Case mai mari decât blocul

Vreau să cred că sunt o fiinţă înţelegătoare, care pricepe că diferenţele materiale sunt normale în societate, că unii oameni sunt mai descurcăreţi decât alţii, ca unii au bani mai multi decat altii.  Înţeleg nevoia celor foarte bogaţi de a avea tot mai mult, de a încerca mereu ceva nou, de a trece de la macrou la somon, de la Ford la Bugatti, de la apartament la casă, de la plaja din Mamaia la cea din Hawaii, de la maşina la avion.

Ceea ce nu am reuşit să înţeleg niciodată este motivul pentru care foarte mulţi oameni aleg să îşi construiască case impunătoare, dotate cu tot mai multe camere. Nu pricep şi pace! Dacă nu au decât un singur copil sau nu au deloc, la ce le folosesc cele zece camere?

Poate că, neavând niciodată atât de mulţi bani, nu am aflat secretele bine ascunse ale celor bogaţi. Poate ei nu dorm ca şi mine, într-un singur pat. Poate vor să se păcălească singuri, crezând că schimbarea înseamnă ca astăzi să doarmă în camera albastră, iar mâine să se mute în dormitorul cu vedere spre plajă.

Nu ştiu cum este, doar îmi dau cu părerea. Dacă nu au copii, iar vârsta nici nu le mai acordă şansa de a spera, pentru ce îşi ridică nişte case mai mari decât blocul meu?

Nici măcar pe cei care au copii nu îi înţeleg. De ce construiesc case cu trei etaje, când ar fi mai indicat să ridice câte o casă pentru fiecare copil? De ce, dacă tot există posibilitatea, nu îi lasă copilului libertatea de a-şi face propria lui familie într-un cuib separat?

 

41 thoughts to “Case mai mari decât blocul”

  1. pt ca banu e ochiul dracului si devii posesiv cu toata lumea. nu mai vrei sa-i lasi sa faca nimic singuri, vrei sa controlezi totul, te visezi mosier, stapan, etc.
    fiul unei cucoane de genul asta a plecat in afara la munca numai ca sa nu stea cu ma-sa, desi acasa avea tot ce-i trebuia.

    1. Am auzit si eu de asemenea cazuri, cand copiii si-au luat lumea in cap doar pentru a scapa de indicatiile permanente ale parintilor ce nu observa cat de mari au crescut fiii lor.

  2. E greu sa-i intelegi.Pe langa Targoviste sunt sate,cu oameni gospodari,care au ca pasiune casele mari.Iarna sunt goale,neincalzite,iar ei stau intr-o singura bucatarie ce da prin spatele curtii asteptand sa vina primavara.Unde e logica?

  3. E tipic romanesc sa ai o casa cat namila. Sa vada prostii ce mare cocalar este. In afara exista o arhitectura pentru orice. Nu se da aprobare asa usor ca la noi pentru orice fel de constructie…

    1. Cunosc o familie la noi in oras, oameni cu facultati, educati, plini de bani, fara copii, trecuti de perioada in care ar mai putea avea si care tocmai au terminat de ridicat o casa imensa, in care incap cel putin patru familii cu copii cu tot. Tot cocalari sa fie si astia?

  4. Am trecut anul trecut prin Huedin. Acolo cred ca sunt cele mai mari si mai urate case pe care le-am vazut vreodata. Oamenii au bani si vor sa faca ceva mai mare decat vecinul. Chiar daca nu au ce sa faca cu ele.

  5. Se faceau si in trecut case foarte mari, adica cei bogati asa faceau. Poate ca si atunci erau privite si judecate pentru marimea lor dar macar erau operele unor arhitecti de renume. Unele sunt azi considerate bijuterii arhitectonice. Doar un simplu exemplu: Casa Monteoru Catargi.
    Ceea ce insa se intampla azi nu are nicio legatura cu planuri de urbanism, cu un stil anume, cu viziunea unor arhitecti. Sunt doar bani aruncati. Case ce vor deveni nefunctionale in timp, mai ales in cazul celor fara copii sau cu vreun copil care nici nu vrea sa locuiasca acolo, probabil simtind si acel copil ridicolul acelor constructii. Am si eu una, chiar pe strada mea. Cica are veo 20 de camere, oamenii aia au un singur baiat, care nici nu vrea sa stea cu ei. De fapt special s-a stabilit in alt oras. Si ei strang si strang bani…cu lopata. Din comert…

    1. Este o diferenta de la cer la pamant intre casele vechi si cele de acum. Totusi, este posibil ca peste 100 de ani sa fie considerate modele de arhitectura si apreciate mai mult. Cine stie?

