Vreau să cred că sunt o fiinţă înţelegătoare, care pricepe că diferenţele materiale sunt normale în societate, că unii oameni sunt mai descurcăreţi decât alţii, ca unii au bani mai multi decat altii. Înţeleg nevoia celor foarte bogaţi de a avea tot mai mult, de a încerca mereu ceva nou, de a trece de la macrou la somon, de la Ford la Bugatti, de la apartament la casă, de la plaja din Mamaia la cea din Hawaii, de la maşina la avion.
Ceea ce nu am reuşit să înţeleg niciodată este motivul pentru care foarte mulţi oameni aleg să îşi construiască case impunătoare, dotate cu tot mai multe camere. Nu pricep şi pace! Dacă nu au decât un singur copil sau nu au deloc, la ce le folosesc cele zece camere?
Poate că, neavând niciodată atât de mulţi bani, nu am aflat secretele bine ascunse ale celor bogaţi. Poate ei nu dorm ca şi mine, într-un singur pat. Poate vor să se păcălească singuri, crezând că schimbarea înseamnă ca astăzi să doarmă în camera albastră, iar mâine să se mute în dormitorul cu vedere spre plajă.
Nu ştiu cum este, doar îmi dau cu părerea. Dacă nu au copii, iar vârsta nici nu le mai acordă şansa de a spera, pentru ce îşi ridică nişte case mai mari decât blocul meu?
Nici măcar pe cei care au copii nu îi înţeleg. De ce construiesc case cu trei etaje, când ar fi mai indicat să ridice câte o casă pentru fiecare copil? De ce, dacă tot există posibilitatea, nu îi lasă copilului libertatea de a-şi face propria lui familie într-un cuib separat?
Construirea de case mai mari decât blocurile de apartamente este o tendință obișnuită în multe societăți, iar acest fenomen poate fi atribuit unui set divers de motive, care reflectă atât preferințele personale, cât și contextul cultural, social și economic în care trăiesc oamenii. Iată câteva dintre motivele pentru care oamenii își aleg să-și construiască case mai mari:
- Spațiu personal extins: Una dintre principalele motive pentru care oamenii aleg să își construiască case mai mari este dorința de a avea mai mult spațiu personal. Casele mai mari oferă mai multă intimitate, posibilitatea de a avea încăperi specializate (cum ar fi birouri, ateliere sau săli de hobby) și o oportunitate mai mare de a crea medii personalizate care să se potrivească gusturilor și nevoilor individuale.
- Familii extinse: Pentru familiile extinse sau cele cu mai mulți membri, casele mari pot asigura spațiul necesar pentru toată lumea. Cu camere suplimentare și zone de locuit generoase, casele mai mari pot permite generarea unui mediu confortabil pentru toți membrii familiei, evitând sentimentul de aglomerare.
- Estetica și statutul social: Multe persoane percep o casă mare ca pe o dovadă a succesului sau a statutului social. O casă spațioasă, bine amenajată și cu facilități de lux poate fi văzută ca o demonstrație a succesului financiar și a realizărilor personale ale proprietarului.
- Posibilitatea de personalizare: Casele mai mari oferă proprietarilor oportunitatea de a-și personaliza spațiile într-un mod mai detaliat. De la grădini frumoase la camere tematice sau facilități de divertisment, o casă mai mare poate găzdui o gamă variată de opțiuni de personalizare.
- Confort și relaxare: Casele mai mari oferă oportunitatea de a crea spații de relaxare și divertisment mai ample, cum ar fi săli de cinema, săli de jocuri sau spații pentru activități recreative. Aceste facilități pot contribui semnificativ la confortul și relaxarea proprietarilor.
- Spațiu pentru hobiuri și interese specifice: O casă mai mare poate oferi spațiu suficient pentru a dezvolta hobby-uri și interese specifice. De la colecții de artă sau cărți până la ateliere de lucru sau spații pentru activități sportive, casele mari pot facilita practicarea pasiunilor.
- Confidențialitate și liniște: Trăind într-o casă mai mare, oamenii pot beneficia de un grad mai mare de confidențialitate și liniște. Distanța față de vecini și posibilitatea de a izola zgomotele externe pot contribui la un mediu mai calm și mai plăcut.
- Investiție pe termen lung: Pentru unii, construirea sau achiziționarea unei case mai mari poate fi văzută ca o investiție pe termen lung. Aceasta poate reprezenta o proprietate valoroasă care să crească în valoare pe măsură ce timpul trece.
- Stil de viață specific: Stilul de viață al unei persoane poate dicta nevoile sale de spațiu. De exemplu, dacă cineva are o afacere la domiciliu sau are nevoie de spațiu pentru animalele de companie, o casă mai mare poate deveni o alegere naturală.
