Skip to main content

Cu buza umflată

Am numărat zile, ore, minute, secunde. Într-un final a venit. El, concediul. M-am grăbit spre casă, cu multe planuri în minte. Întâi câteva ore de somn, căci turele de noapte sunt epuizante, apoi ultimele pregătiri înainte de plecarea în Spania. Bruno, agitat ca de obicei, mi-a sărit în piept când am intrat în casă. Mi-am ferit capul, ca nu cumva să avem vreo ciocnire involuntară, cum s-a întâmplat în câteva memorabile rânduri. Când am considerat că i s-a mai potolit entuziasmul, m-am aplecat spre el să îl mângâi, să îi dau un pupic de “mi-a fost tare dor de tine” și să îl întreb ce a făcut în lipsa mea.

Nu a apucat să îmi răspundă. Oricum, știam că s-a învârtit puțin prin casă pentru a se asigura că e totul în regulă, apoi s-a băgat la somn. Întâi în patul care păstra mirosul meu, apoi pe fotoliu, unde nu este atât de cald. Probabil Read More

Tocmai acum, când mai era puțin și plecam în vacanță?

Durerea intensă apărută pe neașteptate îmi taie respirația pentru o secundă. Sting focul, fără să îmi dau seama că am uitat să pun leuștean în ciorbă. Am senzația că mă strânge cineva de coaste. Cu greu reușesc să ajung la pat. Mă întind, în timp ce Mihai îmi pune milioane de întrebări, încercând să înțeleagă ce mi se întâmplă. Nu, nu m-am lovit. Ridic bluza, să se uite, de parcă ar avea pregătire de specialitate. Observă o umflătură. Mă uit și eu, printre gene. Da, pe partea dreaptă, deasupra coastelor, sunt umflată. Mihai se schimbă la față și îmi spune că încep să mă învinețesc.

Inima aproape că mi se oprește de teamă. Prin minte îmi trec imagini cu fratele lui M. L-am văzut la spital, în ultima lui zi de viață. Avea tot abdomenul umflat și vânăt. Hemoragie internă provocată de o lovitură dată de porcul pe care voia să îl taie. Ce altceva ar putea fi la mine? Poate am totuși șanse să scap, dacă ajung la timp la medic. Omul ăla a stat o săptămână în casă, cu dureri infernale, Read More

În vizită la “Bomboness”

Ieri am fost la Bo’ness, orășel pe care eu îl voi numi toată viața “Bomboness”. Din vitrina unui magazin mi-au făcut cu ochiul dropsuri de toate formele și culorile. Vânzătorea și clienta care s-a nimerit pe acolo au căscat ochii mari când am început să comandăm: și d-astea, și d-alea, și din celelalte… Nu mă puteam opri. Multe îmi aminteau de bomboanele copilăriei. Mihai, ca de obicei, mă încuraja să fac tot ce îmi trecea prin cap.

La un moment dat am întins mâna spre niște bomboane care arătau într-un mare fel. Vânzătoarea m-a întrebat dacă am mai mâncat așa ceva până acum. Nu. Pe cutie scria “sour” sau ceva de genu’. I-am spus că nu știu ce înseamnă respectivul cuvânt și m-a sfătuit să gust, căci nu știa cum să îmi explice. Abia m-am abținut să nu scuip din cauza gustului, a surprizei, a profanării. Erau tăvălite prin sare de lămâie. Read More

Mini-jurnal zilnic – 21 martie 2019

În ciuda faptului că mi-a fost promis pentru 8 martie, telefonul Samsung Galaxy S10+ a ajuns în magazin abia pe data de 20. La prima oră a dimineții de 21 eram acolo, cu ochii strălucind de nerăbdare. E o bijuterie fină, un computer mobil care se mișcă pe internet la fel de bine cum se mișcă și calculatorul meu de acasă. Voi povesti mai multe despre el într-un articol separat. Primele chestii pe care le-am făcut cu telefonul după ce l-am scos din cutie: am postat pe instagram prima mea poză (cu Bruno, desigur) și mi-am comandat o carte audio în limba engleză – Rise of the Dragons (Kings and Sorcerers–Book 1), Morgan Rice. 

Avem un mic ritual pentru momentele când mergem la mall-ul The Center din Livingston. Ne oprim la Burger King să mâncăm. Ieri am ajuns prea devreme și nu am putut comanda burgerii noștri preferați, căci încă se mai servea micul dejun. Ne-am plimbat prin mall, așteptând să își termine scoțienii cafeaua și prăjiturile, ouăle și baconul. Treaba asta ne-a costat peste 100 de lire. Read More

Mini-jurnal zilnic – 8 martie 2019

Femei din întreaga lume sărbătoreau ieri minunatul 8 martie. Desfăceau cadouri, dansau, ciocneau pahare prin restaurante, lăcrimau fericite la vederea urărilor de bine primite. Ce făcea Vienela în acest timp? Discuta cu tot felul de nebuni despre burduf de frână, încuietoare portieră dreapta față, inspecția tehnică anuală. Încercăm să vindem vechea mașină și, cum Mihai lucrează în tură de noapte săptămâna aceasta, iar eu mai am două zile de concediu, mă văd nevoită să mă ocup de chestii care aproape că mă depășesc.

