Skip to main content

Ce fac femeile când bărbații lor sunt la muncă

Se învârtea camera cu mine când mă gândeam la toate câte plănuisem să fac în prima zi de concediu, în timpul cât Mihai ar fi fost la serviciu. Voiam să le arăt celor care mă urmăresc pe youtube oul de dinozaur de care am făcut rost. Aveam de gând să îl plimb pe Bruno pe jos până la muncă, să îl vadă și colegii noștri. Știam că trebuie să scriu pe blog, chiar dacă nu aveam nici un subiect concret în minte. Speram să îl pot surprinde pe Mihai – făcând curățenie lună în toată casa. Gogoși, neapărat să fac un castron mare de gogoși. Plus să termin de văzut toate episoadele din Spartacus pe care le-am ratat adormind în timp ce rulau, ca să îmi ajung soțul din urmă și să putem continua vizionarea împreună.

Ce am făcut, de fapt, când bărbatul meu a fost la muncă? L-am scos dimineață pe Bruno în curte să facă pipi – asta fiindcă mi-a fost lene să mă îmbrac, să pot ieși pe stradă. Am schimbat fânul din cușca hamsterului. Am mâncat negrese tolănită în pat. Am încercat să ascult o poveste pe youtube, însă m-a furat somnul. M-a trezit Mihai la prânz, când a venit acasă să mănânce. După ce a plecat, m-am strecurat iar în pătură. Read More

Plănuim vacanța de anul acesta – Malaga 2019

Plecăm la Malaga! Decizia a venit pe neașteptate, luându-ne chiar și pe noi prin surprindere. Oscilam între Grecia, Spania, Egipt și Tunisia. Eram ca oamenii înfometați care se uită la platoul plin de mâncare și nu se pot decide ce să aleagă prima dată. Sunt atâtea locuri de văzut, sunt atâtea de făcut pe lume. Nu știam mare lucru despre această zonă, dar îmi aminteam bine gustul dulce al vinului de Malaga. Abia când am văzut imagini din Ronda și am găsit bilete de avion foarte ieftine spre Spania am hotărât că vom merge acolo. Imediat ce am cumpărat biletele am început să ne uităm după obiective turistice. Și nu ne putem opri. Lista se mărește cu fiecare nouă căutare. Nu suntem siguri că ne vor ajunge cele 12 zile de vacanță pentru a vedea și a face tot ceea ce am plănuit.

La Concepción Historical-Botanical Gardens – grădina botanică uriașă care mi-a atras atenția când și-a etalat în fața ochilor mei uimiți heleșteul și aleea plină de glicină înflorită (glicina este un arbust care face flori asemănătoare salcâmului, dar de culoare mov). Read More

Mini-jurnal zilnic – 26 februarie 2019

Nu am spus și nu voi spune vreodată că Scoția e țara perfectă, însă mă izbesc mereu diferențele dintre ea și România, unde zilnic aveam parte de înjurături din cauză că îndrăzneam să îmi plimb câinele maidanez prin oraș. Aici, când Bruno a ridicat piciorul să facă pipi pe gard, iar noi l-am certat, scoțianul care ieșise în curte la o țigară ne-a spus, râzând. “lăsați-l în pace. știe toată lumea că asta e marea lor plăcere.”. Unul dintre motivele pentru care nu m-aș mai întoarce în România – răutatea oamenilor, dorința lor de a se certa cu sau fără motiv, convingerea lor că își pot face dreptate urlând sau ridicând pumnul.

Ziua de 26 februarie a trecut fără ca noi să înțelegem prea multe din ea. Întorși de la dentist, eu și Mihai am lenevit/moțăit/zăcut în pat fără pic de vlagă. S-a ales praful de planul meu de a merge la marginea orașului pentru a poza brândușele care au răsărit și pe care le-am zărit din goana mașinii când ne întorceam cu Bruno de la pădure. Abia seara târziu, aproape de miezul nopții, am coborât din pat pentru a face o tavă de negrese. Tot atunci a pus Mihai la fiert niște polonezi. Foarte drăguț, m-a întrebat: Read More

Bărbatul meu la cratiță

Bărbatul meu nu prea stă la cratiță. Preferă tigaia, căci în ea poate găti leguma sa preferată, carnea. S-a oferit totuși să mă ajute când a văzut că pusesem fasolea pe foc, dar zăceam în pat cu o durere nesuferită de măsea, cu un ochi pe jumătate închis și cu falca umflată. Din păcate, ne-am dat seama târziu că în Scoția nu aveam ustensile pentru a prepara o fasole bătută. Ce a urmat, explică el în videoclipul de mai jos. Ce a evitat să spună, trădez eu acum: ore întregi în care a înjurat ca la ușa cortului.

