Skip to main content

Mini-jurnal zilnic – 8 februarie 2019

În prima zi liberă de după tura de noapte m-am plimbat prin mall, în căutarea unei geci. Mihai a dat iar ochii peste cap, uimit: două clădiri uriașe situate una lângă alta, ambele pline de magazine, și nevasta mea nu reușește să își găsească o geacă. A mai văzut cineva femeie așa pretențioasă? Până la urmă am ales una de fâș, cărămizie, subțirică. Probabil pentru scoțieni deja a trecut sezonul rece, altfel nu îmi explic de ce toate sunt aproape foiță de ceapă. Soțul meu speră să fie materialul deosebit, să aibă puterea de a păstra căldura. Vom vedea. Am de gând să o plimb prin Edinburgh duminică.

V-am spus vreodată cum holbăm ochii pe timpul iernii, când plecăm dimineața la muncă? E al naibii de frig din cauza umidității excesive din aer. Scoțienilor nu le pasă. Ies la alergat în pantaloni scurți și tricouri, chiar și în zilele când plouă, ninge sau bate vântul ăla turbat. Mă gândesc la românii care își pun bluzițe cu mânecă lungă în diminețile de vară, când sunt “doar” 20 de grade afară. Read More

Mini-jurnal zilnic – 1 și 2 februarie 2019

Vreau să îmi cumpăr o carte. Cu și despre vampiri. O găsesc în format electronic. Mă chinui  să o plătesc și nu pot. Motivul este serios și întemeiat. Cel puțin așa crede google, care îmi dă un mesaj uluitor: nu e ok să am cont paypal făcut în România și totuși să vreau cartea atâta timp cât locuiesc în Scoția. Mă consolez recitind Fantoma de la miezul nopții. (o voi cumpăra oricum, desigur; cel mai probabil sub formă de cadou trimis pe mailul fiului meu)

Cum să folosești în mod cu adevărat eficient cartea cu gramatica limbii engleze? Pornești centrala termică după-amiaza. O lași aprinsă până târziu în noapte. Respirația îngreunată a câinelui îți atrage atenția. Te deranjează chiar, căci îți dai seama că bietul animal moare de cald. Întinzi mâna spre bibliotecă și iei prima carte din raft. Gramatica limbii engleze. O vânturi în sus și în jos, în încercarea de a răcori câinele. Read More

Mini-jurnal zilnic – 1 februarie 2019

Mă speriam de câte ori se întâmpla să dau nas în nas cu mine. Din oglindă mă privea o străină, o ciudată galbenă ca moartea. Ieri am decis să fac o schimbare. Nu sunt mai frumoasă, dar măcar arăt a om viu de când mi-am revopsit părul în acaju.

Am descoperit cea mai bună tartă. În interiorul blatului subțire și crocant are un strat subțire de cremă fină. Peste cremă, tarta este împărțită în două părți egale: una cu frișcă, alta cu felii de portocală și piersică din compot. Un deliciu! Cam scump, însă de neratat (2 lire cutiuța cu două mici tarte).

În noaptea care a trecut s-a văzut aurora în multe zone ale Scoției. Temperaturile au fost foarte scăzute. La Bathgate, orășelul în care locuiesc Read More

Mini-jurnal zilnic – 22 ianuarie 2019

Mai mereu, după cele patru nopți muncite în brutărie, suntem dărâmați și pierdem prima zi liberă dormind sau doar lenevind în pat. Nu și ieri, când am decis să câștigăm putin timp rezolvând două probleme. Am dus la spălătorie lenjeria de pat matlasată care nu încape în mașina noastră de spălat. Aveam de așteptat o jumătate de oră, așa că am plecat spre serviciu, să își ia Mihai din vestiar telefonul pe care îl uitase dimineața, când am ieșit din tură. A coborât din mașină. Am vrut să iau niste saleuri de pe bancheta din spate. M-am rezemat cu mâna de scaunul șoferului și am simțit în palmă telefonul care probabil îi alunecase din buzunar. Cam atât suntem de obosiți. 😀

Mi s-a lungit gâtul uitându-mă serile trecute după luna roz, roșie, portocalie, movulie, culoarea vântului turbat. Degeaba, desigur. Ca o consolare, aseară m-a salutat luna. Uriașă. Monstruos de rotundă, mare, albă. Înarmată cu aparatul foto, am coborât din mașină și am încercat să o pozez, uitând că nu am învățat încă să îl folosesc pe timp de noapte. Ce a ieșit, vedeți în fotografia de mai jos. Read More

Ce poți păți dacă dormi prea puțin?

