraş am fi stat până la ora închiderii fără să cădem de acord. 
      Vom comanda mobila pentru living, cu un model simplu, dar cochet, care să ne ofere o atmosferă caldă, comoditate şi spaţii cu utilitate mare. Ne-am aruncat o privire şi la saltele, pentru că avem nevoie în dormitorul băiatului, iar preţurile sunt foarte bune. Văzând că acest magazin online oferă modificări ale mobilei în funcţie de cerintele clientului, ne-am hotărât să comandăm şi mobila de bucătărie tot de aici, ba chiar şi o masă şi câteva scaune.
      Ne-a fost mai greu să hotărâm culorile, dar pentru că au o gamă foarte mare într-un final am reuşit. Acum ard de nerăbdare să le vad în casă, să scap de mobila veche, care de mult nu îmi mai dă senzaţia de confort.
      

Tabăra de PTAP

      Pentru cei din generaţia mea PTAP are o semnificaţie aparte, trezeşte amintiri, readuce în faţa ochilor căldura vacanţelor de vară, uniformele albastre semănând a salopete de mecanici şi emoţiile din poligonul de trageri. Celor foarte tineri le voi spune că PTAP însemna Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei.
      O dată pe săptămână se făcea un curs la şcoală despre arme, despre acordarea primului ajutor, despre atac si apărare în caz de război(de obicei cu un cadru MApN). Din timp in timp se mergea la trageri în poligon. Read More