În colțul meu de lume virtuală se scriu cărți pe bandă rulantă. Bloggeri, jurnaliști, actori, politiști, posesori de căței, de pisici, de hamsteri, de papagali, toți scriu cărți. E ca atunci când în jurul tău lumea mănâncă floricele de porumb sau hamsii prăjite. Vrei, nu vrei, îți vine o poftă de nestăvilit. Te întrebi dacă tu ești capabilă să scrii o carte și mai ales dacă o va cumpăra cineva.
Nu contează că abia îți mai aduci aminte care erau cele cinci momente ale subiectului. Oricum cei mai mulți trimit spre tipărire texte scrise cu niște timp în urmă, multe neavând mai mult de 500 de cuvinte și nici legătură între ele. Ce, tu nu poți face același lucru? Îți amintești că ai urcat pe scribd o poveste de dragoste. Dai o fugă până acolo și observi că a avut ceva vizualizări. Plus 0 (zero) lei.
Adică oamenii vor să citească, dar gratis. Vero te-a avertizat, dar tu te-ai încăpățânat, ai vrut să vezi cu ochii tăi.
Și totuși, de ce lumea scrie cărți? Cineva le cumpără, nu? Unii își fac reclamă agresivă, alții tac chitic și așteaptă să fie descoperiți întâmplător. Știind că multe sunt doar o adunătură de articole de pe bloguri, nu te arăți deloc interesată. Le-ai citit deja. Unii bloggeri se laudă că pot scrie 50 de articole pe zi. De câte zile ar avea nevoie pentru a scoate o carte?
Nu prea multe, după socoteala ta. Iată cât de ușor se poate scrie o carte. Ți-ai dorit totuși un volum, unul anume, apărut odată cu toate celelate, cu noul val, însă e cam scump. Nu prea te înduri să arunci o jumătate de milion (vechi). Ți s-a spus că e o carte muncită în ani de zile. Trebuie să fie bună, te gândești. Îți place mult acel scriitor.
O vei cumpăra, într-un final. Doar marii scriitori, cei despre care astăzi învață tinerii în școli, lucrau la o carte și 20 de ani. Ori omul modern e mult mai iute la minte, ori cantitatea bate calitatea.
Apar cărți pe bandă rulantă. Unii scriitori aleg să posteze pe internet fragmente din cărțile pe care le-au scris. Bine fac! Așa te-a convins Sergiu Someșan să citești tot ce scrie, așa te-a convins o anumită bloggeriță să nu îi citești cartea. Eviți să îi dai numele, cu toate că nu îți deschide blogul – încerci să nu tai aripile nimănui.
Sau lumea ar trebui totuși să le spună celor ce doresc să devină scriitori că poezia/proza plină de greșeli gramaticale, oricât ar fi ea de sensibilă, nu va mișca pe nimeni? Așa crezi tu, cucoană! Mai uită-te o dată la câte like, share și comentarii au domnișoarele care își scriu povestea vieții. Povestea vieții, la nici 30 de ani?
Asta înseamnă că tu ai putea așterne pe hârtie o poveste și jumătate. Lasă blogul, cucoană! Mai bine trezește la viață amintiri din vremea când purtai pantoful stâng în piciorul drept (și viceversa). Scoate și tu cărți pe bandă rulantă! :D
:lol:
Da, ai dreptate, astăzi cantitatea bate calitatea. Și pe bloguri, și în cărțile tipărite. Că, vorba aia, decât puțin și prost, mai bine mult și fără rost! :))
:))
Ha, ha, fix asa!
50 de articole pe zi? Ma simt incapabila rau de tot. Daca scriu mai mult de trei deja ma ia somnul. Ce tip de articole? 150 de cuvinte si genul “am baut apa si am facut pisu” ?
Oare de ce a scris Frank Herbert “Dune”? Întreb şi eu.
Heh…Mi-e lene să scriu, mai bine vorbim la telrfon. :)
Hi, hi, eu ma simt de parca as fi beata moarta daca scriu prea mult intr-o zi.
Nu, tipul scrie advertoriale.
Eh, ne uitam prea sus, zic eu. :)
Oricand vrei… :)
Este bine pe de o parte sa fie libertate. Sa poata fiecare sa publice daca are ceva de spus, nu sa fie respins de edituri si sa poata fi si citit de cei interesati. Acum exista si self-publishing, dar si atatea optiuni online de a deveni vizibil publicului. Adesea nu se fac mari vanzari din carti, autorul ajungand sa-si cumpere singur cartile, sau oricum marea majoritate. De obicei publici o carte si o oferi cadou celor interesati. Asta daca nu esti autor de bestseller. Nu conteaza ca nu s-a vandut ce ai urcat pe scribd. Lumea scrie pentru multe motive. Poti scrie pentru tine si pentru cativa curiosi. Astazi si marii autori sunt piratati pe net si se evita cumpararea cartilor lor. Explicabil fiindca, daca am cumpara toate cartile, nu am mai avea loc in biblioteci sau am ajunge sa le dam cadou… Cine nu are nimic de spus – ramane sa hotarasca asta cititorii. Dar si daca au fost cititori carora le-a placut sau le-a folosit ca experienta o carte ea a fost utila. Chiar si numai daca au privit-o critic.
Nu spun ca nu e bine ca oamenii sa publice, insa ma mir ca unii nu incearca intai sa stapaneasca limba in care scriu. Au fost, de-a lungul vremii, si scriitori foarte buni refuzati de edituri, iar acest lucru ii face si pe altii sa spere ca talentul inca nu le-a fost descoperit.
Am uitat de povestea urcata pe scribd la cateva zile dupa. Mi-am amintit de ea abia cand am vazut ca o multime de bloggeri isi publica pe proprii bani carti cu mici texte culese de pe bloguri. :)