Cât de reale par visele? Nu știu cum sunt ale altora, însă ale mele sunt atât de reale, încât uneori mă trezesc din somn și mă uit dezorientată în jur, încercând să înțeleg unde a dispărut lumea în care eram cu doar câteva secunde înainte. Pentru a scăpa de această senzație, mă ridic din pat, pun cafeaua la foc și deschid blogul. Fie povestesc visul, așa cum s-a întâmplat când am vrut să îi rup mutra lui Mimi, fie mă distrez scriind despre vise în funcție de zilele săptămânii.
Totuși, nu pot înțelege de ce unele vise mă duc în lumi fantastice, pentru ca mai apoi să mă arunce în patul cald, între pături pufoase, acolo unde nu există primejdii ori feți-frumoși cărora le lipsește seva, dar nici aventuri uluitoare sau suflete bune ca pâinea caldă, ci tot felul de vecini cu bormașini și ogari care aleargă pe străzi cu burta lipită de șira spinării.
Unele vise, deși par foarte reale, nu au puterea de a mă tulbura. Altele îmi rămân mult prea mult timp întipărite în memorie și mă-nfioară de câte ori mă gândesc la ele. De unde vin visele și cu ce scop ne sperie, ne amăgesc, ne tulbură liniștea sufletească? Un vis tulburător, pe care nu aș vrea să îl revăd vreodată. Poate că pe blog, la lumina primăvăratică a dimineții, el nu pare nici foarte real, nici prea înfricoșător, însă vă jur că m-a ținut multe ore prizonieră a propiilor gânduri, temeri și întrebări.
Astăzi m-am trezit înainte de a se lumina. În cap aveam o propoziție: cât de reale par visele. Cu ochii încă închiși, am rememorat întreg visul și am înțeles de ce mă trezesc mereu obosită și fără chef de scris. Răspunsul e simplu: visez că scriu. Visez că îmi pierd timpul căutând prin articole mai vechi pentru a pune linkuri, visez că îmi caut cuvintele potrivite, visez că trimit în eter gânduri mai mult sau mai puțin dospite, visez că răspund comentariilor primite. Fiecare dimineață mă găsește obosită, încercănată, fără chef de scris.
Caut soluții. Oricât de reale ar părea visele, eu îmi doresc să trăiesc în lumea pe care am pus ochii când m-am născut. Dar cine îmi poate garanta că realitatea mea nu e chiar în visele ce mă obosesc atât de tare?
1 thought on “Cât de reale par visele”