Cartea de pe noptieră

Noptiera mea atipică, lucrată din lemn de stejar bătrân şi lăcuită superficial de chiar mânuţele mele harnice (ocazie cu care mi-am pătat definitiv cea mai rezistentă pereche de tenişi creată vreodată de un chinez şi vândută la noi cu 10 lei) ascunde în rafturile sale o foarte mică parte din cărţile pe care le-am citit, dar şi câteva din cele pe care urmează să le citesc.

Nume mari ale literaturii române şi universale îmi veghează seară de seară somnul agitat şi-mi trimit chemări prelungi pe timpul zilei.

Cartea de pe noptieră… Veche, prăfuită, plină de promisiuni… Te voi purta de la oameni şi până la stele imediat ce reuşeşti acomodarea cu ochelarii pentru citit, îmi şopteşte ea. Prin ochii ei albastri vei putea vedea moartea păsării-săgeată, iar sufletul ţi se va învârti în cerc, tot mai aproape, făcându-te să scrii o elegie pentru ultimul barlington.

Purtând o robă grea vei judeca oameni şi stele, de la ereticul cardinal collarmino şi până la un derbedeu în cronospaţiu, iar glasul din pulbere aurie va crea miraje pe mările sudului. Vei modela figurine de ceară şi le vei aşeza pe altarul zeilor stohastici. Ciudată ipostază pentru narcis, se vor mira câţiva aflând de uluitoarea transmigraţie şi de toate semnalele pe care eu le-am trimis lumii prin intermediul tău.

Cartea de pe noptieră – Oameni şi stele, o selecţie “din cele mai frumoase povestiri ştiinţifico-fantastice româneşti”, deşi încărcată de nume mari şi de promisiuni, nu a reuşit să mă impresioneze prea tare. E drept că am citit numai jumătate din carte. Poate în cealaltă jumătate mă aşteaptă surprizele făgăduite. Sau poate că ar trebui să mă întorc la scriitorii cu peniţă măiastră pe care i-am cunoscut în online. Sunt prea puţin lăudaţi, prea puţin apreciaţi, deşi fascinează prin idei şi compoziţie.

Poate ar trebui să vorbesc mai des pe blog despre ei, să le ţin cărţile lângă mine, pe noptieră, să vă îndemn şi pe voi să le cumpăraţi sau măcar să le citiţi online, acolo unde se poate- Floarea de loldilal, de Ana-Veronica Mircea, Fiară (şi tot ce veţi mai găsi pe kirb.ro), de Cezarina Anghilac,  Rămăşiţele viselor, de Liviu Surugiu, Albă ca Zăpada şi Legiunea Străină, de Sergiu Someşan. Lista rămâne deschisă…