Skip to main content

Cuibul de vipere

Sunt oameni care susţin că toţi avem un colţ de suflet pe care îl ţinem ascuns privirilor iscoditoare, un colţ doar al nostru, unde nu permitem nimănui să intre. Poate că descătuşându-ne am scăpa de obsesii, de temeri, de secrete bine ascunse. Sau poate că nu am face altceva decât să le dăm celorlalţi arme cu care să ne rănească adânc, în locul cel mai sensibil.

Citind Cuibul de vipere, de Francois Mauriac, m-am întrebat de câteva ori dacă în mintea mea, în adâncul fiinţei mele, ascund ceva ce nu trebuie să afle nimeni, un secret care m-ar face vulnerabilă sau care mă macină din interior. Read More

Castor şi Polux

Legenda spune că Zeus, stăpânul din Olimp, se îndrăgostise de Leda, soţia lui Tindar. Ca să o ademenească, s-a transformat într-o lebădă şi s-a lăsat prins în braţe de Leda, care mai apoi a făcut două ouă. Dintr-unul au ieşit Castor şi Clitemnestra, copiii lui Tindar, iar din celălalt au ieşit Polux şi Elena (vestita Elena din Troia), copiii lui Zeus.

Cartea Legendele Olimpului poate fi cumpărată de aici:


 

Îndrăgiţii eroi mitologici Castor şi Polux reprezintă prietenia, vitejia şi iubirea dintre fraţi, dusă până la sacrificiul suprem, adică renunţarea la nemurire în schimbul rămânerii alături de fratele muritor. Read More

Secretele succesului

Mai am câteva pagini şi termin de citit cartea Secretele succesului. Cum să vă faceţi prieteni şi să deveniţi influenţi, de Dale Carnegie. Dar am extras deja esenţialul din ea şi mă pot pronunţa în legătură cu ceea ce ascunde între coperți.

libris.ro

De fapt, nu spune nimic nou. Vorbeste despre ceea ce sesizăm şi noi trăindu-ne viaţa. Ne aminteşte reguli simple, pe care suntem tentaţi să nu le aplicăm, reguli pe care le ignorăm în viaţa de zi cu zi. Pe alocuri, am avut impresia că ne îndeamnă subtil să ne purtăm fals, să fim prefăcuţi în relaţiile cu ceilalţi, pentru a dobândi succesul la care visează mulţi, deşi el subliniază mereu cuvintele sincer şi sinceritate. Read More

Lasă-te atras de miraj

Nu cred că mă voi sătura vreodată de recitit frumoasa, trista şi neîmplinita poveste de iubire dintre Catherine, copila veselă, rebelă, răsfăţată şi Heathcliff, băiatul  adunat de pe drumuri de domnul Earnshaw.

Aproape că mă simt recunoscătoare faţă de Emily Bronte (1818-1848), cea care a imaginat această împletire de întâmplări tragice, de iubiri violente, de ură şi răzbunare. Romanul La răscruce de vânturi mă atrage prin simplitatea naraţiunii, prin felul în care scriitoarea reuşeşte să mi-l facă simpatic chiar şi pe cel care a fost primit sub un acoperiş solid şi a oferit în schimb distrugerea a două familii.

Mă las purtată pe aripile imaginaţiei de pasiunea cu care se iubesc Heathcliff şi Catherine, de blândeţea cu care Edgar Linton îşi tratează soţia, de dorinţa cuplului Hareton-Cathy de a se ridica deasupra situaţiei în care au fost aruncaţi de diabolicul Heathcliff, de sfârsitul plin de speranţă al romanului. Read More

Oraşul şi câinii

Mario Vargas Llosa. Nici nu auzisem de el până pe 11 septembrie, când am primit cadou cartea Oraşul şi câinii. Două zile consecutiv am încercat să citesc măcar primele pagini, dar aveam impresia că nu este genul de carte care să mi se potrivească, să mă atragă în vreun fel.

Problema era că Bogdana o citise. Mai devreme sau mai târziu m-ar fi întrebat cum mi s-a părut, ar fi încercat să schimbe cu mine două vorbe despre carte. M-am ambiţionat să citesc mai departe şi bine am făcut.

Am descoperit jungla dintr-un colegiu militar, unde doar cei puternici supravieţuiesc, unde tupeul, agresivitatea, violenţa sunt la loc de cinste. Tinerii peruani, veniţi din medii diferite, întâlnesc la colegiul Leoncio Prado Read More

Devoratorul de cărţi

Cărți ieftine și bune.

Nu aveam cu cine să îl las acasă, iar la grădiniţă îmi era greu să îl duc, în primul rând din cauza programului pe care îl aveam la serviciu, aşa că îl luam cu mine.  Învăţase să citească şi, când obosea de atâta joacă, se aşeza lângă mine pe un scaun şi deschidea o carte. Pentru că îşi făcuse obiceiul de a lua “la serviciu” măcar o carte, deşi avea doar 5-6 anişori. La fiecare salariu, mergeam ţinându-ne de mână prin oraş, să cumpărăm cărţi pentru copii. Printre primele cărţi de care îmi aduc aminte că le-a citit au fost Colţ Alb şi Chemarea străbunilor, ambele scrise de Jack London. Nu conta câţi bani ne mai rămâneau pentru alte activităţi, important era să aibă ce să citească “devoratorul de cărţi”, cum îi spuneam pe atunci.