Creierul uman are nevoie de odihnă. Nu trebuie să fi doctor pentru a cunoaște acest adevăr. Dacă ai prostul obicei de a dormi doar șase ore pe zi, iar când termini tura de noapte să dormi chiar mai puțin, adică vreo trei ore, riști ca la trezire să ți se întâmple lucruri ciudate. Vă rog să luați în serios avertismentul meu de a lăsa organismul să se odihnească. Nu coborâți din pat până când nu vă simțiți pregătiți. Ce poți păți dacă dormi prea puțin? Haideți să aflăm!

Draperiile îmi oferă intimitate, însă în același timp îmi ascund fereastra spre lume. Am învățat să fac slalom pe întuneric printre jucăriile câinelui. Ajung în bucătărie cu ochii pe jumătate închiși. Pun cafeaua la foc, mă întorc în dormitor și deschid calculatorul. Pe facebook, cineva anunță că ninge în UK. Spaima îmi dă puterea de a mă ridica de pe scaun. Trag draperiile, să văd dacă nu cumva zăpada a ajuns și Read More

Mini-jurnal zilnic – 16 ianuarie 2019

Știi momentul acela neplăcut când îți dai seama că îți lipsește un lucru de care ai nevoie? Începi să răscolești prin sertare, te învârți prin casă, încerci să îți aduci aminte unde și când l-ai folosit ultima dată. Te străduiești să îți păstrezi calmul, dar cu fiecare nouă clipă ești mai nervos, mai agitat. Era pe aici, pe undeva. Trebuie să fie. Știu sigur că l-am văzut. Unde naiba l-am pus? Nu pot să-mi aduc aminte și pace. Parcă l-a înghițit pământul. Ei bine, cam așa mă simt eu de la o vreme când intru pe facebook. Îmi apar tot felul de postări tembele care nu au nici o legătură cu preocupările mele. Plus o mulțime de reclame. Unde s-au ascuns toți cei care mă interesau și de care aveam nevoie?

Ieri mi-am comandat cărți (Împăratul-zeu al Dunei, Regatul sufletelor pierdute, Împăratul Ghețurilor, Ascensiunea stelară, Războiul la lumina zilei (a treia parte din seria Demon). Am avut toată seria Dune, am citit-o și recitit-o până am învățat-o pe de rost, apoi am vândut-o (când am trecut printr-o perioadă foarte grea). Mi-e dor de Leto, așa că am comandat numai cartea cu/despre el, cea care mi-a plăcut cel mai mult Read More

Mini-jurnal zilnic – 10 și 11 ianuarie 2019

Mergea cu mâna stângă ridicată. În prima clipă am crezut că face semne obscene cuiva. În a doua mi s-a părut că e rănit la deget. În a treia deja uitasem, preocupată de pâinile care veneau cu repeziciune pe bandă. După un sfert de oră, când s-a terminat programul de lucru, am ieșit din secție, cu țigara deja pregătită. M-am suit în mașină, am aprins-o și am tras cu sete din ea. Am mâncat niște saleuri. Mihai întârzia. Poate mă așteaptă la locul de fumat. Sau poate e la vestiar, schimbându-se. Dar dacă a pățit ceva? Era deja 7,10. Tocmai când mă gândeam să ies din mașină, să-l caut, a apărut. Avea un deget bandajat. O piesă grea de la un utilaj din fabrică îi strivise unghia, iar sângele împroșcase zona. Nu cred că va putea munci câteva zile.

