Carul alegoric in Italia. Eram în Italia de vreo patru-cinci luni când, pe la începutul lunii decembrie, familia la care locuiam a început să primească vizite seară de seară. Se adunau în garajul din curte, care garaj era de mărimea unui teren de fotbal.
Erau oameni de toate vârstele, întotdeauna cam 20, care făceau schiţe, scenarii, planuri, beau ceai şi ascultau muzică, ca într-o mare familie. Se pregăteau pentru carnavalul din februarie.
Nu reuşeam să pricep cum nişte oameni maturi îşi pierd serile construind un car alegoric cu materiale cumpărate din banii lor. Stăteam seara cu ei, îi urmăream, îi ascultam şi uneori le dădeam o mână de ajutor.
Italienii au contruit un fel de suport prevăzut cu roţi, peste care au pus o platformă reprezentând o scenă. Au scris o scenetă, şi-au împărţit rolurile şi au făcut repetiţii, au făcut costume, dar în acelaşi timp au şi muncit la finisarea carului. Acesta reprezenta o navă cu care ei, viitorii piraţi, urmau să se plimbe prin satele vecine la parada carelor alegorice din februarie.
Eu tot nu reuşeam să înţeleg ce îi făcea să fie atât de entuziasmaţi, dar bucuria lor era molipsitoare.
A venit luna februarie, luna multaşteptată. În fiecare zi a lunii câte un sat îşi scotea carul în piaţă, îşi jucau micuţa scenetă şi permiteau copiilor să se urce şi să se joace acolo. Am fost în trei dintre satele din împrejurimi, am admirat măiestria cu care fuseseră construite carele, am râs şi am aplaudat.
La sfârşitul lunii carele din toată provincia au plecat într-un turneu, pentru a fi văzute şi preţuite. Abia când au ajuns în satul nostru am înţeles entuziasmul celor care munciseră doua luni. Muzică, măşti, costume multicolore, confeti, spectacol, atmosferă de basm. Ore întregi au defilat carele, ore întregi ne-au aruncat de la înălţime confeti şi bomboane, ore întregi am cântat cu ei şi m-am simţit copil.
Dragoste intre un italian si o romanca
Carul alegoric – O Tradiție Plină de Culori și Creativitate în Italia
În inima pitorească a Italiei, tradiția carului alegoric strălucește ca un adevărat spectacol de culori, creativitate și expresie culturală. De-a lungul anilor, această manifestare a devenit un simbol distinct al spiritului italian, aducând împreună comunități și artistice pentru a sărbători evenimente importante și a împărtăși bucuria prin intermediul unor construcții extravagante și frumos ornamentate.
Carul alegoric este în esență o platformă mobilă sau o structură pe roți, care poate varia în dimensiuni și forme, împodobită cu elemente artistice, flori, decorațiuni spectaculoase și adesea prezentând teme specifice. Aceste caruri sunt adesea parte integrantă a festivalurilor locale, fie că este vorba de carnavale colorate, procesiuni religioase sau evenimente culturale de amploare.
Unul dintre cele mai faimoase evenimente din Italia care prezintă caruri alegorice este Carnavalul de la Veneția. În timpul acestui carnaval plin de mister și eleganță, carurile alegorice pătrund pe străzile înguste ale orașului, purtând cu ele o varietate de personaje îmbrăcate în costume elaborate și măști fascinante. Fiecare car alegoric își dezvăluie o poveste unică, în timp ce participanții dansează și interpretează în jurul lor.
Un alt exemplu important al tradiției carului alegoric în Italia îl constituie “Infiorata”. Acest eveniment are loc în diverse orașe și sate, în special în luna iunie, când străzile sunt acoperite cu mozaicuri efemere create din flori și petale colorate. Aceste opere de artă temporare sunt dispuse cu migală pentru a forma imagini impresionante și desene complexe.
Carul alegoric nu este doar o demonstrație de artă efemeră, ci și un mod de a aduce comunitățile împreună. Oamenii se implică activ în proiectarea, construirea și decorarea carului, ceea ce le oferă o oportunitate de a-și exprima creativitatea și mândria pentru tradițiile locale. Astfel, acest eveniment devine o modalitate de a celebra cultura și istoria italienească, perpetuându-le pentru generațiile viitoare.
În concluzie, carul alegoric în Italia este mult mai mult decât o simplă construcție mobilă. Este o expresie a identității culturale, a pasiunii pentru frumos și a unității comunităților locale. Prin intermediul acestor opere efemere de artă, Italia își dezvăluie spiritul plin de viață și creativitate, atrăgând privirile și inimile tuturor celor care au ocazia să participe sau să asiste la aceste evenimente uimitoare.
Frumos obicei.
De cand dureaza ?
Stii ca barbatii raman mereu copii ?
E un obicei minunat! Mi-ar plăcea să existe și la noi. Carnavalul de la Veneția tot în februarie este! ;)
Foarte frumos, si nu e singurul obicei prin Italia … Mai sunt si altele pe care noi nu le tinem … din pacate.