  6. Eu m-am sculat cam ursuz, (nu stiu de ce, cred ca e legat de faptul ca am visat ceva neplacut, desi nu mai tin minte exact ce, in orice caz era ceva de gen concurs sau concurenta, si eu nu sunt de loc competitiv din fire), si am niste observatii de forma in legatura cu acest articol:

    1. totusi, plaja din Hawaii ESTE mai misto decat cea de la Mamaia, si nu cred ca trebuie sa fii “ff bogat” ca sa mergi acolo, desi, desigur, probabil costa o idee mai mult decat la Mamaia si mult mai mult decat in Grecia sau Turcia.

    2. NU toti cei bogati sunt de tip “novelty seeker”, adica din cei care cauta mereu ceva “mai nou”. Acest fel de persoane sunt raspandite in toate clasele sociale, si s-a scris pe Internet si ca e ceva probabil genetic. In plus, acesti “novelty seekers” nu sunt neaprat cautatori de lux sau mai ales de confort, sau cei care vor neaparat sa treaca “de la Ford la Bugatti” sau “de la apartament la casa”, ba chiar dimpotriva, daca au bani, sunt cei care vor cheltui 20 000 Euro ca sa aiba experienta de a dormi la cort intr-o jungla periculoasa, sau de a se plimba cu o caruta trasa de boi, ca un taran iobag medieval, sau daca nu au bani asa de multi, se vor da cu parapanta, sau cu bungee jumping.

    3. Zau, nu am auzit de nimeni sa calatoreasca cu avionul personal sau chiar cu cel public pe o distanta de numai 50 km. Poate cu elicopterul, da. Dar nu e decat o chestie practica, nu cred ca are legatura cu dorinta de “nou” sau de “lux”. In plus, un avion personal nu trebuie neaparat sa fie de tip Learjet, exista o gramada de oameni care nu fac parte din cei “ff bogati”, carora le place sa piloteze ca hobby tot felul de avioane mult mai putin luxoase, si care nu costa mai mult decat o masina, unii fermieri obisnuiti chiar trebuie sa invete asa ceva si chiar sa-si cumpere un avion mic personal daca locuiesc, de ex, prin Alaska sau Australia, unde cel mai apropiat magazin alimentar sau cu diverse chestii posibil utile e totusi mai departe de 50 de km.

    1. Nu am spus ca toti cei bogati isi fac palate sau se plimba cu avionul personal. Am spus ca foarte multi dintre cei bogati aleg sa isi schimbe obiceiurile si este normal sa fie asa. Nici eu nu as mai manca macrou daca mi-as permite somon. Dar nu mi-as investi banii intr-o casa nefolositoare, ci i-as cheltui pe plimbari prin lume, ca doar o viata am.

  7. cum zice nice, grandomanie.
    acu nu se mai lauda, cu “uite ba, am cu 4 cm in plus la mataranga ca tine”
    acu se zice “am 40 de dormitoare si 12 bai, te-am luat. ce faci tu cu numa 20 de dormitoare si 10 bai?”

  8. pentru simplul fapt ca pot. si pentru ca pt unii inca sta in picioare idealismul conform caruia cand vor avea copiii familie vor sta cu totii intr-o familie si mai mare cu nepoti si multe rude. poate ca asta e dorinta lor cea mai mare si nu trebuie sa fie neaparat logica pentru noi , cei din afara. ca-i grandomanie sau nu… pana la urma pe ei ii costa intretinerea hardughiei, asa ca…

    1. Bietele lor menajere, nici nu apuca sa termine de facut curat si trebuie sa o ia de la capat cu stersul prafului. :))
      Asta este egoism, copiii ar fi ideal sa stea separat de parinti sau de socrii, mai ales cand exista posibilitatea.

  9. Pai eu zic ca, precum pe vremuri, au diverse utilitati. Adica fiecare camera este dedicata unui scop si numai unuia. De exemplu camera de sport unde inghesui aparatele de sport, camera de colectii (unde pui rafturi speciale), camera de home-cinema unde vizionezi filme, camera de lucru/biroul, camera pentru masa, biblioteca, sera si diverse alte camere cu scop bine definit in functie de pasiunile proprietarilor. Cand ai mai multe camere e mai usor sa te relaxezi, e mai curat, lucrurile sunt mai bine impartite, sunt mai usor de curatat si tot asa. Nu mi se pare inutil, tine de confort.
    Iar copilului ii creezi un spatiu suficient (dupa posibilitati) cat inca depinde de tine, dar totusi e aproape adult si are nevoie si de un pic de libertate. Cand creste mare si vrea sa plece atunci abia ii faci casa (daca-ti permiti, dar ai stabilit deja ca vorbim de oameni ce-si permit). Camerele copilului fie le reutilizezi fie, daca esti mai nostalgic, le tii drept muzeu :). Eu de exemplu nu mi-as imparti camera unde lucrez cu fiul meu aproape adult. Ne-am calca pe picioare. Si ca sa evit conflicte inutile, daca mi-as permite, i-as face una lui. Eu zic ca asa functioneaza. De ce sa ne inghesuim daca nu trebuie?

