Skip to main content

Mini-jurnal zilnic – 8 martie 2019

Femei din întreaga lume sărbătoreau ieri minunatul 8 martie. Desfăceau cadouri, dansau, ciocneau pahare prin restaurante, lăcrimau fericite la vederea urărilor de bine primite. Ce făcea Vienela în acest timp? Discuta cu tot felul de nebuni despre burduf de frână, încuietoare portieră dreapta față, inspecția tehnică anuală. Încercăm să vindem vechea mașină și, cum Mihai lucrează în tură de noapte săptămâna aceasta, iar eu mai am două zile de concediu, mă văd nevoită să mă ocup de chestii care aproape că mă depășesc.

Tot ieri am decis să fac o schimbare majoră, la sugestia unui dresor. Bruno a avut întotdeauna castronul plin cu boabe. Putea mânca oricât și oricând voia. Probabil din acest motiv nu l-am văzut vreodată înfulecând cu poftă, hulpav, așa cum fac alți câini. Dresorul, cu doar câteva cuvinte, mi-a trezit dorința de a mai face o încercare. “Piatra de temelie a dresajului o reprezintă atenția. Implementați o comandă verbală ( eu folosesc IA). Atâta timp cât câinele are atenția asupra voastră, restul factorilor de distragere încep să scadă ca interes pentru câine. Read More

Ascund pe blog texte și ofer parole celor care…

Scriu. Dăruiesc gânduri, idei, sentimente, cuvinte. Rareori primesc înapoi ceva. Mă tot risipesc. Am senzația că sunt un nimeni care merge spre nicăieri. Nu-mi place. Seamănă cu o dezvirginare nedorită. Ascund pe blog texte. Parolele care deschid aceste frânturi de gânduri le primesc doar cei care fac dovada că au trimis 1 euro pentru textul dorit (în paypal, la adresa sas.vienela@yahoo.com).

Scriu. Prin scris mă descătușez. Întotdeauna a fost așa, chiar și în vremea când îmi ascundeam gândurile în mici jurnale cu iz adolescentin. Indiferent ce scriu, din clipa când literele încep să se alinieze cuminți în fața ochilor mei, sufletul devine mai ușor, problemele parcă dispar, chipul mi se luminează. Mă împac cu mine și cu lumea. Devin mai bună. Atât de bună încât le zâmbesc tuturor pe stradă, la magazin mă aplec și ridic produsele căzute, după care le pun pe rafturi, la locul lor, îmi ajut până și colegii de muncă nesuferiți, deși asta nu intră în descrierea Read More

Ce fac femeile când bărbații lor sunt la muncă

Se învârtea camera cu mine când mă gândeam la toate câte plănuisem să fac în prima zi de concediu, în timpul cât Mihai ar fi fost la serviciu. Voiam să le arăt celor care mă urmăresc pe youtube oul de dinozaur de care am făcut rost. Aveam de gând să îl plimb pe Bruno pe jos până la muncă, să îl vadă și colegii noștri. Știam că trebuie să scriu pe blog, chiar dacă nu aveam nici un subiect concret în minte. Speram să îl pot surprinde pe Mihai – făcând curățenie lună în toată casa. Gogoși, neapărat să fac un castron mare de gogoși. Plus să termin de văzut toate episoadele din Spartacus pe care le-am ratat adormind în timp ce rulau, ca să îmi ajung soțul din urmă și să putem continua vizionarea împreună.

Ce am făcut, de fapt, când bărbatul meu a fost la muncă? L-am scos dimineață pe Bruno în curte să facă pipi – asta fiindcă mi-a fost lene să mă îmbrac, să pot ieși pe stradă. Am schimbat fânul din cușca hamsterului. Am mâncat negrese tolănită în pat. Am încercat să ascult o poveste pe youtube, însă m-a furat somnul. M-a trezit Mihai la prânz, când a venit acasă să mănânce. După ce a plecat, m-am strecurat iar în pătură. Read More

Plănuim vacanța de anul acesta – Malaga 2019

Plecăm la Malaga! Decizia a venit pe neașteptate, luându-ne chiar și pe noi prin surprindere. Oscilam între Grecia, Spania, Egipt și Tunisia. Eram ca oamenii înfometați care se uită la platoul plin de mâncare și nu se pot decide ce să aleagă prima dată. Sunt atâtea locuri de văzut, sunt atâtea de făcut pe lume. Nu știam mare lucru despre această zonă, dar îmi aminteam bine gustul dulce al vinului de Malaga. Abia când am văzut imagini din Ronda și am găsit bilete de avion foarte ieftine spre Spania am hotărât că vom merge acolo. Imediat ce am cumpărat biletele am început să ne uităm după obiective turistice. Și nu ne putem opri. Lista se mărește cu fiecare nouă căutare. Nu suntem siguri că ne vor ajunge cele 12 zile de vacanță pentru a vedea și a face tot ceea ce am plănuit.

La Concepción Historical-Botanical Gardens – grădina botanică uriașă care mi-a atras atenția când și-a etalat în fața ochilor mei uimiți heleșteul și aleea plină de glicină înflorită (glicina este un arbust care face flori asemănătoare salcâmului, dar de culoare mov). Read More

Mini-jurnal zilnic – 26 februarie 2019

Nu am spus și nu voi spune vreodată că Scoția e țara perfectă, însă mă izbesc mereu diferențele dintre ea și România, unde zilnic aveam parte de înjurături din cauză că îndrăzneam să îmi plimb câinele maidanez prin oraș. Aici, când Bruno a ridicat piciorul să facă pipi pe gard, iar noi l-am certat, scoțianul care ieșise în curte la o țigară ne-a spus, râzând. “lăsați-l în pace. știe toată lumea că asta e marea lor plăcere.”. Unul dintre motivele pentru care nu m-aș mai întoarce în România – răutatea oamenilor, dorința lor de a se certa cu sau fără motiv, convingerea lor că își pot face dreptate urlând sau ridicând pumnul.