Mai târziu, după ce a închis ultimul volum din seria Harry Potter, de J. K. Rowling, a decis că nu va mai citi niciodată, pentru că nimeni nu va putea să egaleze talentul scriitoarei britanice. Şi s-a ţinut de cuvânt câţiva ani. Până când a descoperit cărţile ştiinţifico-fantastice. În această vacanţă a citit mai multe decât mine, ne-am luat şi la întrecere, să vedem care termină primul cartea Cowl, scrisă de Neal Asher. A terminat-o înaintea mea. Ne face o plăcere deosebită să discutăm pe marginea cărţilor, la sfârsitul fiecărui capitol şi mai ales după ce le terminăm. Dar în vara asta nu am cumpărat nici măcar o carte, ci doar am împrumutat de la bibliotecă.

 Acum vreo doi, trei ani, ne-am întâlnit întâmplător cu o veche cunoştinţă şi am stat un pic la bârfă. Doamna avea o carte în mână, abia cumpărată împreună cu ziarul Adevărul. Atât eu, cât şi Ionuţ am început să ne dăm cu părerea despre carte, iar doamna ne-a oprit, spunând că nu îşi cumpără cărţile pentru a le citi, ci pentru a-şi face o bibliotecă frumoasă, de care să se mire toţi cei care o vizitează. Nici eu, nici copilul meu nu avem obiceiul de a jigni oamenii, dar răspunsul ei a fost atât de surprinzător, încât ne-am uitat unul la celălalt şi am început să râdem. Nu ştiu ce a înţeles din râsul nostru, pentru că s-a scuzat repede şi a plecat.

Voi ce părere aveţi? Oamenii mai cumpără cărţi? Din ce motive credeţi că le cumpără?

 

Aş fi putut rescrie cartea Anna Karenina

În perioada în care citeam romanul Anna Karenina, al lui Lev Tolstoi, am avut ocazia să intru în casa unei doamne considerată de ceilalţi deosebită prin felul de a se purta, prin modul de a gândi, prin educaţia pe care o dădea fetei sale, cumva ostracizată de vecinii noştri cu vederi mai înguste.

Acolo am văzut pentru prima dată un covor persan care acoperea sufrageria din colţ în colţ, de culoare galben pai, în fiecare colţ al camerei câte un ghiveci imens cu filodendroni şi lângă bibliotecă o vază imensă, în care tronau mândre nişte flori de câmp. Acolo am văzut o altă viaţă, cu jocuri în familie, care se soldau cu punerea la treburi gospodăreşti a celui care pierdea, cu libertatea copilului de a vorbi fără restricţii în faţa membrilor adulţi ai familiei.

 Influenţată de acţiunea cărţii şi de vecina pe care o credeam un fel de Anna Karenina, Read More

Despre carti si iubire sau deranjament la ţiglele casei?

Cărți ieftine și bune.

Mă cufund în cărţi ca într-o cadă plină cu apă caldă şi parfumuri exotice, nu mai aud nimic în jurul meu, de parcă aş avea căşti în urechi şi plutesc uşor alături de eroi, împărtăşesc cu ei aventuri, necazuri şi bucurii, dorinţe şi frustrări, râd şi plâng alături de ei.

Mi se întâmpla în copilărie şi chiar şi mai târziu să iau eroii cu mine în pat, să mă gândesc la ei mult timp după ce terminam de citit cartea, să născocesc poveşti în care eram alături de ei în situaţii limită, îi încurajam şi îi ajutam.

Aşa s-a întâmplat când am citit (cu sufletul la gură) Regina Margot, de Alexandre Dumas tatăl. Cumva, în imaginaţia mea, figura Margaretei de Valois se estompa, făcând loc chipului meu îmbujorat şi corpului meu încă neformat pe deplin. Povestea de dragoste pe care o trăia cu frumosul La Mole mă entuziasma, mă făcea să văd că sunt pe lume iubiri de multe feluri, Read More

Primul meu câştig in online

Primul meu castig in online. Pe Nina de pe toane.ro am descoperit-o în luna februarie, când încă nu ştiam exact ce este un blog, dar îmi plăcea să citesc tot mai multe. M-a atras un articol în care povestea aventurile ei din timpul revoluţiei, la care mai târziu am şi făcut trimitere.

Recunosc că am fost copleşită de propriul meu blog, de toate noutăţile si greutăţile de care mă izbeam zilnic şi o perioadă am intrat doar sporadic pe blogul ei, dar în ultimele două luni nu am ratat nici un articol.

Aşa se face că am avut norocul să las un comentariu la unul dintre articolele, pe baza caruia m-a ales câştigătoare a unei cărţi scrise de prietena ei, Ioana C. Pamfil, despre care, sinceră să fiu, nu auzisem până atunci. Cartea se numeşte “Dincolo de imaginaţie” Read More