    1. Si sa strabat sute de metri prin casa de cate ori vreau sa ma mut din biblioteca in sala de sport? Neah, nu e de mine. Poate daca mi-ar trece prin cap sa folosesc bicicleta. :))

  10. In plus eu zic ca nimeni nu are nici o datorie sa-i “ridice” ceva copilului. Isi ridica lor insile. Ca sa se simta ei bine. Copilul cand devine adult, trebuie sa razbeasca el, nu sa astepte mostenirea de la parinti. Ar fi lipsit de randament. Pentru foarte multi copilul este ceva placut, il iubesc grozav, dar nu este scopul existentei. Au si alte aspiratii si nu se reduc toate la progenitura.
    Altfel sunt complet de acord cu Rudolph si a scris-o mai bine decat as putea eu. Oamenii cu bani tot oameni sunt. Nu sunt neaparat mai ticalosi, mai prosti, mai mofturosi sau mai alintati decat restul. Ba din contra, multi sunt mai responsabili (dupa cateva generatii “avute”). “Mofturile” unor oameni bogati au contribuit decisiv la arta si stiinta lumii. De exemplu prin sponsorizarile unor opere de arta (vezi Renastarea) sau pur si simplu, cate un “bogatan” excentric si-a urmat curiozitatea pana in panzele albe (Newton, Humboldt, etc). N-are nici o legatura cu grandomania afisata de cativa parveniti. Desi si astia sunt utili pe termen lung. Asa cum nici sarantocii nu-s o apa si un pamant, nici bogatanii nu-s. Si de multe ori au explicatii punctuale logice pentru actiunile lor (vezi Rudolph).

    1. Vladimir, eu nu ma refer la ceea ce a iesit bine in istorie datorita oamenilor bogati. Dar nu sunt pregatita sa inteleg nevoia unora de a avea case imense. Am locuit 25 de ani intr-un apartament cu 4 camere si cand am ramas singura cu copilul mi se parea colosal, nu aveam ce face cu atata spatiu.

      1. Pai explicam mai sus, de ce ar putea unii dori 25 de camere. Dori. Ca nevoie, desigur nu e. Dar e uneori practic. Oricum, mai conteaza si cum e omul, fiecare e obisnuit intr-un fel. Uite tie ti s-a parut mare un apartament de 4 camere pentru 2 persoane. Mama mea insa a fost crescuta intr-o casa mare si nu era saptamana de la Dumnezeu sa nu injure casa ei (6 camere) ca fiind prea mica, stramta si claustrofoba. Si nu era vreo miorlaita, in fapt avea nevoi foarte putine si cam toate se reduceau la “mai lasati-ma in pace!” :)). Dar pur si simplu era obisnuita cu case inalte, camere mari si multe. Si casa ei i se parea “vizuina”. Ea fiind si grasa se si lovea probabil regulat in casa aia. In contrast, pe mine casa cu ecou a bunicului meu mi se parea impersonala si “muzeu”. N-as sta in ea nici platit. E prea mare, cum spui tu. Deci vezi, conteaza si cum esti obisnuit.

  11. Pentru ca si deoarece cu cat au mai multe etaje sau camere cu atat vecinul de vis-a-vis o sa’si bage unghia mai adanc in gat. Asta este conceptia lor…vor sa arate la toti ca au..nu conteaza ca nu le sunt necesare…important este sa vada “tot poporul” ca ei au

    1. Asta imi imaginez si eu, dar Vladimir, ca de obicei, imi deschide ochii asupra unei alte perspective, pe care nu o pot accepta totusi in totalitate.

  12. raspunsul trebuie cautat in psihologia oamenilor imbogatit rapid si fara prea multa munca. Putem spune ca e refularea unor frustrari? nu stiu… sa ne zica un psiholog sau sociolog ceva de genul asta.

  13. Exact despre asta vorbeam ieri cu Ovidiu si bunicii lui. Nici eu nu inteleg oamenii care vor case cat China. Important este sa ai tot ce iti trebuie, baie, bucatarie, dormitor, etc. Dar, probabil ca asa arati ca esti bogat, asa te poti fali ca ai cu ce :)) nu stiu nici eu..

Părerea ta e importantă pentru mine