Despre mine spun toţi cunoscuţii că semăn tot mai bine cu bunica mea, atât la caracter, cât şi la trup, înaltă şi subţire. Dar nu aş fi crezut niciodată că voi ajunge să văd atâtea asemănări între Ionuţ şi tatăl meu.  La prima vedere par atât de diferiţi… Tata era harnic şi creativ… Şi Ionuţ dă semne că îi va călca pe urme, de la un timp încoace, cu toate că joacă LOL la nesfârşit…

Deşi nu a avut pe nimeni de la care să înveţe, copilul meu îmi repară tot ce se strică prin casă, improvizează acolo unde noi spunem că ar trebui să schimbăm şi face ca totul să fie funcţional. Are nevoie de câteva secunde pentru a înţelege cum funcţionează aparatura din casă. Sunt mândră de el şi sunt mândră că seamănă cu tatăl meu. O singură deosebire este între ei: Ionuţ meştereşte prin casă ascultând muzică rock cu boxele la maxim, pe când tata cânta romanţe, doine şi cântece populare.

Nu îmi amintesc, dar cred că în noaptea asta l-am visat pe tata, pentru că m-am trezit în cap cu o melodie pe care nu am mai auzit-o din copilărie. O cânta des când făcea treabă şi, cu toate că nu înţelegeam bine cum s-a întâmplat, plângeam mereu de jalea pe care o simţeam printre cuvinte, plângeam de mila lui Codin şi a mamei sale. Cuvintele nu îmi mai spun mare lucru acum, dar trezesc în mine atâte doruri şi atâtea amintiri legate de tata…

 

Să vă spun ce s-a-ntâmplat,

În pădure la Daimac.

S-a dus vestea-n toată ţara,

De Codin din Buhuhala,

Cum s-a dus el la pădure,

C-un topor şi c-o secure.

Au, au, au, Codin al meu,

Nu mai pot de dorul tău,

Dară ţie nici nu-ţi pasă,

Că ţi-am spus să stai acasă.

 

Codin intră în pădure,

Pune mâna pe secure,

Cu securea lui cea lată,

Taie pluta dintr-o dată.

A tăiat-o singurel,

Pluta a căzut pe el.

Au, au, au, Codin al meu,

Nu mai pot de dorul tău,

Dară ţie nici nu-ţi pasă,

Că ţi-am spus să stai acasă.

 

Sub un plop mare, rotat,

Şade Codin răsturnat,

Cu capul pe-o rămurea,

Cu securea-alăturea.

Maica-sa cum îl găsea,

Începea de mi-l jelea.

Au, au, au, mumă, Codine,

N-a vorbit mama cu tine,

Să nu te duci la pădure,

Că pică pluta pe tine.

Dar Codin n-a ascultat,

Pluta pe el a picat.

 

Am găsit pe youtube un nene care o cântă jelit (cu alte cuvinte), aşa cum făcea tata (îl găsiti căutând Cântecul lui Codin- cu Costel Scurtu din Poiana), dar există şi varianta mai lungă şi mai săltăreaţă, în varianta lui Dolănescu.