În privinţa ei, părerile au fost mereu împărţite. Gurile rele spun că este nesănătoasă, că face mai mult rău decat bine, iar fanii o ridică în slăvi şi nu ratează nici o ocazie de a se întâlni cu ea. Doar eu eram uşor indecisă de câţiva ani, de la  prima şi (până ieri) ultima întâlnire. Când am aflat de apariţia ei, ca tot omul curios, i-am cumpărat una copilului şi am luat una pentru mine, să înţelegem ce anume a creat isteria. Toţi vorbeau despre shaorma, toţi mâncau shaorma!

Copilul a gustat din ea şi mi-a dat-o înapoi, spunând că nu îi place. Mie nu îmi plăcuseră deloc unghiile vânzătorului, destul de lungi pentru a aduna dedesubt o dungă de negreală. Văzusem abia când mi-a întins shaormele şi am încercat să îl scuz, să dau vina pe ingredientele cu care lucra. Apoi am gustat din lipia plină cu de toate şi am văzut negru în faţa ochilor. Nu îmi amintesc amănunte, ştiu doar că nu mi-a plăcut. Nici eu, nici Ionuţ nu am mai cumpărat sau mâncat shaorme de atunci, deşi Mihai îşi cumpără des şi mănâncă de parcă nu ar exista ceva mai gustos pe pământ.

Ieri am decis să îi mai dăm o şansă vestitei shaorma, sperând că cea mâncată cu ani în urmă nu fusese bine făcută, aşa că Mihai a încălecat bicicleta şi a dat o fugă în centru. S-a întors cu ele fierbinţi, încântat de aroma pe care o răspândeau. Pe mine mă deranjează şi pe stradă acel miros… În casă părea chiar mai pronunţat… Am gustat cu teamă, dar şi cu speranţă… Mihai mâncase deja o jumătate de shaormă, Ionuţ se lingea pe degete, doar eu strâmbam din nas, înfometată şi dezamăgită.

Cartofii erau cruzi, varza nesărată, castraveţii prea acri, carnea de pui prea arsă, ketchup-ul prea ketchup. Băieţii înfulecau de zor şi îmi făceau propuneri “ademenitoare”. Mi-ar fi oferit orice în schimbul shaormei de care mă plângeam. M-au momit cu cartofi fierţi, cu salată verde, cu spanac, cu sfeclă, dar eu am rezistat eroic şi m-am luptat cu tentaţia de a arunca în coşul de gunoi “bunătate de shaorma”. Spre sfârşit, mi se părea tot mai îmbibată în grăsime. M-am uitat în pungă şi am văzut ca ceea ce rămăsese din lipie plutea într-o baltă de ulei. :-O

Am băut apă, cola, am mâncat un măr, apoi o mână de căpşuni, am încercat o felie de ruladă de ciocolată, nimic, nu reuşeam să alung greaţa. Din acest motiv băieţii mei mi-au spus că sunt cârcotaşă, veşnic nemulţumită, că am mâncat toată shaorma şi apoi am început să îi caut nod în papură. Nu era adevărat! Am fost doar înfometată şi am sperat că shaorma va reuşi să mă cucerească, să pot intra şi eu în rândul lumii.