Fiecare vârstă vine cu propriile sale întrebări. Câteva se repetă pe întreg parcursul vieţii şi la fiecare vârstă găsim alte răspunsuri. De ce ne naştem? Care sunt lucrurile importante în viaţă? Cu ce rămânem, după ce toate trec? Am privit-o. Pentru ea, la 12 ani, era important să scape de durerea care nu o lăsa să copilărească. Pierdea o întreagă duminică ţinându-se de burtă. Ne-am urcat în taxi. Pentru şofer, important era să se arate cât mai serviabil, ca să poata obţine un bacşis bun. Pentru familia care plângea pe holul spitalului era important ca băiatul să se vindece, chiar dacă asta însemna să accepte operaţia. Pentru doctoriţa de gardă important era să ştie câţi pacienţi mai aşteptau pe hol. Pentru mine era important să aflu cum s-a pricopsit nepoata cu gastrită, la 12 ani.

În drum spre farmacie ne-am oprit la o terasă. Copilului îi era sete. Pentru patronul terasei din centru, important era să prindă în plasă muşte grase, dispuse să dea 8 lei pe un bidonel cu apă, 500 ml. Pentru farmacistă era important să bage clienţilor pe gât încăpătoarele pungi de plastic, chiar şi când cumpărau o tabletă de aspirină. Pentru cei doi băieţi din troleibuz era important să coboare la hale, dar nu le-a ieşit. Pentru bătrâna cu picioare umflate era important să găsească un scaun liber. Pentru şoferul care transpira abundent era important să treacă mai repede ziua asta călduroasă. Pentru domnul care îşi plimba căţelul era important să scape de dulăii obraznici ce stăpâneau maidanul. Pentru copiii din parc era important să ajungă primii la tobogan. Pentru unii era important să picteze pe ziduri…

graffiti pe zid

Văzând pentru câteva clipe un om, văzând ce îl preocupă la un oarecare moment, îţi poţi da seama ce întrebări existenţiale îşi pune? Îţi poţi da seama ce răspunsuri găseşte?