Am așteptat cu nerăbdare pauza de masă. Dormisem puțin. Știam că o cafea m-ar fi pus pe picioare. Am urcat la cantină. Să comand o cafea și să ajung cu ea până la mașină a durat mai puțin decât îmi trebuie acum să povestesc. Locul destinat paharelor era ocupat, așa că Read More

Mini-jurnal zilnic – 8 ianuarie 2019

Jurnalul meu zilnic e cam șchiop, merge din doi în doi sau chiar mai rău câteodată, pe motiv de serviciu sau de oboseală acumulată în timpul serviciului. Pe 8 ianuarie, de exemplu, deși eram liberi și se anunța o zi senină, am preferat să stăm în casă, lenevind cu ochii în calculatoare, telefoane sau la seriale. Mihai s-a trezit aproape de prânz, când eu eram deja obosită de stat pe facebook. Am ațipit o oră, timp în care el a mai colindat pe youtube. Prin pat ne înghesuiau biscuiți, sucuri, cornulețe, pahare cu fructe din compot, pachete de țigări. Și Bruno, desigur, căci acolo unde suntem noi, trebuie să fie și el.

E atât de amuzant uneori… Poate sta ore în șir lângă pat, lungit pe pătura lui sau în fotoliu, la un metru de noi. Este destul să simtă că ne schimbăm respirația, că ne trezim din somn sau să îl vadă pe Mihai venind spre mine, cu gândul să mă ia în brațe. În clipa următoare este călare pe noi, mârâind și încercând să se strecoare la mijloc. Nimeni în afară de el nu are voie să o pupe pe mami, Read More

Mini-jurnal zilnic – 7 ianuarie 2019

Pe la ferestre șuieră vântul de-a dreptul turbat al Scoției, alungându-mi fricile și stârnindu-mi curiozități pe care le credeam pierdute pe vecie. Rătăcesc pe străduțe. Ochii îmi alunecă pe zidurile cenușii, se strecoară printre perdelele în spatele cărora lumina dezvăluie adevăruri de tot felul, se opresc bulbucați când observă că scena dintr-o sufragerie oarecare seamănă cu ceea ce cunoscusem cândva. O masă rotundă așezată în mijloc. Florile din vază. Abur ridicându-se din ceștile de cafea. Oameni învăluiți în fum de țigară. Discuții. Chipuri ce-mi sunt cunoscute parcă. Îi credeam morți pe toți. Sau poate doar călătorind spre alte zări. Iată-i aici, ascunși la căldura unui șemineu în care trosnesc bușteni. Prietenii terminate brusc, fără întrebări sau explicații. Prietenii?

Mănânc ultimul colț din checul rămas de la revelion. Beau lapte cald și ascult Silly Wizard – “Wha’ll be King but Cherlie?”. Au trecut trei săptămâni de când m-am tuns. Dacă vezi că am momente de nebunie, de ce nu mă împiedici să fac tâmpenii? Read More

Mini-jurnal zilnic – 5 ianuarie 2019

S-au dus deja trei din cele patru nopți ale acestui shift și nici nu le-am simțit, probabil pentru că am avut norocul de a lucra într-o echipă cu oameni faini și, chiar dacă nu am fost în cea mai bună formă (mă chinui cu ceva probleme la mâna dreaptă), m-am străduit să le fiu alături. M-aș duce cu inima deschisă la serviciu dacă toate zilele ar fi așa. Cu câteva luni în urmă, la un meeting, managerul ne-a spus că ar trebui să ne tratăm colegii de parcă ar fi parte din familiile noastre, căci petrecem mai mult timp cu ei decât cu persoanele care ne așteaptă acasă. Iată că am găsit o echipă unde chiar se întâmplă asta.

După ce m-am îndopat cu nurofen, paracetamol, sirop de tuse și am inhalat mentol dintr-un creion nazal până m-au usturat creierii, am trecut la metodele băbești de a combate răceala: miere și lămâi în cantități industriale. Deja se observă o ameliorare. Ar trebui să povestesc Read More