Ziua de 26 februarie a trecut fără ca noi să înțelegem prea multe din ea. Întorși de la dentist, eu și Mihai am lenevit/moțăit/zăcut în pat fără pic de vlagă. S-a ales praful de planul meu de a merge la marginea orașului pentru a poza brândușele care au răsărit și pe care le-am zărit din goana mașinii când ne întorceam cu Bruno de la pădure. Abia seara târziu, aproape de miezul nopții, am coborât din pat pentru a face o tavă de negrese. Tot atunci a pus Mihai la fiert niște polonezi. Foarte drăguț, m-a întrebat: Read More

Bărbatul meu la cratiță

Bărbatul meu nu prea stă la cratiță. Preferă tigaia, căci în ea poate găti leguma sa preferată, carnea. S-a oferit totuși să mă ajute când a văzut că pusesem fasolea pe foc, dar zăceam în pat cu o durere nesuferită de măsea, cu un ochi pe jumătate închis și cu falca umflată. Din păcate, ne-am dat seama târziu că în Scoția nu aveam ustensile pentru a prepara o fasole bătută. Ce a urmat, explică el în videoclipul de mai jos. Ce a evitat să spună, trădez eu acum: ore întregi în care a înjurat ca la ușa cortului.

“Bună. Sunt cutărică, am 28 de ani, lucrez ca însoțitor de zbor, vorbesc patru limbi străine și visul meu este să devin bucătar”. Cum bip bip bip bip să vrei asta, bip bip bip? bombănea Mihai în timp ce tăia ceapa. Între două drumuri la magazin mai băga iar o serie de bip-uri, să le fie clar tuturor că i-a ieșit din cap nebunia cu “am senzația că mi-ar plăcea să lucrez într-o bucătărie”. De cât timp are nevoie un bărbat Read More

Mini-jurnal zilnic – 14 februarie 2019

14 februarie. Ziua îndrăgostiților. Lucrăm la un produs nou. Sarcina mea părea inițial foarte simplă și câțiva chiar mă invidiau pentru că aveam de pictat/desenat/trasat dungulițe de cremă albă peste niște chifle. M-aș fi invidiat și eu dacă aș fi văzut sărind chiflele din tăvi direct pe masa de lucru. Dar nu. Ca să le trasez dungile trebuie întâi să ia cineva tava de pe rastel, să o așeze pe masă, să aștepte până termin de întins crema (avem un soi de pistol cu presiune), apoi să o pună la loc. Eu și colega mea ne rotim la fiecare nou rastel. Durează trei minute “pictatul”. O tavă plină are peste 2 kilograme. Plimbată până la masă și înapoi, înseamnă că ridicăm peste 4 kilograme. Un rastel are 16 tăvi, iar noi am făcut peste 100 de rastele ieri.

Vă las pe voi să calculați câtă greutate am ridicat de ziua îndrăgostiților. Cadoul soțului meu? S-a oprit trei minute la masa de lucru și a plimbat în locul meu tăvile, oferindu-mi un mic răgaz în care să îmi trag sufletul. Seară, ajunsă acasă, nu m-am simțit în stare să scot câinele la plimbare. Am adormit ca un pui nou-născut. M-am trezit în miez de noapte cu degetele umflate și o febră musculară de zile mari. Read More

Mini-jurnal zilnic – 8 februarie 2019

În prima zi liberă de după tura de noapte m-am plimbat prin mall, în căutarea unei geci. Mihai a dat iar ochii peste cap, uimit: două clădiri uriașe situate una lângă alta, ambele pline de magazine, și nevasta mea nu reușește să își găsească o geacă. A mai văzut cineva femeie așa pretențioasă? Până la urmă am ales una de fâș, cărămizie, subțirică. Probabil pentru scoțieni deja a trecut sezonul rece, altfel nu îmi explic de ce toate sunt aproape foiță de ceapă. Soțul meu speră să fie materialul deosebit, să aibă puterea de a păstra căldura. Vom vedea. Am de gând să o plimb prin Edinburgh duminică.

V-am spus vreodată cum holbăm ochii pe timpul iernii, când plecăm dimineața la muncă? E al naibii de frig din cauza umidității excesive din aer. Scoțienilor nu le pasă. Ies la alergat în pantaloni scurți și tricouri, chiar și în zilele când plouă, ninge sau bate vântul ăla turbat. Mă gândesc la românii care își pun bluzițe cu mânecă lungă în diminețile de vară, când sunt “doar” 20 de grade afară. Read More

Mini-jurnal zilnic – 1 și 2 februarie 2019

Vreau să îmi cumpăr o carte. Cu și despre vampiri. O găsesc în format electronic. Mă chinui  să o plătesc și nu pot. Motivul este serios și întemeiat. Cel puțin așa crede google, care îmi dă un mesaj uluitor: nu e ok să am cont paypal făcut în România și totuși să vreau cartea atâta timp cât locuiesc în Scoția. Mă consolez recitind Fantoma de la miezul nopții. (o voi cumpăra oricum, desigur; cel mai probabil sub formă de cadou trimis pe mailul fiului meu)

Cum să folosești în mod cu adevărat eficient cartea cu gramatica limbii engleze? Pornești centrala termică după-amiaza. O lași aprinsă până târziu în noapte. Respirația îngreunată a câinelui îți atrage atenția. Te deranjează chiar, căci îți dai seama că bietul animal moare de cald. Întinzi mâna spre bibliotecă și iei prima carte din raft. Gramatica limbii engleze. O vânturi în sus și în jos, în încercarea de a răcori câinele. Read More