Despre mine spun toţi cunoscuţii că semăn tot mai bine cu bunica mea, atât la caracter, cât şi la trup, înaltă şi subţire. Dar nu aş fi crezut niciodată că voi ajunge să văd atâtea asemănări între Ionuţ şi tatăl meu. La prima vedere par atât de diferiţi… Tata era harnic şi creativ… Şi Ionuţ dă semne că îi va călca pe urme, de la un timp încoace, cu toate că joacă LOL la nesfârşit…
Deşi nu a avut pe nimeni de la care să înveţe, copilul meu îmi repară tot ce se strică prin casă, improvizează acolo unde noi spunem că ar trebui să schimbăm şi face ca totul să fie funcţional. Are nevoie de câteva secunde pentru a înţelege cum funcţionează aparatura din casă. Sunt mândră de el şi sunt mândră că seamănă cu tatăl meu. O singură deosebire este între ei: Ionuţ meştereşte prin casă ascultând muzică rock cu boxele la maxim, pe când tata cânta romanţe, doine şi cântece populare.
Nu îmi amintesc, dar cred că în noaptea asta l-am visat pe tata, pentru că m-am trezit în cap cu o melodie pe care nu am mai auzit-o din copilărie. O cânta des când făcea treabă şi, cu toate că nu înţelegeam bine cum s-a întâmplat, plângeam mereu de jalea pe care o simţeam printre cuvinte, plângeam de mila lui Codin şi a mamei sale. Cuvintele nu îmi mai spun mare lucru acum, dar trezesc în mine atâte doruri şi atâtea amintiri legate de tata…
Să vă spun ce s-a-ntâmplat,
În pădure la Daimac.
S-a dus vestea-n toată ţara,
De Codin din Buhuhala,
Cum s-a dus el la pădure,
C-un topor şi c-o secure.
Au, au, au, Codin al meu,
Nu mai pot de dorul tău,
Dară ţie nici nu-ţi pasă,
Că ţi-am spus să stai acasă.
Codin intră în pădure,
Pune mâna pe secure,
Cu securea lui cea lată,
Taie pluta dintr-o dată.
A tăiat-o singurel,
Pluta a căzut pe el.
Au, au, au, Codin al meu,
Nu mai pot de dorul tău,
Dară ţie nici nu-ţi pasă,
Că ţi-am spus să stai acasă.
Sub un plop mare, rotat,
Şade Codin răsturnat,
Cu capul pe-o rămurea,
Cu securea-alăturea.
Maica-sa cum îl găsea,
Începea de mi-l jelea.
Au, au, au, mumă, Codine,
N-a vorbit mama cu tine,
Să nu te duci la pădure,
Că pică pluta pe tine.
Dar Codin n-a ascultat,
Pluta pe el a picat.
Am găsit pe youtube un nene care o cântă jelit (cu alte cuvinte), aşa cum făcea tata (îl găsiti căutând Cântecul lui Codin- cu Costel Scurtu din Poiana), dar există şi varianta mai lungă şi mai săltăreaţă, în varianta lui Dolănescu.
Heee, si la noi sunt cantece legate de subiect (vodka+topor->buba si altele similare), dar nu se termina niciodata cu descoperirea cadavrului de catre familie. Niciodata. Mortul…dispare si nu e de gasit (penultima strofa de regula) si finalul (ultima strofa) este ca el se afla si iubeste cu duhurile padurii (femei tinere, frumoase, despuiate, etc..etc… intelegi tu). Unele mai au un fel “ultima strofa la ultima strofa”, ca un fel de “concluzii generale” in care se emit, inevitabil, doua judecati de valoare:
(1) toti barbatii tineri sunt caposi si neascultatori (betivi se intrezare printre randuri, dar nu e spusa asa clar-clar)
(2) orice barbat tanar cand vede.. ma rog stii tu… uita de ma-sa saraca care l-a crescut
Concluzia a doua e MEGAMORALA cantecelor! (suntem toti niste ingrati!). Dar ce e de retinut din folclorul asta, doamnelor, este ca RUSUL NU MOARE NICIODATA :D. El maxim, daca-i beat si bou fuge la femei! Care cadavru?????? :O
QED
:)) Am facut in dimineata asta cercetari si am aflat ca nici Codin nu era roman (decat in buletin, daca o fi avut asa ceva). Era rudar, adica tigan care facea linguri si alte obiecte din lemn. :))
Dar e mai misto cand nu se gaseste cadavrul. :)) Vezi, imi place tot mai mult cultura rusa. :))
Deci baiatul tau este un mester priceput la toate. O sa ii fie de mare folos atunci cand va ajunge sa de-a piept cu piata muncii.
Nu ştiam cântecul !
Cred că eşti tare mândră de Ionuţ !
În liceu, la o oră de biologie, am avut o lecție despre transmiterea caracterelor genetice și tare fascinată de ceea ce mi s-a spus atunci am căutat și eu mai departe prin cărți și pe net. Cică fătul primește ca și caractere generale caracterele părinților, dar caracterele primare sunt ale bunicilor deoarece sunt mult mai pronunțate. Mult timp m-am întrebat cum se poate întâmpla asta și am tot căutat și citit aflând că părinții, normal, poarta caracterele genetice ale părinților lor și pentru că la ei sunt generale la urmași se transformă în primare.
Și eu spre exemplu semăn cu bunica mea (din partea tatălui, pentru că aceste caractere primite de la tată sunt mult mai puternice decât cele primite de la mamă) la caracter, la chip, la corp, la mimică și gesticulații.
Chestia asta cu genetica mie mi se pare foarte interesantă mai ales pentru că au început să se descopere atâtea și atâtea.
Mă bucur că eşti mândră de Ionuţ. Dar el e mândru de tine?
Si de ce n-ar fi mandru? Eu sunt tare mandra de Vienela.
congrats, te citesc zi de zi :)
Asa patesc braconierii si taietorii ilegali de padure! Justitia divina functioneaza!Pe muzice de manea cred ca ar suna demential, Salam sa-l jeleasca pe Codin!!:))
Si mie mi s-a spus ca seman foarte bine cu strabunica paterna si chiar ca treaba asta cu genele este nemaipomenit de fascinanta
Esti o mama fericita cu asa flacau indemanatic si istet! O mama tare mandra! Felicitari ca ai asa copil descurcaret! :)
stiu cantecul, il canta si tataie prin gradina
Ce amintiri ai trezit :) Constat citind toate comm-urile…
Cred ca am auzit si eu cantecul asta…imi amintecs de Codin si de pluta. Cand eram copil am intrebat cum sa cada pluta pe cineva…apoi mi s-a spus ca e un copac…
E grozav ca Ionut e priceput, ca repara si mestereste. Bravo lui!