Cât costă sănătatea copilului?

Dintre bolile ce reușesc să mă înspăimânte, deși nu am legătura cu ele, una se face remarcată des, habar nu am din ce motive. Uneori mă gândesc la faptul că mi-a rămas în memorie de când am aflat de ea, alteori mă gândesc la faptul că tot mai des oamenii se trezesc cu boli ascunse, care își fac remarcată prezența când este prea târziu. Când vorbesc despre această boală ascunsă, ce cu greu poate fi depistată de medici, vorbesc de fapt despre adulții și mai ales despre copiii ce toată viața vor fi nevoiți să fie atenți la ceea ce mănâncă, pentru ca nu cumva, din greșeală, să introducă în alimentație glutenul, substanță proteică ce unora le este otravă pentru organism.

Despre chinurile prin care trece un copil bolnav și despre eforturile pe care le fac părinții pentru a se asigura că nu intra în contact cu glutenul, eu am mai vorbit pe blog, dar nu voi obosi să o fac până când nu voi fi convinsă că toată lumea a înțeles, că nimeni nu minimalizează gravitatea bolii. Nu știu din propria experiență cum este să te uiți pe fiecare etichetă, să poftești la ceva și să nu poți mânca, însă vă pot garanta că alergiile pe care le are copilul meu mi-au arătat o față ascunsă a bolilor moderne, greu de purtat ca povară pentru o viață întreagă.

Din păcate, de curând am întâlnit o familie nefericită, în care părerile erau împărțite, iar copilul suferea, neștiind spre care dintre părinți să își îndrepte atenția, cui să îi acorde încrederea. Copilul acesta nu are voie să mănânce produse care conțin gluten. Mama lui a înțeles situația și a acceptat provocarea vieții, alegând să îi cumpere copilului produse fara gluten, dacă doar ele îl pot ține sănătos. De cealaltă parte a baricadei se află tatăl copilului, care nu crede în bolile ascunse și care nu acceptă ideea că i-ar putea fi rău copilului dacă mănâncă un coltuc de pâine obișnuită sau un corn cu ciocolată care se găsește la orice magazin.

De aici pornesc discuții aprinse, certuri și zile în care copilul trebuie dus la spital, din cauză că i s-au oferit mici “nimicuri care s-au mâncat dintotdeauna în familie”. Am nimerit în mijlocul unei asemenea discuții și am plecat de acolo cu un gust amar, gândindu-mă la bietul copil, care nu înțelege de ce trebuie să îi fie rău când i-ar putea fi bine, la biata mamă, care nu îi poate oferi copilului tot ce ar avea nevoie, dar și la bietul tată, care va descoperi cândva că sănătatea și viața copilului sunt neprețuite, că oricât ar costa produsele fără gluten, viața copilului este cu mult mai importantă, nu are un preț. Ce va face atunci? Oare va înțelege vreodată că a greșit, că nu sunt mofturi, că i-a refuzat copilului său o viață cât de cât normală?

Pot înțelege situațiile în care părinții au de ales între a cumpăra cărți sau mâncare, între a plăti antrenamente la tenis și a cumpăra încălțăminte, dar nu reușesc să înțeleg cum poți decide că alimentele care îți țin copilul pe picioare sunt prea scumpe, mai ales când văd că îți permiți vacanțe prin locuri exotice și plimbări cu o mașină de mulți bani.