Am simţit că ceva este în neregulă de când am coborât din pat dimineaţa. O arsură uşoară mă făcea să clipesc des, de parcă aş fi avut nisip în ochi. La fiecare pas, rinichiul îmi dădea junghiuri,  făcându-mă să merg precum băbuţele înţepenite de vreme. Deşi centrala era aprinsă, iar afară răsărise soarele, mândru că a reuşit să îngenuncheze şi să alunge iarna, eu tremuram din toate încheieturile, ca o frunză bătută de vânt. M-am repezit la chiuvetă, să îmi răcoresc gura care parcă luase foc.

Deşi mă simţeam cam ameţită, m-am aşezat la calculator, ca în fiecare dimineaţă. Am scris, am citit bloguri, am vorbit pe mess şi abia la prânz, după ce Mihai a plecat la serviciu, mi-am dat seama că s-ar putea să am febră. Până atunci fusesem prea ocupată pentru a da importanţă. Am pus ibricul pe foc, cu gândul să îmi fac un ceai. Am aţipit. Şi m-am trezit la timp, pentru a-l salva de la distrugerea totală.

Înfofolită cu un fular în jurul mijlocului, îndoită de durere, am răscolit sertarul în care ţinem cele câteva medicamente pentru alergia copilului. Aşa cum mă aşteptam, nici urmă de pastile contra febrei. Nici măcar un amărât de paracetamol. Să dau telefon la salvare? Nu, e jenant să îi pun pe drumuri pentru atâta lucru. Îl sun pe Ionuţ. Mai are vreo două ore până când ajunge acasă. La cine să apelez? Pe cine să deranjez în mijlocul zilei, pentru a primi un analgezic sau un antipiretic?

M-am băgat înapoi în pat şi am încercat să dorm. Pas. Nu a mers. Mă uitam la ceas din minut în minut, sperând că Ionuţ va reuşi să ajungă acasă înainte ca eu să iau foc de la febră. Mai pun o pătură pe mine. Mă târăsc până în bucătărie şi păzesc ibricul până când se încălzeşte apa. Cred că aşa se simt oamenii beţi, care se plâng că se învârte casa cu ei. În sfârşit, apare copilul. În sfârşit, scap de febră.

A doua zi, cineva îmi spune pe facebook că există o farmacie care îţi trimite şoferul acasă cu medicamentele comandate. Cam târziu pentru mine, după tot chinul pe care l-am îndurat singură în casă. Acum m-am aprovizionat cu algocalmin. Însă am reţinut ideea. Oare ar fi ajuns înaintea lui Ionuţ?