Dacă tot a început weekendul, eu zic să înceapă şi distracţia, să ne aerisim neuronii şi să vedem ce se mai caută pe google şi cum mai ajung oamenii pe Iubesc Viaţa.

Mi-a atras atenţia: cadouri simbolice rude în vârstă. Unei rude în vârstă îi poţi oferi orice cadou, mai puţin lumânări (nici măcar parfumate). Totuşi, nu îi cumpăra CD-uri cu Slipknot sau Pantera.

Întreabă cineva cum îşi petrec timpul liber francezii? Măi, în Franţa nu am ajuns încă, dar îţi pot spune cum îşi petrec timpul liber italienii. Cei graşi împing maşina de tuns iarbă prin curte, păcălindu-se că muncesc. Cei care arată bine se grăbesc spre plaje, să îşi arate musculatura.

Este cineva la noi în bloc care ţipă mereu, mă anunţă cineva. Stai liniştit şi spune mulţumesc. La mine în bloc este un tâmplar, care de dimineaţa până seara se joacă cu bormaşina, cu flexul şi cu nervii noştri chiar deasupra apartamentului meu.

Fiţi atenţi ce am aflat: copii de bani gata se îmbracă. Nu aş fi crezut niciodată aşa ceva! Să înţeleg că cei fără bani umblă dezbrăcaţi?

O persoană spunea: nu suport taximetriştii. Cine crezi că îi suportă? Nici măcar ei între ei nu se suportă. Se bârfesc şi încearcă să îşi fure clienţii. Te urci în maşină, le spui unde vrei să ajungi şi ei te întreabă pe unde să o ia, pentru a-şi da seama dacă te pot fura cu 500 de metri. Vorbesc fără oprire, dau sfaturi necerute, indiferent dacă le răspunzi sau nu, iar la coborâre nu prea au mărunt să îţi dea restul.

O fată căuta declaraţii de încurajare pentru el. Recunosc că aici mi-a cam fugit mintea la prostii si m-am gândit să îi sugerez să poarte lenjerie intimă din dantelă, să pună melodii romantice, să îi spună cât este el de viril. Apoi mi-am dat seama că această căutare se putea referi la încurajarea legată de orice, chiar şi de citit.

Deşi pe blogul meu nu sunt descrieri de obiecte handmade, nici prea multe poze legate de acest subiect, mister google l-a trimis la mine pe cel care spera să înveţe cum realizez un coş cu frunze uscate pentru abilităţi practice. Probabil vreunul dintre cunoscuţii mei i-a spus ce lucruşoare drăguţe făceam alături de fiul meu când era mic.

-Puteţi aduna câteva crenguţe de brad, pe care le veţi lega între ele cu bucăţele de liţă în aşa fel încât să îi daţi formă de coşuleţ. Tortiţa poate fi făcută tot dintr-o crenguţă de salcie sau puteţi utiliza toarta de la găletuşa de smântână. În exteriorul coşului puteţi prinde frunze uscate, iar în interior castane, ghinde şi conuri de brad.

-Puteţi face un coşuleţ din carton, pe care să lipiţi frunze uscate. Dacă nu vă descurcaţi să faceţi coşuleţul, puteţi folosi o simplă cutie de carton căreia îi veţi ataşa o tortiţă sau chiar două.

Şi o ultimă întrebare. De ce se spune nici o masă fără peşte? Dragii moşului, pe vremea când se lega puricele la picioare cu 99 de ocale de fier şi Ceauşescu domnea peste R. S. România, înainte de a face plopul pere şi răchita micşunele, toată carnea produsă în ţară lua drumul exportului, iar în alimentare bătea un vânt rece de toamnă- iarnă. Oamenii erau sătui de peştele  congelat care se găsea la discreţie, aşa că trebuiau cumva încurajaţi să cumpere în continuare. Bannere mari, întinse pe pereţii magazinelor, aveau scris citeţ: Nici o masă fără peşte. Pe mine au reuşit să mă prostească, deşi unii spuneau că treaba cu “peştele este sănătate curată” ar fi o minciună. Peştele continuă să fie alimentul meu preferat.

Să aveţi un weekend plăcut!