Mă căutam. Mă căutam în gânduri profunde, în fapte fără importanță, în ochii prietenilor vechi și în iubirea abia descoperită. Doream să aflu cine sunt cu adevărat, care îmi este menirea pe acest pământ, cât sunt de inteligentă și care îmi este ideologia ce mă ghidează pe drumul vieții. Devoram carte după carte, cu o foame de nou incredibilă. Acumulam noi și noi cunoștințe, mă descopeream în fiecare zi alta, mai curioasă, mai pregătită, cu mai puține iluzii legate de ceea ce reprezintă omul pe această planetă.

Adoram să citesc tot mai multe  carti psihologice, convinsă fiind că acolo se află secretele pe care mintea umană încearcă să le ascundă, pentru ca noi să putem trăi liniștiți. Eu nu voiam să trăiesc liniștită. Aveam nevoie de mai mult, mereu mai mult. Aveam nevoie să știu de ce m-am născut, cum să trăiesc, de unde îmi vin gândurile și unde se duc, pe cine mă pot baza și pe cine nu, ce este fericirea și cum o poți atinge, ce este perfecțiunea și dacă există ceva perfect în lume.

Aveam nevoie de cărți psihologice ca de aer. Ele îmi erau hrană și apă, cu ele adormeam și cu ele mă trezeam. Cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că știu mai puține, că universul în care mă învârteam era un grăunte de nisip pe plaja altor universuri. Nu mă deranja să fiu mică. Îmi dădeam seama că am anumite limite peste care nu pot trece. Nu mă deranja că alții erau mai mari. Îi apreciam, la fel cum îi apreciez și astăzi. Doream doar să mă autodepășesc, să înțeleg, să cunosc.

Până și testele de personalitate, de inteligență cu care mă relaxam, începeau să îmi spună câte ceva despre mine, despre lume, dar și despre cei ce le gândiseră. Vreme de câțiva ani am devorat cărți psihologice, fără să aleg, fără să caut, citind tot ce îmi pica în mână, amestecând informații, descoperind credințe și ideologii. Apoi s-a produs o ruptură. O vizită făcută unei familii mi-a scos în cale cărțile lui Eliade, apoi, din carte în carte, am ajuns la SF-urile fără de care viața mi se pare searbădă uneori.

Din nu știu ce motiv, astăzi m-am trezit cu gândul că vreau să învăț, să citesc și să recitesc anumite cărți psihologice. Vreau atât de multe de la viața asta, și am atât de puțin timp la dispoziție… Tocmai din acest motiv, am de gând ca, pe viitor, să pun deoparte cărțile sf și să mă întorc la vechea mea pasiune, cărțile psihologice. Bine-nțeles că nu toate sunt ceea ce mi-aș dori, însă vreau să cred că am puterea de a face o selecție, de a alege ceea ce mi-ar putea fi cu adevărat de folos acum și pe viitor.

Dacă vă place să citiți cărți psihologice, dacă știți anumite cărți cu care chiar merită să îți ocupi timpul, cărți din care chiar poți învăța ceva despre propria persoană, despre alții, despre viață, nu ezitați să mi le recomandați, să îmi vorbiți despre ele.