“Bună. Sunt cutărică, am 28 de ani, lucrez ca însoțitor de zbor, vorbesc patru limbi străine și visul meu este să devin bucătar”. Cum bip bip bip bip să vrei asta, bip bip bip? bombănea Mihai în timp ce tăia ceapa. Între două drumuri la magazin mai băga iar o serie de bip-uri, să le fie clar tuturor că i-a ieșit din cap nebunia cu “am senzația că mi-ar plăcea să lucrez într-o bucătărie”. De cât timp are nevoie un bărbat Read More

Mini-jurnal zilnic – 14 februarie 2019

14 februarie. Ziua îndrăgostiților. Lucrăm la un produs nou. Sarcina mea părea inițial foarte simplă și câțiva chiar mă invidiau pentru că aveam de pictat/desenat/trasat dungulițe de cremă albă peste niște chifle. M-aș fi invidiat și eu dacă aș fi văzut sărind chiflele din tăvi direct pe masa de lucru. Dar nu. Ca să le trasez dungile trebuie întâi să ia cineva tava de pe rastel, să o așeze pe masă, să aștepte până termin de întins crema (avem un soi de pistol cu presiune), apoi să o pună la loc. Eu și colega mea ne rotim la fiecare nou rastel. Durează trei minute “pictatul”. O tavă plină are peste 2 kilograme. Plimbată până la masă și înapoi, înseamnă că ridicăm peste 4 kilograme. Un rastel are 16 tăvi, iar noi am făcut peste 100 de rastele ieri.

Vă las pe voi să calculați câtă greutate am ridicat de ziua îndrăgostiților. Cadoul soțului meu? S-a oprit trei minute la masa de lucru și a plimbat în locul meu tăvile, oferindu-mi un mic răgaz în care să îmi trag sufletul. Seară, ajunsă acasă, nu m-am simțit în stare să scot câinele la plimbare. Am adormit ca un pui nou-născut. M-am trezit în miez de noapte cu degetele umflate și o febră musculară de zile mari. Read More

Mini-jurnal zilnic – 8 februarie 2019

În prima zi liberă de după tura de noapte m-am plimbat prin mall, în căutarea unei geci. Mihai a dat iar ochii peste cap, uimit: două clădiri uriașe situate una lângă alta, ambele pline de magazine, și nevasta mea nu reușește să își găsească o geacă. A mai văzut cineva femeie așa pretențioasă? Până la urmă am ales una de fâș, cărămizie, subțirică. Probabil pentru scoțieni deja a trecut sezonul rece, altfel nu îmi explic de ce toate sunt aproape foiță de ceapă. Soțul meu speră să fie materialul deosebit, să aibă puterea de a păstra căldura. Vom vedea. Am de gând să o plimb prin Edinburgh duminică.

V-am spus vreodată cum holbăm ochii pe timpul iernii, când plecăm dimineața la muncă? E al naibii de frig din cauza umidității excesive din aer. Scoțienilor nu le pasă. Ies la alergat în pantaloni scurți și tricouri, chiar și în zilele când plouă, ninge sau bate vântul ăla turbat. Mă gândesc la românii care își pun bluzițe cu mânecă lungă în diminețile de vară, când sunt “doar” 20 de grade afară. Read More

