Cartea Jurnalul unui Sultan
De-a lungul timpului m-am jucat cu ideea de a scrie Jurnalul unui Sultan si am reusit sa adun pe blog sapte pagini. Nici prin cap nu imi trecea, la vremea cand am postat primul articol despre el, ca voi ajunge sa ii dedic o carte. Iata ca s-a intamplat si sunt tare bucuroasa ca am cedat impulsului de a face asta. Pentru cei care nu stiu, Sultan a fost unul dintre cainii mei, probabil cel mai bun, mai cuminte si mai ascultator caine. L-am iubit cu tot sufletul meu. A lasat o amprenta pe care nici timpul, nici suferinta, nici alti catei nu au putut sa o stearga. Cum a trait si ce s-a intamplat cu el poti afla citind cartea Jurnalul unui Sultan.
E scrisa cu lacrimi colorate si are cateva surprize despre care nu voi dezvalui nimic. Daca iti plac cainii si vrei sa citesti despre unul dintre ei, sa razi si sa plangi descoperindu-l, atunci Jurnalul unui Sultan este pentru tine. Voi lasa mai jos si cateva fragmente scurte din carte si iti voi spune unde o poti gasi daca vrei sa o citesti.
-Acesta este manuscrisul unui Sultan, scris cu lacrimi colorate. Jurnalul a rătăcit prin lume mulţi ani, neştiut de prea mulţi oameni şi s-a întors acolo unde îi era locul, pentru a fi mărturie a existenţei lui Sultan.
-Ham! Ham-Ham! s-a albit la față. I-am putut mirosi frica. Se uita în jur, căutând scăparea. Nu voia să mă piardă. Mă iubea prea mult, la fel cum o iubeam și eu.
-Ar fi bine să înveți că iubirea nu poate fi măsurată. Uite, noi, câinii, deși acceptăm mulți oameni și multe animale în jur, iubim o singură ființă, un singur om. Iubirile nu pleacă, ci cuibăresc în suflet un infinit. Odată ce ai iubit ceva sau pe cineva, dragostea aceea îți rămâne tatuată pe inimă o veșnicie. Nu o poți nega și nu o poți alunga. O melodie, un miros anume, un gest, un cuvânt oarecare, un vis, orice îți poate trezi pe neașteptate amintirea trecutelor iubiri.
Să o împingi înapoi, în străfunduri, negându-i existența, cum am făcut eu cu povestea lui Sultan, nu îți poate aduce decât suferință. Acum știu că o asemenea amintire trebuie privită în ochi, ștearsă bine de praf, mângâiată și legănată până când adoarme singură, de bunăvoie. Dacă nu faci asta cu iubirile din trecut, riști să te trezești că te mușcă până la sânge în cele mai neașteptate momente.
-Am așteptat să adoarmă toată lumea și am citit acest jurnal, pagină cu pagină. Pe alocuri m-am amuzat, pe alocuri am recunoscut dragostea pe care doar ea știe să o arate câinilor, pe alocuri am plâns ca un copil.
-Am ascuns durerea în adâncuri și am ferecat-o cu șapte lacăte, ca să îmi pot continua viața. Foarte mulți ani nu am putut pronunța numele lui Sultan. Nu am putut vorbi cu nimeni despre el. Am încercat să îl alung de câte ori a venit să îmi spargă zidurile și să iasă la suprafață, printre alte amintiri. Iti promit ca povestea va trezi in tine emotii dintre cele mai diverse. Vei rade, vei plange, vei ramane pe ganduri.
Primele sapte capitole, asa cum au fost ele postate pe blog, cu un scris pe alocuri timid, pe alocuri dureros, cu mici lectii de viata strecurate printre randuri, pot fi gasite aici.
Am publicat carticica lui Sultan pe amazon. Eu abia astept sa o comand, ca sa o pot aseza in biblioteca alaturi de Sărutul ploii si Cainele care isi cauta inima.
Jurnalul unui Sultan este o poveste simpla, scrisa totusi mai mult pentru adulti decat pentru copii. Pe langa placerea de a scrie despre o fiinta care mi-a fost atata de draga si careia ii port o amintire atat de calda, Jurnalul unui Sultan a fost pentru mine terapie pura. Mi-am vindecat o rana care sangera de mult timp fara sa am nevoie de psiholog, ceea ce iti recomand si tie sa faci, indiferent daca ai sau nu talent la scris. Vei vedea ca functioneaza. Eu am inteles asta inca de la primele articole pe care le-am scris pe blog pentru a-mi racori mintea infierbantata de furie si/sau neputinta.
Jurnalul unui Sultan a vindecat o altfel de rana, una pe care o credeam de nevindecat.
Cartea Jurnalul unui Sultan isi asteapta cititorii.
Voi lasa aici si cateva linkuri catre articole cu si despre caini. Toate de pe blogul meu si despre cainii mei, desigur.
1 thought on “Cartea Jurnalul unui Sultan”