Care vă este cel mai mare eșec în bucătărie?

Iată o întrebare care m-a făcut ieri să râd, brusc înveselită. Știam răspunsul și m-am grăbit să îl dau, ca nu cumva să mi-o ia altul înainte. Vă rog să nu mă copiați. Lăsați-mă să cred că măcar în această privință sunt unică și irepetabilă. Așadar, cel mai mare eșec în bucătărie sunt chiar eu în rolul de bucătăreasă. Detalii în rândurile care urmează.

Voi începe cu începutul. Sunt stângace. Una dintre primele mele amintiri în bucătărie încă îmi dă fiori. Tata se străduia să mă învețe să toc varza. Mă silea să țin cuțitul în mâna dreaptă, deși eu mă plângeam că nu pot și că obosesc. Am reținut totuși că lama trebuie să stea ușor înclinată spre exterior, ca nu cumva să îmi tai degetele. Mi-a intrat în reflex să fac asta de câte ori am un cuțit în mână.

Aș putea spune oare că nu sunt chiar un eșec în bucătărie dacă, în toată viața mea, m-am tăiat doar de vreo trei ori în timp ce scobeam nuci verzi și de nu mai știu câte ori în timp ce foloseam răzătoarea?

Prima mea supă. Aveam 12 ani. Am vrut să le fac alor mei o surpriză duminicală. Am fiert niște fidea, am pus delikat și i-am chemat la masă. Încă mai gătesc asemenea supe. Sunt preferatele mele. I-am “prostit” și pe nepoții lui Mihai, după cum spune cumnatul meu, care este un bucătar desăvârșit.

Prima mea mâncare de cartofi a fost un dezastru total

Am rămas cu sechele psihice. Au trecut 27 de ani de atunci. Rareori gătesc mâncare de cartofi și tot rareori mănânc așa ceva. Deh, Pseudogospodină. Dar pot face, dacă am timp și chef, cel mai bun piure de cartofi din lume. Și cea mai bună ciorbă de perișoare. Plus cea mai bună ciorbă de văcuță. Să nu uit să mă laud cu salata de sfeclă roșie cu brânză și ceapă verde (Merci pentru rețetă, Cristina!), care îmi iese delicioasă. Chiar și cozonacul îmi iese foarte bun, ceea ce mă clasează mult deasupra altor femei.

Dar sunt de ferească sfântul când încerc să gătesc orice altceva. Nu cunosc rețele clasice și nici nu mă deranjez să le aflu. Nici nu respect reguli. Nu pun mereu aceleași cantități de ingrediente. Mâncărurile mele nu au gustul clasic cu care sunt obișnuiti românii. De fapt, soacră-mea a zis, după o lună de stat la noi, că eu nici nu prea gătesc românește. Probabil pentru că îmi plac supele-cremă și chiar am făcut două cât a stat mama lui Mihai la noi, sperând că o voi da pe spate cu eșecurile priceperea mea în bucătărie.

Nu a fost să fie. După ce a gustat din supa cremă de ciuperci, soacră-mea a zis, cu dinții strepeziți: “Nu te supăra, mamă, dar eu nu pot mânca”. Și-a tăiat niște brânză și câteva felii de șuncă. Nu m-a deranjat, pentru că fii-su înfuleca de zor la supa făcută de Bubulina-Gospodina de nevastă-sa. Probabil mama lui a plecat acasă convinsă că sunt un eșec în bucătărie, în rolul de bucătăreasă. Nu aș putea să o contrazic.

Care vă este cel mai mare eșec în bucătărie? Eu în rolul de bucătăreasă, desigur.

Care vă este cel mai mare eșec în bucătărie?

Noroc că la supermarket există pește afumat, brânză, roșii, lapte, unt, fructe de mare, struguri și nenumărate dulciuri. Mare noroc că Mihai face niște fripturi și clătite de te lingi pe degete. Noroc că deviza mea în viaţă este: “Mănâncă şi dormi pentru a trăi, nu trăi pentru a mânca şi a dormi”.

Midii în Sos Picant Ecologice/Bio

fructe de mare