Cărți în bibliotecă – poze și impresii
Când am deschis ochii spre lume, în casă aveam două biblioteci serioase, pline de cărți din diverse domenii. Lipseau cu desăvârșire cărțile pentru copii, lucru pe care eu l-am aflat abia pe la vreo 12-13 ani. Așa se face că am citit Căderea Constantinopolului înainte de a afla cine este Pinocchio și Anna Karenina înainte de a afla câte ceva despre Soldățelului de plumb.
Aveam probabil 13 ani când mama a găsit într-o librărie cartea Povești cu zâne, a Contesei de Segur. M-a impresionat până la lacrimi și dincolo de ele, dovadă faptul că uneia dintre pisicuțele mele i-am pus numele Ursula, după unul dintre personajele întâlnite acolo (Ursuleț, copilul care era acoperit de o blăniță maronie). La 14 ani am citit Terry pe urmele lui Kon Tiki, o carte pe care am ținut neapărat să o reașez în bibliotecă.
CUMPĂRĂ CĂRȚI IEFTINE DE AICI
După revoluție am încercat să îmi fac propria bibliotecă. Am adunat în ea cărți din literatura clasică, dar și diverse noutăți găsite pe piață. Am așezat alături tratate de psihologie și informații despre budism, iar mai târziu, după ce în viața mea a apărut Ionuț, o mulțime de cărți pentru copii, ca nu cumva să existe poveste despre care el să nu știe.
Nici măcar nu m-am mirat când am descoperit că, dintre toate personajele despre care i-am citit, cel mai tare l-a îndrăgit pe Buck (Chemarea străbunilor, de Jack London). Pe atunci își dorea să devină dresor, să fie permanent înconjurat de animale. Iată că, mulți ani mai târziu, i-am împlinit visul, chiar dacă nu își mai dorește să înghită păr de pisică ori să fie trezit din somn de lătratul câinelui. :D
La un moment dat, viața a rânjit urât spre mine și atunci m-am văzut nevoită să vând miile de cărți adunate de-a lungul timpului. A fost o lovitură grea. Am păstrat o singură carte: Împăratul-Zeu al Dunei, de Frank Herbet (vândută și ea mai târziu și încă nerecuperată). Devenisem fan sf, dar eram atât de săracă, încât nu îmi permiteam să cumpăr nici măcar o revistă.
Cărțile erau un lux inaccesibil, la care nici nu mai îndrăzneam să visez. Împrumutam de la biblioteca publică și devoram volum după volum, cu o foame de nestăvilit. A fost perioada în care și băiatul meu a citit cărți scrise de Asimov, Herbert, Lem, Neal Asher, Bernard Werber, Orson Scott Card… Mă jenam uneori să primesc oameni în casă, căci în biblioteca mea bătea vânt de toamnă târzie.
După ce am deschis acest blog, mi s-a luminat viața. Am primit cărți de la editura ALL (mici recenzii aici: Trădarea, Moștenirea), de la diverși bloggeri care organizau concursuri (Mărturia, Garsoniera din pădurea de macarale, Pompei), de la o prietenă care s-a mutat în Anglia și mai târziu de la doamna Ana-Veronica Mircea, căreia nu am destule cuvinte ca să-i mulțumesc pentru toate comorile pe care mi le-a oferit.
Anul 2016 a fost bun, atât de bun încât mi-am permis să comand lună de lună câteva volume. Încă am impresia că biblioteca mea e sărăcăcioasă, că lipsesc din ea mult prea multe cărți. Mă consolez cu ideea că m-am modernizat și că dispun de o colecție serioasă de cărți în format electronic, pe care le pot citi oricând doresc (mii de mulțumiri prietenilor care s-au gândit la mine).
M-am distrat în ziua când mi-am reașezat cărțile în bibliotecă, după renovarea casei. Am pozat raft cu raft, mi-am făcut (în gând) lista cu ordinea în care voi citi noutățile, m-am amuzat amintindu-mi cât de mult a iubit-o Bruno când era mic pe Alina Nedelea. Pe Șoșeaua Cățelu 42. :p
Amestec de nou și vechi:
Ultimele achiziții. Umanii știu că niște zei mărunți au adus vânturile de la marble arch în sufletul împăratului:
Preferatele mele:
Raftul cu prezente și viitoare cărți:
Eu, supărată:
-Nu reușesc să găsesc o carte. Pur și simplu pare să lipsească din casă.
Soțul meu, amuzat:
-Plus vreo 400 pe care nu le-ai cumpărat încă, nu-i așa?
*
De la Alexandru V. Dan am aflat de librăria Humanitas din Ploiești (Adresa: Piaţa Victoriei nr. 3, Telefon/fax: 0244 519 475, E-mail: ploiesti@humanitas.ro, Program: luni-vineri 9–19; sâmbătă 10–17; duminică 10-16). M-am uitat după locatie, apoi i-am spus lui Mihai:
-Să nu mă duci pe acolo dacă nu ai destui bani la tine.
-Dar nu ți-am spus nimic. Îți poți cumpăra o carte, două dacă ajungi în librărie.
-Vrei să plec bolnavă? Cum doar o carte, două, cu atâtea comori disponibile?
-Păi câte vrei? 20? Te duci în librărie sau la piață, să cumperi cartofi?
Multumesc din suflet, Matilda! Mult timp iti doresc si tie, sa realizezi tot ce iti propui!
Să ai parte de cât mai multe cărţi, Vienela!
Şi de timp în care să le citeşti!
Cred ca fara carti ar fi fooooarte pustiu!
Iti doresc si tie ceea ce imi doresc si mie, cat mai multe carti bune si timp de citit!
Ce poate fi mai frumos?
Zile frumoase Vienela si lecturi placute!
Multumesc frumos! Poate se aude unde trebuie si primim ceea ce ne dorim! :)
Pe vremuri, citeam foarte mult din biblioteca alor mei, din care a mai ramas o parte, mai ales SF-uri sau aventura gen Shogun, Tai-Pan etc. A fost o perioada in care nu reuseam sa cumpar decat foarte rar carti, asadar am unele citite si de 20 de ori, insa de la o vreme incoace cartile au poposit constant si la mine in biblioteca, inca un motiv pentru care sunt foarte recunoscatoare. Vad acolo autori pe care ii iubesc si eu – Herbert, Sanderson, Brett. <3 La cat mai multe, Vienela!