Asta este unul dintre lucrurile care imi plac la italieni…au foarte multe obiceiuri de genul:x
Pai e teribil de misto sa construiesti orice! Unii, mai ca italienii, fac care alegorice, altii fac masinute, avioane, roboti…care-i diferenta? Pana la urma care-i diferenta intre astea si adunatul in grup la un fotbal pe tarla si o sticla de bere? :D. Tot nu sunt activitati productive, sunt hobby. Hobby-ul nu trebuie neaparat sa aiba o componenta “utila”. E ca sa te simti bine. Si hobby-urile sunt de regula scumpe. Dar merita. Te tin sanatos la cap. As construi la car alegoric categoric. As investi in el. Desi mai tare mi-ar placea sa fac masinarii pentru flugtag (chestia aia de la Red Bull) de exemplu. Cum altfel sa stii ca traiesti daca faci doar ce trebuie si ce e impus de societate (gen mers la slujba si dat banii doar pe utilitati)? Eu-s implicat in multe din astea. Mai ales in construit si concurat cu masinute cu telecomanda. Am vrut sa participam si la Flugtag la Luzern, dar am cam patit-o cu totii in perioada aia si am ratat participarea. Cred ca daca n-as avea mereu genul asta de proiecte m-as deprima grozav.
Mergi in Moldova si o sa gasesti acelasi entuziasm al fabricarii costumelor si al carelor alegorice pregatite pentru obiceiurile de iarna
ce frumooos. cel mai tare mi se pare ca ai avut ocazia sa participi la crearea carului respectiv, nu doar ai asistat la parada.
Uite ca nu stiu de cand dureaza, dar cred ca nenea google ar putea sa ne spuna.
Stiu, Radu, am si eu un copil mare in casa. :))
Si eu as vrea sa avem si noi timp si pofta de asa ceva. Eram intr-un fel blocata in zona aia, nu as fi putut merge la Venetia, desi nu locuiam foarte departe.
Italienii duc si un alt fel de trai. Noua ne-ar fi destul de greu sa ne permitem sa cumparam materiale pentru a construi un car alegoric si mai ales sa pierdem doua luni din viata pentri trei zile. Nu avem posibilitati si nici educatia necesara.
Intr-adevar, la ei totul este un motiv de sarbatoare.
Ai trait un moment inedit. Ma bucur ca nu a pierit copilul din tine. Probabil, la competitie participi tot pentru a te bucura. :))
N-ar fi fost frumos sa te duci la km verde cu un car, nu cu o bicicleta? Ar fi fost si mai comod.
Ce mi-ar place sa ma plimb si eu cu un car:>:D
Ce ciudat… 20 de insi adunati intr-un garaj si consuma ceai! In romania consumau ceva gazos!
Undeva măcar se mai păstrează tradiţiile. În România – mai puţin, din ce în ce mai puţin.
Abia cand au iesit in strada cu carul mi-am dat seama cat de important este sa ai asemenea activitati. Acum as participa si eu cu toata inima si chiar as investi intr-o joaca de felul asta(desi nu o duc prea pe roze). Si nu am uitat musculita ta, am aratat-o tuturor celor care mi-au intrat in casa, am trimis linkul si pe mess, pentru ca mi-a placut mult. Pe zi ce trece ma conving tot mai mult ca tu si Kadia sunteti niste oameni deosebiti, ca nu mergeti cu turma, ci ganditi si traiti frumos. Imi scot palaria in fata voastra.
Nu am la cine sa merg in Moldova, nici nu stiam ca fac si pe acolo care alegorice. Sper ca nu vorbesti despre caruta cu un brad impodobit. :))
A fost intr-adevar deosebit, am invatat multe stand alaturi de ei seara de seara. As repeta oricand experienta.
Nu se da nici un premiu, nu este chiar o competitie, in concluzie particip pentru “copilul din mine’.
Din pacate, aseara am aflat ca s-ar putea sa nu se mai tina sambata. Autostrada nu este gata si nu au primit aprobare de la Ministerul Transporturilor.
Ai fi putut veni si tu fara probleme. Poate anul viitor, daca il construim din timp. Te bagi?
Hai sa facem un car al bloggerilor. :))
Probiu spune ca in Moldova se fac asemenea care, iar eu nu il contrazic, pentru ca nu stiu daca este asa sau nu.
Frumos! Dar cand ai buzunarele mai mult goale si zeci de griji zilnice, chiar de visezi alegorii, nu le poti pune in practica.
Din fericire ne mai amuzam si noi, aici, pe bloguri. Nu costa mai nimic, decat timpul in care puteam sa facem carele daca aveam bani :))
Era iarna, probabil ai nostri ar fi consumat ceva cu multeee grade. :))
Asta incerc si eu sa explic uneori. Este un lux sa ai pasiuni, un lux sa ai hobby-uri, un lux chiar si sa visezi. :((