În concluzie, motivele pentru care oamenii își construiesc case mai mari decât blocurile de apartamente sunt diverse și reflectă atât dorințe personale, cât și influențe culturale, sociale și economice. Această decizie poate fi determinată de nevoile individuale ale fiecăruia și de aspirațiile legate de locuința perfectă.
pt ca banu e ochiul dracului si devii posesiv cu toata lumea. nu mai vrei sa-i lasi sa faca nimic singuri, vrei sa controlezi totul, te visezi mosier, stapan, etc.
fiul unei cucoane de genul asta a plecat in afara la munca numai ca sa nu stea cu ma-sa, desi acasa avea tot ce-i trebuia.
Am auzit si eu de asemenea cazuri, cand copiii si-au luat lumea in cap doar pentru a scapa de indicatiile permanente ale parintilor ce nu observa cat de mari au crescut fiii lor.
E tipic romanesc sa ai o casa cat namila. Sa vada prostii ce mare cocalar este. In afara exista o arhitectura pentru orice. Nu se da aprobare asa usor ca la noi pentru orice fel de constructie…
Cunosc o familie la noi in oras, oameni cu facultati, educati, plini de bani, fara copii, trecuti de perioada in care ar mai putea avea si care tocmai au terminat de ridicat o casa imensa, in care incap cel putin patru familii cu copii cu tot. Tot cocalari sa fie si astia?
Am trecut anul trecut prin Huedin. Acolo cred ca sunt cele mai mari si mai urate case pe care le-am vazut vreodata. Oamenii au bani si vor sa faca ceva mai mare decat vecinul. Chiar daca nu au ce sa faca cu ele.
Pe drumul spre Giurgiu, dinspre Bucuresti, am vazut cele mai urate si stralucitoare case. :))
E greu sa-i intelegi.Pe langa Targoviste sunt sate,cu oameni gospodari,care au ca pasiune casele mari.Iarna sunt goale,neincalzite,iar ei stau intr-o singura bucatarie ce da prin spatele curtii asteptand sa vina primavara.Unde e logica?
Asta ma tot intreb si eu. Daca dorm intr-un singur pat, de ce imi construiesc zeci de camere?
orgoliul de a arta ca iti permiti…
un orgoliu prostesc trist si inutil pentru un om cu capul pe umeri…
Un om cu capul pe umeri nu cred ca isi ridica palate, dar unii isi pierd capul cand dau de bani. :))
E si un fel de intrecere care se da intre cei cu putere financiara, de a avea o casa cat mai mare, cat mai luxoasa, sa fie cea mai ce.
Probabil in curand isi vor ridica zgarie-nori, sa fie mai cu mot sau mai aproape de cer. :))
Se faceau si in trecut case foarte mari, adica cei bogati asa faceau. Poate ca si atunci erau privite si judecate pentru marimea lor dar macar erau operele unor arhitecti de renume. Unele sunt azi considerate bijuterii arhitectonice. Doar un simplu exemplu: Casa Monteoru Catargi.
Ceea ce insa se intampla azi nu are nicio legatura cu planuri de urbanism, cu un stil anume, cu viziunea unor arhitecti. Sunt doar bani aruncati. Case ce vor deveni nefunctionale in timp, mai ales in cazul celor fara copii sau cu vreun copil care nici nu vrea sa locuiasca acolo, probabil simtind si acel copil ridicolul acelor constructii. Am si eu una, chiar pe strada mea. Cica are veo 20 de camere, oamenii aia au un singur baiat, care nici nu vrea sa stea cu ei. De fapt special s-a stabilit in alt oras. Si ei strang si strang bani…cu lopata. Din comert…
Este o diferenta de la cer la pamant intre casele vechi si cele de acum. Totusi, este posibil ca peste 100 de ani sa fie considerate modele de arhitectura si apreciate mai mult. Cine stie?
Eu m-am sculat cam ursuz, (nu stiu de ce, cred ca e legat de faptul ca am visat ceva neplacut, desi nu mai tin minte exact ce, in orice caz era ceva de gen concurs sau concurenta, si eu nu sunt de loc competitiv din fire), si am niste observatii de forma in legatura cu acest articol:
1. totusi, plaja din Hawaii ESTE mai misto decat cea de la Mamaia, si nu cred ca trebuie sa fii “ff bogat” ca sa mergi acolo, desi, desigur, probabil costa o idee mai mult decat la Mamaia si mult mai mult decat in Grecia sau Turcia.
