Când plimbăm câinele punga nu ne lipsește

Când plimbăm câinele punga este mereu în buzunar, pregătită să adune resturile lăsate de Bruno. Am parte atât și râsete, cât și de incidente cu tot felul de ciudați care pândesc de după perdele sau circulă (mai mult sau mai puțin regulamentar) pe străzi. Despre unele dintre ele povestesc, pe altele le trec sub tăcere, plictisită de atâta idioțenie și răutate cât am văzut la unii semeni de-ai mei.

Uneori mă amuz și încerc să vă destind și pe voi. Despre răspunsul de mai jos mi s-a spus că este genial. Doar soțul meu insistă să îmi țin gura, de teamă că într-o zi voi întâlni vreun nebun care mă va lovi (la propriu).

Așadar, când plimbăm câinele punga nu ne trebuie sau nu ne lipsește?

Ies cu Bruno din bloc. Se oprește la primul pom pentru un pișu scurt. Trece un nene împingând o bicicletă. Ochii lui tulburi mă privesc o clipă.

Vocea-i răgușită mă urmărește:

-De ce nu ai pungă la tine? Dacă îl trece vreun caca?

Mă întorc, surprinsă.

-De unde știi că nu am pungă?

Revin lângă Bruno și atunci îmi vine ideea:

-Dar tu ai pungă, în caz că-ți vine să vomiți de la băutură?

Replica mea a funcționat. Omul a înghițit vorbele pe care probabil le pregătise și a plecat ca un câine bătut, cu coada între picioare.

Nu uita că mă găsești și pe:

Dacă ai timp, poate vrei să citești și:

O petrecere diluată

Violenţa naşte demoni şi răneşte îngeri

De câte ori pe zi se scoate câinele afară?

Într-o zi o să îmi ies din minți!

Povestea unui câine ciobănesc corb – Jurnalul unui Sultan

Întâmplare amuzantă cu un câine și o pisică

Ți se schimbă viața când ai un câine

Cu ce se scoate mirosul de urină de câine/pisică/om

Când plimbăm câinele punga nu ne lipsește