În această dimineaţă, pe foarte multe bloguri se vorbeşte despre rezultatele alegerilor. Până şi facebook-ul este plin de discuţii, de calcule legate de  prezenţa la vot, de previziuni pentru următorii ani, de invective la adresa votanţilor. Nu lipseşte nici blamarea politicienilor, indiferent din ce partid ar face parte.

Mă număr şi eu printre cei care cred că nu există politician cinstit (sau poate există, dar nu am aflat eu), că toţi sunt avizi după putere şi nepăsători la suferinţele poporului. Sunt sătulă de promisiunile neonorate, de scuzele cusute cu aţă albă, de pălăvrăgeala interminabilă.

Să ne imaginăm un om cinstit, intrat încrezător în politică, dornic să facă ceva bun cu această ţară. Nu va avea sprijinul poporului, care deja s-a plictisit ascultând baliverne şi nu mai crede în minuni. Poporul cere politicieni cinstiţi, dar ştie cum să îi recunoască atunci când apar?

Puterea va încerca să scape de virtualul politician cinstit (eventual corupându-l)  şi de ameninţarea pe care o reprezintă. Un om cinstit, ajuns printre hoţi, va fi mereu un ghimpe în coastă, va deranja prin simpla lui prezenţă, prin ideile diferite de ale celorlalţi. Va fi un permanent pericol.

Poate că va rezista în faţa oului de aur, poate că va rămâne insensibil la ispitele apărute la fiecare pas făcut pe scena politică. Poate că va lupta cu îndârjire pentru a-şi apăra principiile.

Dar ce poate face căprioara când este înconjurată de o haită de lupi? Ce poate face un om cinstit, atunci când este în minoritate, înconjurat de hoţi? Ce opţiuni are?

Va putea suporta presiunile care se vor face asupra lui? Îşi va putea păstra nealterate convingerile?