2. NU toti cei bogati sunt de tip “novelty seeker”, adica din cei care cauta mereu ceva “mai nou”. Acest fel de persoane sunt raspandite in toate clasele sociale, si s-a scris pe Internet si ca e ceva probabil genetic. In plus, acesti “novelty seekers” nu sunt neaprat cautatori de lux sau mai ales de confort, sau cei care vor neaparat sa treaca “de la Ford la Bugatti” sau “de la apartament la casa”, ba chiar dimpotriva, daca au bani, sunt cei care vor cheltui 20 000 Euro ca sa aiba experienta de a dormi la cort intr-o jungla periculoasa, sau de a se plimba cu o caruta trasa de boi, ca un taran iobag medieval, sau daca nu au bani asa de multi, se vor da cu parapanta, sau cu bungee jumping.
3. Zau, nu am auzit de nimeni sa calatoreasca cu avionul personal sau chiar cu cel public pe o distanta de numai 50 km. Poate cu elicopterul, da. Dar nu e decat o chestie practica, nu cred ca are legatura cu dorinta de “nou” sau de “lux”. In plus, un avion personal nu trebuie neaparat sa fie de tip Learjet, exista o gramada de oameni care nu fac parte din cei “ff bogati”, carora le place sa piloteze ca hobby tot felul de avioane mult mai putin luxoase, si care nu costa mai mult decat o masina, unii fermieri obisnuiti chiar trebuie sa invete asa ceva si chiar sa-si cumpere un avion mic personal daca locuiesc, de ex, prin Alaska sau Australia, unde cel mai apropiat magazin alimentar sau cu diverse chestii posibil utile e totusi mai departe de 50 de km.
Buna, Rudolf!
La ce articol ai comentat? :)
Nu am spus ca toti cei bogati isi fac palate sau se plimba cu avionul personal. Am spus ca foarte multi dintre cei bogati aleg sa isi schimbe obiceiurile si este normal sa fie asa. Nici eu nu as mai manca macrou daca mi-as permite somon. Dar nu mi-as investi banii intr-o casa nefolositoare, ci i-as cheltui pe plimbari prin lume, ca doar o viata am.
Grandomanie, risipa, dorinta de a impresiona, de a-si etala bogatia. Asta daca ar fi sa ne exprimam bland…
Cat suntem de dragute si de politicoase amandoua. Si eu m-am ferit sa folosesc un limbaj prea dur. :))
cum zice nice, grandomanie.
acu nu se mai lauda, cu “uite ba, am cu 4 cm in plus la mataranga ca tine”
acu se zice “am 40 de dormitoare si 12 bai, te-am luat. ce faci tu cu numa 20 de dormitoare si 10 bai?”
:)) Am vazut la Probiu un filmulet cu un tip care avea o casa prea mare si pana a gasit baia era deja tarziu. :))
pentru simplul fapt ca pot. si pentru ca pt unii inca sta in picioare idealismul conform caruia cand vor avea copiii familie vor sta cu totii intr-o familie si mai mare cu nepoti si multe rude. poate ca asta e dorinta lor cea mai mare si nu trebuie sa fie neaparat logica pentru noi , cei din afara. ca-i grandomanie sau nu… pana la urma pe ei ii costa intretinerea hardughiei, asa ca…
Bietele lor menajere, nici nu apuca sa termine de facut curat si trebuie sa o ia de la capat cu stersul prafului. :))
Asta este egoism, copiii ar fi ideal sa stea separat de parinti sau de socrii, mai ales cand exista posibilitatea.
Pai eu zic ca, precum pe vremuri, au diverse utilitati. Adica fiecare camera este dedicata unui scop si numai unuia. De exemplu camera de sport unde inghesui aparatele de sport, camera de colectii (unde pui rafturi speciale), camera de home-cinema unde vizionezi filme, camera de lucru/biroul, camera pentru masa, biblioteca, sera si diverse alte camere cu scop bine definit in functie de pasiunile proprietarilor. Cand ai mai multe camere e mai usor sa te relaxezi, e mai curat, lucrurile sunt mai bine impartite, sunt mai usor de curatat si tot asa. Nu mi se pare inutil, tine de confort.
Iar copilului ii creezi un spatiu suficient (dupa posibilitati) cat inca depinde de tine, dar totusi e aproape adult si are nevoie si de un pic de libertate. Cand creste mare si vrea sa plece atunci abia ii faci casa (daca-ti permiti, dar ai stabilit deja ca vorbim de oameni ce-si permit). Camerele copilului fie le reutilizezi fie, daca esti mai nostalgic, le tii drept muzeu :). Eu de exemplu nu mi-as imparti camera unde lucrez cu fiul meu aproape adult. Ne-am calca pe picioare. Si ca sa evit conflicte inutile, daca mi-as permite, i-as face una lui. Eu zic ca asa functioneaza. De ce sa ne inghesuim daca nu trebuie?
Si sa strabat sute de metri prin casa de cate ori vreau sa ma mut din biblioteca in sala de sport? Neah, nu e de mine. Poate daca mi-ar trece prin cap sa folosesc bicicleta. :))
De ce n-ai venit tu cu ideea asta cand eram copil??????