Tot ieri am decis să fac o schimbare majoră, la sugestia unui dresor. Bruno a avut întotdeauna castronul plin cu boabe. Putea mânca oricât și oricând voia. Probabil din acest motiv nu l-am văzut vreodată înfulecând cu poftă, hulpav, așa cum fac alți câini. Dresorul, cu doar câteva cuvinte, mi-a trezit dorința de a mai face o încercare. “Piatra de temelie a dresajului o reprezintă atenția. Implementați o comandă verbală ( eu folosesc IA). Atâta timp cât câinele are atenția asupra voastră, restul factorilor de distragere încep să scadă ca interes pentru câine. Read More

Ascund pe blog texte și ofer parole celor care…

Scriu. Dăruiesc gânduri, idei, sentimente, cuvinte. Rareori primesc înapoi ceva. Mă tot risipesc. Am senzația că sunt un nimeni care merge spre nicăieri. Nu-mi place. Seamănă cu o dezvirginare nedorită. Ascund pe blog texte. Parolele care deschid aceste frânturi de gânduri le primesc doar cei care fac dovada că au trimis 1 euro pentru textul dorit (în paypal, la adresa sas.vienela@yahoo.com).

Scriu. Prin scris mă descătușez. Întotdeauna a fost așa, chiar și în vremea când îmi ascundeam gândurile în mici jurnale cu iz adolescentin. Indiferent ce scriu, din clipa când literele încep să se alinieze cuminți în fața ochilor mei, sufletul devine mai ușor, problemele parcă dispar, chipul mi se luminează. Mă împac cu mine și cu lumea. Devin mai bună. Atât de bună încât le zâmbesc tuturor pe stradă, la magazin mă aplec și ridic produsele căzute, după care le pun pe rafturi, la locul lor, îmi ajut până și colegii de muncă nesuferiți, deși asta nu intră în descrierea Read More

Ce fac femeile când bărbații lor sunt la muncă

Se învârtea camera cu mine când mă gândeam la toate câte plănuisem să fac în prima zi de concediu, în timpul cât Mihai ar fi fost la serviciu. Voiam să le arăt celor care mă urmăresc pe youtube oul de dinozaur de care am făcut rost. Aveam de gând să îl plimb pe Bruno pe jos până la muncă, să îl vadă și colegii noștri. Știam că trebuie să scriu pe blog, chiar dacă nu aveam nici un subiect concret în minte. Speram să îl pot surprinde pe Mihai – făcând curățenie lună în toată casa. Gogoși, neapărat să fac un castron mare de gogoși. Plus să termin de văzut toate episoadele din Spartacus pe care le-am ratat adormind în timp ce rulau, ca să îmi ajung soțul din urmă și să putem continua vizionarea împreună.

Ce am făcut, de fapt, când bărbatul meu a fost la muncă? L-am scos dimineață pe Bruno în curte să facă pipi – asta fiindcă mi-a fost lene să mă îmbrac, să pot ieși pe stradă. Am schimbat fânul din cușca hamsterului. Am mâncat negrese tolănită în pat. Am încercat să ascult o poveste pe youtube, însă m-a furat somnul. M-a trezit Mihai la prânz, când a venit acasă să mănânce. După ce a plecat, m-am strecurat iar în pătură. Read More

Plănuim vacanța de anul acesta – Malaga 2019

Plecăm la Malaga! Decizia a venit pe neașteptate, luându-ne chiar și pe noi prin surprindere. Oscilam între Grecia, Spania, Egipt și Tunisia. Eram ca oamenii înfometați care se uită la platoul plin de mâncare și nu se pot decide ce să aleagă prima dată. Sunt atâtea locuri de văzut, sunt atâtea de făcut pe lume. Nu știam mare lucru despre această zonă, dar îmi aminteam bine gustul dulce al vinului de Malaga. Abia când am văzut imagini din Ronda și am găsit bilete de avion foarte ieftine spre Spania am hotărât că vom merge acolo. Imediat ce am cumpărat biletele am început să ne uităm după obiective turistice. Și nu ne putem opri. Lista se mărește cu fiecare nouă căutare. Nu suntem siguri că ne vor ajunge cele 12 zile de vacanță pentru a vedea și a face tot ceea ce am plănuit.

La Concepción Historical-Botanical Gardens – grădina botanică uriașă care mi-a atras atenția când și-a etalat în fața ochilor mei uimiți heleșteul și aleea plină de glicină înflorită (glicina este un arbust care face flori asemănătoare salcâmului, dar de culoare mov). Read More

Mini-jurnal zilnic – 26 februarie 2019

Nu am spus și nu voi spune vreodată că Scoția e țara perfectă, însă mă izbesc mereu diferențele dintre ea și România, unde zilnic aveam parte de înjurături din cauză că îndrăzneam să îmi plimb câinele maidanez prin oraș. Aici, când Bruno a ridicat piciorul să facă pipi pe gard, iar noi l-am certat, scoțianul care ieșise în curte la o țigară ne-a spus, râzând. “lăsați-l în pace. știe toată lumea că asta e marea lor plăcere.”. Unul dintre motivele pentru care nu m-aș mai întoarce în România – răutatea oamenilor, dorința lor de a se certa cu sau fără motiv, convingerea lor că își pot face dreptate urlând sau ridicând pumnul.

Ziua de 26 februarie a trecut fără ca noi să înțelegem prea multe din ea. Întorși de la dentist, eu și Mihai am lenevit/moțăit/zăcut în pat fără pic de vlagă. S-a ales praful de planul meu de a merge la marginea orașului pentru a poza brândușele care au răsărit și pe care le-am zărit din goana mașinii când ne întorceam cu Bruno de la pădure. Abia seara târziu, aproape de miezul nopții, am coborât din pat pentru a face o tavă de negrese. Tot atunci a pus Mihai la fiert niște polonezi. Foarte drăguț, m-a întrebat: Read More