Mini-jurnal zilnic – 1 și 2 februarie 2019

Vreau să îmi cumpăr o carte. Cu și despre vampiri. O găsesc în format electronic. Mă chinui  să o plătesc și nu pot. Motivul este serios și întemeiat. Cel puțin așa crede google, care îmi dă un mesaj uluitor: nu e ok să am cont paypal făcut în România și totuși să vreau cartea atâta timp cât locuiesc în Scoția. Mă consolez recitind Fantoma de la miezul nopții. (o voi cumpăra oricum, desigur; cel mai probabil sub formă de cadou trimis pe mailul fiului meu)

Cum să folosești în mod cu adevărat eficient cartea cu gramatica limbii engleze? Pornești centrala termică după-amiaza. O lași aprinsă până târziu în noapte. Respirația îngreunată a câinelui îți atrage atenția. Te deranjează chiar, căci îți dai seama că bietul animal moare de cald. Întinzi mâna spre bibliotecă și iei prima carte din raft. Gramatica limbii engleze. O vânturi în sus și în jos, în încercarea de a răcori câinele. Read More

Mini-jurnal zilnic – 1 februarie 2019

Mă speriam de câte ori se întâmpla să dau nas în nas cu mine. Din oglindă mă privea o străină, o ciudată galbenă ca moartea. Ieri am decis să fac o schimbare. Nu sunt mai frumoasă, dar măcar arăt a om viu de când mi-am revopsit părul în acaju.

Am descoperit cea mai bună tartă. În interiorul blatului subțire și crocant are un strat subțire de cremă fină. Peste cremă, tarta este împărțită în două părți egale: una cu frișcă, alta cu felii de portocală și piersică din compot. Un deliciu! Cam scump, însă de neratat (2 lire cutiuța cu două mici tarte).

În noaptea care a trecut s-a văzut aurora în multe zone ale Scoției. Temperaturile au fost foarte scăzute. La Bathgate, orășelul în care locuiesc Read More

Mini-jurnal zilnic – 22 ianuarie 2019

Mai mereu, după cele patru nopți muncite în brutărie, suntem dărâmați și pierdem prima zi liberă dormind sau doar lenevind în pat. Nu și ieri, când am decis să câștigăm putin timp rezolvând două probleme. Am dus la spălătorie lenjeria de pat matlasată care nu încape în mașina noastră de spălat. Aveam de așteptat o jumătate de oră, așa că am plecat spre serviciu, să își ia Mihai din vestiar telefonul pe care îl uitase dimineața, când am ieșit din tură. A coborât din mașină. Am vrut să iau niste saleuri de pe bancheta din spate. M-am rezemat cu mâna de scaunul șoferului și am simțit în palmă telefonul care probabil îi alunecase din buzunar. Cam atât suntem de obosiți. 😀

Mi s-a lungit gâtul uitându-mă serile trecute după luna roz, roșie, portocalie, movulie, culoarea vântului turbat. Degeaba, desigur. Ca o consolare, aseară m-a salutat luna. Uriașă. Monstruos de rotundă, mare, albă. Înarmată cu aparatul foto, am coborât din mașină și am încercat să o pozez, uitând că nu am învățat încă să îl folosesc pe timp de noapte. Ce a ieșit, vedeți în fotografia de mai jos. Read More

Ce poți păți dacă dormi prea puțin?

Creierul uman are nevoie de odihnă. Nu trebuie să fi doctor pentru a cunoaște acest adevăr. Dacă ai prostul obicei de a dormi doar șase ore pe zi, iar când termini tura de noapte să dormi chiar mai puțin, adică vreo trei ore, riști ca la trezire să ți se întâmple lucruri ciudate. Vă rog să luați în serios avertismentul meu de a lăsa organismul să se odihnească. Nu coborâți din pat până când nu vă simțiți pregătiți. Ce poți păți dacă dormi prea puțin? Haideți să aflăm!

Draperiile îmi oferă intimitate, însă în același timp îmi ascund fereastra spre lume. Am învățat să fac slalom pe întuneric printre jucăriile câinelui. Ajung în bucătărie cu ochii pe jumătate închiși. Pun cafeaua la foc, mă întorc în dormitor și deschid calculatorul. Pe facebook, cineva anunță că ninge în UK. Spaima îmi dă puterea de a mă ridica de pe scaun. Trag draperiile, să văd dacă nu cumva zăpada a ajuns și Read More