Nu cred ca ti-ar fi dat voie bunicul. :))
Eu am trimis o scrisoare, dar probabil au aruncat-o in foc fara sa te anunte. :))
Pai nu-l intrebam fereasca fantu’ :D. Unde ar fi fost demnitatea mea??????
In plus eu zic ca nimeni nu are nici o datorie sa-i “ridice” ceva copilului. Isi ridica lor insile. Ca sa se simta ei bine. Copilul cand devine adult, trebuie sa razbeasca el, nu sa astepte mostenirea de la parinti. Ar fi lipsit de randament. Pentru foarte multi copilul este ceva placut, il iubesc grozav, dar nu este scopul existentei. Au si alte aspiratii si nu se reduc toate la progenitura.
Altfel sunt complet de acord cu Rudolph si a scris-o mai bine decat as putea eu. Oamenii cu bani tot oameni sunt. Nu sunt neaparat mai ticalosi, mai prosti, mai mofturosi sau mai alintati decat restul. Ba din contra, multi sunt mai responsabili (dupa cateva generatii “avute”). “Mofturile” unor oameni bogati au contribuit decisiv la arta si stiinta lumii. De exemplu prin sponsorizarile unor opere de arta (vezi Renastarea) sau pur si simplu, cate un “bogatan” excentric si-a urmat curiozitatea pana in panzele albe (Newton, Humboldt, etc). N-are nici o legatura cu grandomania afisata de cativa parveniti. Desi si astia sunt utili pe termen lung. Asa cum nici sarantocii nu-s o apa si un pamant, nici bogatanii nu-s. Si de multe ori au explicatii punctuale logice pentru actiunile lor (vezi Rudolph).
Vladimir, eu nu ma refer la ceea ce a iesit bine in istorie datorita oamenilor bogati. Dar nu sunt pregatita sa inteleg nevoia unora de a avea case imense. Am locuit 25 de ani intr-un apartament cu 4 camere si cand am ramas singura cu copilul mi se parea colosal, nu aveam ce face cu atata spatiu.
Pai explicam mai sus, de ce ar putea unii dori 25 de camere. Dori. Ca nevoie, desigur nu e. Dar e uneori practic. Oricum, mai conteaza si cum e omul, fiecare e obisnuit intr-un fel. Uite tie ti s-a parut mare un apartament de 4 camere pentru 2 persoane. Mama mea insa a fost crescuta intr-o casa mare si nu era saptamana de la Dumnezeu sa nu injure casa ei (6 camere) ca fiind prea mica, stramta si claustrofoba. Si nu era vreo miorlaita, in fapt avea nevoi foarte putine si cam toate se reduceau la “mai lasati-ma in pace!” :)). Dar pur si simplu era obisnuita cu case inalte, camere mari si multe. Si casa ei i se parea “vizuina”. Ea fiind si grasa se si lovea probabil regulat in casa aia. In contrast, pe mine casa cu ecou a bunicului meu mi se parea impersonala si “muzeu”. N-as sta in ea nici platit. E prea mare, cum spui tu. Deci vezi, conteaza si cum esti obisnuit.
Asa am patit dua ce m-am mutat de la 4 camere la 2. In fiecare zi injuram inghesuiala, aglomeratia si nebunia de a ma fi mutat. :))
Pentru ca si deoarece cu cat au mai multe etaje sau camere cu atat vecinul de vis-a-vis o sa’si bage unghia mai adanc in gat. Asta este conceptia lor…vor sa arate la toti ca au..nu conteaza ca nu le sunt necesare…important este sa vada “tot poporul” ca ei au
Asta imi imaginez si eu, dar Vladimir, ca de obicei, imi deschide ochii asupra unei alte perspective, pe care nu o pot accepta totusi in totalitate.
Maramuresenii au stilul asta;)in rest..nu stiu:))
Parca in Maramures au totusi gusturi mai moderate. Aici este o nebunie, nu imi place deloc aspectul caselor. Mai sunt si exceptii, dar…
raspunsul trebuie cautat in psihologia oamenilor imbogatit rapid si fara prea multa munca. Putem spune ca e refularea unor frustrari? nu stiu… sa ne zica un psiholog sau sociolog ceva de genul asta.
Sa ne spuna cineva si cum au reusit sa se imbogateasca rapid, as vrea sa am si eu o particica din banii lor. :))
Exact despre asta vorbeam ieri cu Ovidiu si bunicii lui. Nici eu nu inteleg oamenii care vor case cat China. Important este sa ai tot ce iti trebuie, baie, bucatarie, dormitor, etc. Dar, probabil ca asa arati ca esti bogat, asa te poti fali ca ai cu ce :)) nu stiu nici eu..
Probabil tendinta omului de a avea tot mai mult.